Plângere contravenţională. Încheierea nr. 22/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 23658/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 22.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de petentul D. T. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., având ca obiect „plângere contravenționala”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, identificat cu CI, . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, la data de 24.07.2013, s-a atașat cazierul auto al petentului, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond.
Petentul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție. A precizat că, după ce a fost oprit de echipajul de poliție, la solicitarea sa de a-i fi arătată persoana aflată pe trecerea de pietoni căreia nu i-ar fi acordat prioritate, agentul constatator nu i-a indicat nicio persoană.
În temeiul art. 150 C.proc.civ., instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29.10.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
Președinte Grefier
Judecător N.-D. B. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de petentul D. T. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., având ca obiect „plângere contravenționala”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 28.11.2012 petentul D. T. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.11.2012 de Poliția Municipiului G. – Biroul rutier. În motivarea plângerii sale petentul a arătat că în data de 20.11.2012, la ora 1645, conducând autoturismul_ pe . banda a II-a, după trecerea pietonală din dreptul Cimitirului Eternitatea, la aproximativ 15 -20 de metri a semnalizat și s-a încadrat în viraj stânga pe . benzinăriei A. Oil a fost oprit de un echipaj de poliție căruia i-a prezentat actele și i s-a adus la cunoștință că la momentul când a condus pe trecerea de pietoni pe aceasta se afla un pieton în trecere.
A arătat petentul că nu a observat nici un pieton în traversare și nici agenții de poliție nu au putut identifica pietonul sau o persoană care să fie martoră a incidentului.
A depus copia procesului verbal de contravenție (f. 3).
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare. A depus raportul agentului constatator (f. 8).Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 20.11.2012 de Poliția Municipiului G. – Biroul rutier – petentul D. T. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp. art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 20.11.2012, ora 17, în G., a condus autoturismul Dacia_ pe . nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a părții carosabile pe marcajul pietonal din dreptul Cimitirului Eternitatea, acesta din urmă fiind nevoit să se oprească pentru a nu fi accidentat.
Procesul verbal nu este semnat de petent care a refuzat să semneze, fiind consemnate obiecțiunile petentului în sensul că nu era nici un pieton pe trecere.
Conform disp. art. 100 al. 3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Sub aspectul legalității si temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat actul constatator atât din perspectiva OG 2/2001 dar si din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției si jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului fiind incorporate in dreptul intern, având în același timp o forță juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale de jurisprudență de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs Romania), instanța a constatat ca domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând in sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, in latura sa penala. Astfel, Curtea a subliniat in mod repetat si pertinent (cauza ZILIBERBERG vs Republica M.) faptul ca elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil in latura sa penala, este caracterul preventiv si sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
Instanța, reținând aplicabilitatea in speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, in latura sa penala in mod evident este ținută si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice in domeniul penal. Printre aceste garanții se numără si cea referitor la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăției.
Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare fata de săvârșirea cauzei, cat si sarcina probei.
In privința prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul, așa cum s-a arătat și în practica judiciară internă, dar și în practica CEDO, aceasta nu este absolută, Curtea apreciind că legislația internă poate permite acordarea unei prezumții de legalitate actului juridic încheiat de organele statului. Așa cum s-a apreciat mai sus prezumția de legalitate de care se poate bucura procesul verbal trebuie sa respecte însă un raport de proporționalitate intre scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) si mijloacele utilizate.
Se impune in mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, intre care si a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește si aspectul sarcinii probațiunii in cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profita persoanei acuzate si incumba intimatei (….) Tot CEDO a statuat însă (hotărârea pronunțată in cauza Salabiaku c. Frantei; A. c. României) si faptul ca prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție a faptelor constatate de agent si consemnate in procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera pana la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge in situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei sa fie pusa in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal, deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsa de vinovăția acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabila. In prezenta cauza, instanța retine ca nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, având in vedere împrejurarea că petentul a susținut in mod constant, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție ca nu a săvârșit fapta contravențională reținută in sarcina sa, respectiv ca nu era nici un pieton pe trecerea de pietoni, astfel încât se naște o îndoială rezonabila cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale. Prin urmare, in lipsa unor alte mijloace de proba care sa confirme situația de fapt reținută in procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție in prezenta cauza ar fi contrara garanțiilor prevăzură de art. 6 CEDO”.
Curtea Constituționala, in Decizia nr. 146/2008 statuează ca, potrivit art. 33 din O.G. nr. 2/2001, inclusiv organul care a aplicat sancțiunea administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare in vederea verificării legalității si temeiniciei procesului-verbal. Din acest argument rezulta ca simpla constatare (uneori pretinsa constatare) ex propriis sensibus a agentului constatator nu este suficienta pentru ca instanța să stabilească vinovăția unei persoane pe numele căreia s-a întocmit un proces-verbal contravențional. In alți termeni, atât timp cat asupra faptelor descrise in conținutul actului – neconfirmate prin alte mijloace de proba – pot plana o . dubii, își găsește aplicare un alt principiu de drept, si anume principiul in dubio pro reo.
Instanța are în vedere și împrejurarea că deși în procesul verbal se consemnează faptul că petentul nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton într-o zonă destul de circulată la ora indicată (ora 17), deși procesul verbal a fost întocmit fără a fi semnat de petent, acesta refuzând să îl semneze tocmai pentru că a considerat sancționarea sa abuzivă, organul constatator a întocmit procesul verbal în absența unui martor asistent. Potrivit disp. art. 19 al. 1 și 3 din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Este adevărat nerespectarea acestei dispoziții nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, ci reprezintă o cauză de nulitate relativă. În aprecierea instanței însă, având în vedere și cele menționate mai sus, privind principiul dubiului care profită întotdeauna făptuitorului, având în vedere și principiile rezultate din practica CEDO, privind respectarea garanțiilor procesuale, lipsa martorului asistent la întocmirea procesului verbal, este apreciată de instanță ca o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. În opinia instanței nu există nici un motiv pentru care, deși se susține că petentul nu ar fi acordat prioritate unui pieton, procesul verbal nu a fost întocmit în prezența unui martor asistent, acesta putând fi chiar pietonul despre care se susține că nu i s-a acordat prioritate. Nu este credibilă afirmația agentului constatator în sensul că persoanele solicitate refuză colaborarea.
În ipoteza adusă în fața instanței de către petent rezultă o atitudine abuzivă a agentului constatator. Este posibilă însă și ipoteza contrară, ca într-adevăr petentul să nu fi acordat prioritate unui pieton, dar elementele circumstanțiale, cum ar fi nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent, fără un motiv întemeiat, deși petentul a refuzat semnarea acestui act, atitudinea constantă de negare a faptei de către petent, ridică un dubiu asupra celor reținute de agentul constatator în sarcina petentului, dubiu care trebuie să profite doar acestuia din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul D. T., cu domiciliul în G., .. 56, jud. G., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Anulează procesul verbal de . nr._ întocmit la data de 20.11.2012 de I. G. – Poliția mun. G. – Biroul Rutier – exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 280 de lei și înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.10.2013.
Președinte, Grefier,
pt.d-na Judecător B. N. D. aflat în C.O,
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.Pr.Civ.,
Președintele Judecătoriei G.
Judecător R. D.
pt. dl președinte R. D., aflat în C.O.,
semnează d-na vicepreședinte, jud. D. G.
Red NDB / Dact IM/ 5 ex / 23.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4288/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
