Plângere contravenţională. Încheierea nr. 06/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 22515/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 06.11.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „plângere contravențională” formulata de petenta . SRL GALATI, cu sediul in G., ., Micro 40, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ, cu sediul in G., . nr.46A, jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Instanța având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se află judecata, după care;
Instanța decade petentul din proba testimoniala întrucât nu a indicat, in termen de 5 zile, numele si adresa martorului, astfel că nu a putut fi citat si nici nu l-a prezentat in vederea audierii.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si o reține spre soluționare.
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea la data de 14.11.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 06.11.2013.
Președinte, Grefier,
SEDINTA PUBLICĂ DIN 14.11.2013
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea la data de 21.11.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 14.11.2013.
Președinte, Grefier,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 21.11.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect „plângere contravențională” formulata de petenta . SRL GALATI, cu sediul in G., ., Micro 40, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ, cu sediul in G., . nr.46A, jud. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 06.11.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 21.11.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012, sub nr._, petenta S.C. D. D. CONSTRUCT S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.10.2012, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 4.000 lei, conform art. 20 rap. la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, solicitând anularea acestuia și absolvirea societății de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în perioada 16 – 23 octombrie 2012, inspectorii I.T.M. G. au efectuat un control la punctul de lucru temporar al societății situat în G., . ”Eternitatea”, incinta bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”, ocazie cu care au fost găsiți numiții M. F. A., S. Nicușor, respectiv N. G., muncitori/salariați ai societății. Inspectorul de muncă în urma discuțiilor și a verificărilor efectuate a dedus că aceștia nu ar avea asigurată instruirea introductivă generală la momentul încheierii contractelor individuale de muncă, procedând la sancționarea societății.
Petenta a precizat că în ceea ce îi privește pe Sprânceanu Nicușor și N. G., acestora le-a fost asigurat instructajul introductiv general, așa cum reiese din Fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, eliberată pe numele fiecăruia dintre cei doi, la data de 12.10.2010 pentru N. G., respectiv la data de 10.10.2012 pentru Sprânceanu Nicușor. Pentru M. F. A., fișa individuală a acestui salariat este semnată atât de către acesta (cel instruit), cât și de către cel care a efectuat efectiv instruirea (administratorul societății), cât și de către cel care a verificat însușirea cunoștințelor, toate la data de 21.09.2012.semnaătura lui M. lipsește de pe Fișa privind instructajul în domeniul situațiilor de urgență, care nu intră sub incidența art. 20 din Legea nr. 319/2006.
A mai învederat petenta că cei trei angajați nu ar fi declarat în nici un caz că lucraseră anterior fără a avea încheiat contract individual de muncă cu societatea, întrucât petenta a început lucrările la punctul de lucru la data de 16.10.2012, muncitorii de la început desfășurând activitatea legal.
Nu în ultimul rând, petenta a solicitat nulitatea procesului – verbal, având în vedere dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, procesul – verbal fiind încheiat la sediul I.T.M. G., cam. 401, în lipsa contravenientei, nefiind semnat de nici un martor.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Codul Muncii și Codul de procedură civilă.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Au fost depuse la dosar, în copie conformă cu originalul, procesul – verbal contestat, contractele individuale de muncă, fișele de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă ale celor trei salariați (f. 6-16).
Intimatul I. T. DE MUNCĂ G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
A arătat că, în urma controlului efectuat în data de 16.10.2012 la punctul de lucru temporar al petentei, situat în mun. G., . ”Eternitatea”, incinta bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”, unde de desfășurau activități de reparații exterioare și restaurare, conform contractului de prestări servicii nr. 11/01.07.2012, s-a constatat că își desfășoară activitatea 3 lucrători, M. F. A., N. G. și S. Nicușor.
Controlul s-a definitivat la sediul I.T.M., în data de 23.10.2012, ocazie cu care s-a constatat că M. F. A. nu avea efectuată instruirea introductivă generală și nici instruirea la locul de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă, fapt demonstrat prin lipsa semnăturii la ”rubrica celui instruit”. Data începerii activității declarată de lucrător este 20.08.2012, iar în fișa de instruire 09.10.2012, în timp ce în contractul de muncă 20.09.2012. În fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor N. G. și S. Nicușor s-au constata aceleași neconcordanțe între data angajării declarate de lucrători respectiv 09.08.2012 și august 2012, și datele înscrise în fișele de instruirea individuale privind securitatea în muncă, 11.10.1012, respectiv 09.10.2012.
Intimatul a mai menționat că conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fișa de instruire individuală, care se semnează de către lucrătorul instruit și de persoanele care au efectuat și au verificat instruirea. La angajare este obligatorie efectuarea instruirii introductiv – generale.
Petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, amenda minimă prevăzută de lege..
A precizat intimatul că, în fapt, controlul a fost definitivat la sediul ITM G., unde s-a prezentat reprezentantul petentei, dl. S. S., care a refuzat semnarea procesului – verbal de control și al procesului – verbal de contravenție.
Intimatul a mai arătat, că procesul – verbal a fost încheiat în lipsa unui martor, menționându-se, potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 motivele care au dus la încheierea în acest mod.
În esență, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată (f. 11-12).
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 319/2006, O.G. nr. 2/2001, H.G. nr. 1425/2006.
Intimatul a depus la dosar, în probațiune, actele care au stat la baza încheierii procesului - verbal (f. 24-65).
În temeiul art. 242 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecata în lipsă.
În ședința publică din data de 25.09.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor (f. 72). Întrucât petenta nu a indicat numele și adresa martorului, pentru a putea fi citat de instanță, și nici nu l-a prezentat la termenul stabilit în acest sens, instanța a decăzut petenta din proba testimonială, prin încheierea de ședință din 06.11.2013.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru potrivit art.15, lit. i) din Legea nr.146/1997 raportat la art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr.2/2001 raportat la art.1, pct.3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.10.2012, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, în temeiul art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, pentru încălcarea dispozițiilor 20 din Legea nr. 319/2006.
Agentul constatator a reținut că în urma controlului efectuat la data de 16.10.2012, ora 1030, respectiv 23.10.2012, ora 1040, la punctul de lucru al petentei, situat în mun. G., . ”Eternitatea”, incinta bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”, unde de desfășurau activități de reparații exterioare și restaurare, conform contractului de prestări servicii nr. 11/01.07.2012, M. F. A. nu avea efectuată instruirea introductivă generală și nici instruirea la locul de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă, fapt demonstrat prin lipsa semnăturii la ”rubrica celui instruit”, data începerii activității declarată de lucrător este 20.08.2012, iar în fișa de instruire apare 09.10.2012, în timp ce în contractul de muncă aceasta este 20.09.2012. În fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor N. G. și S. Nicușor s-au constata aceleași neconcordanțe între data angajării declarate de lucrători respectiv 09.08.2012 și august 2012, și datele înscrise în fișele de instruirea individuale privind securitatea în muncă, 11.10.1012, respectiv 09.10.2012.
Procesul – verbal nu a fost semnat de petentă, fiind întocmit în lipsa reprezentantului acesteia,
În drept, conform art. 20 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său.
De asemenea, în sensul art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, constituie contravenție neinstruirea suficientă și adecvată a lucrătorilor în domeniul securități și sănătății în muncă, potrivit art. 20 și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța constată că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și sancționării contravenției.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de petentă, instanța reține că potrivit alin. 1 al art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Totodată la alin. 2 al art. 19 se precizează faptul că nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar la ultimul aliniat se menționează faptul că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal astfel.
Instanța apreciază că aceste dispoziții legale au fost respectate întrucât procesul - verbal a fost întocmit la sediul intimatei, contravenientul nefiind de față și, deoarece la sediu se afla doar alți agenții constatatori, nu a fost posibilă semnarea procesului verbal de către un martor asistent.
În orice caz, lipsa menționării unui martor nu este un motiv de nulitate a procesului – verbal, această rubrică nefiind printre elementele limitativ prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, în art. 17, care atrag nulitatea procesului – verbal de contravenție.
Motivul invocat de petentă ar putea atrage cel mult o nulitate relativă, situație în care, potrivit interpretării per a contrario a dispozițiilor art.105 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, partea interesată va trebui să dovedească toate cele trei condiții ale nulității, respectiv vătămarea, încălcarea formelor procedurale și împrejurarea că vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Petenta nu a dovedit existența unei vătămări de natură a nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, întrucât prin promovarea prezentei plângeri, petenta a putut formula toate apărările pe care le consideră pertinente.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia art. 34, dar și ale art. 47, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit, pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie – care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
Cu privire la administrarea acestor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoana are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedeasca faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce trebuie făcută de către petent și nicidecum de agentul constatator.
Instanța apreciază că petenta nu a reușit să facă dovada probei contrare în cauză, astfel încât nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal întocmit de agentul constatator.
Conform art. 88 din HG 1425/2006 în cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislația de securitate și sănătate în muncă;
b) consecințele posibile ale necunoașterii și nerespectării legislației de securitate și sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității;
d) măsuri la nivelul întreprinderii și/sau unității privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor.
(2) Conținutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica
aprobată de către angajator.
Totodată potrivit art. 93 din HG nr. 1425/2006 instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea și va cuprinde cel puțin următoarele:
a) informații privind riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă și/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucțiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă și/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă și/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, precum și în cazul pericolului grav și iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind activități specifice ale locului de muncă și/sau postului de lucru;
e) demonstrații practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfășura și exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.
De asemenea potrivit art. 100 din același act normativ instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care și-a asumat atribuțiile din domeniul securității și sănătății în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție/serviciul extern de prevenire și protecție și aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respectiv Fișele de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă, rezultă că Fișa lucrătorului N. G. (f. 57-59), nu poartă semnătura acestuia la rubrica ”semnătura celui instruit”, aferentă instruirii introductiv – generale, ci doar pentru cea de la locul de muncă. Aceeași situație se întâlnește și la lucrătorul Sprânceanu Nicușor (f. 65). În ceea ce-l privește pe M. F. A., semnătura acestuia nu apare la rubrica ”semnătura celui instruit”, nici la instruirea introductiv – generală și nici la cea de la locul de muncă (f. 62).
Cu privire la datele de angajare și începere a muncii de către cei trei lucrători, instanța constată aceleași neconcordanțe reliefate și de către inspectorii I.T.M.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că procesul-verbal . nr._ din data de 23.10.2012, contestat în prezenta cauză este întocmit ca urmare a constatării directe a acesteia de către agentul constatator, și deși s-a bucurat de toate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil, petenta nu a dovedit o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Față de aceste aspecte, instanța reține că situația de fapt a fost reținută în mod corect prin procesul – verbal de contravenție, astfel încât procesul – verbal de contravenție apare ca temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientei, instanța reține că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar, în sensul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța hotărăște și asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 ”avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Reținând existența faptei contravenționale și vinovăția petentei, instanța apreciază însă că valoarea amenzii aplicate, în cuantum de 4.000 de lei, este disproporționată în raport de urmările faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, cu atât mai mult cu cât în actul sancționator nu se reține vreo circumstanță agravantă care să justifice aplicarea amenzii peste minimul acesteia.
În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată de elemente cum ar fi: împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, existența unei proporționalități între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001), iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere, cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
În consecință, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmările faptei, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale în prezenta cauză poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, această sancțiunea fiind suficientă pentru sancționarea faptei petentei, așa cum a fost circumscrisă mai sus și pentru ca aceasta să înțeleagă că trebuie să respecte în viitor dispozițiile legale.
Instanța are în vedere că petenta a întocmit fișele de instruire pentru cei trei muncitori, o parte dintre instructaje fiind însușite prin semnătură de către aceștia, în principal cele privind instructajul privind sănătatea și securitatea la locul de muncă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite, în parte, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, plângerea contravențională și va modifica procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 23.10.2012, în sensul că va înlocui amenda aplicată cu sancțiunea avertisment.
Totodată, instanța va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi va recomanda ca pe viitor să respecte dispozițiile legale privind normele de securitate în muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta S.C. D. D. CONSTRUCT S.R.L., cu sediul in G., ., Micro 40, ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ G., cu sediul in G., . nr.46A, jud. G..
Modifică procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 23.10.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea cu amenda de 4.000 lei aplicată pentru fapta sancționată de art. 20 din Legea nr. 319/2006, cu sancțiunea avertisment.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dact. GNC /Dact.ACN
6 ex./ 16.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 15/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1571/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
