Pretenţii. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 9230/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant B. M. R. și pe pârât B. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 01.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.11.2013, apoi la data de 15.11.2013, și la data de 22.11.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 28.05.2012, reclamanta B. M. R., a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 6800 lei reprezentând împrumut și la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. Totodată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta arată că împrumutul a fost acordat în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011 în vederea îndeplinirii formalităților necesare punerii în posesie a celor două părți a imobilelor restituite în natură în baza Legii nr. 10/2001. Susține reclamanta că părțile au convenit ca sumele necesare întocmirii documentației cadastrale și taxele aferente punerii în posesie să fie avansate de reclamantă, pârâtul urmând să restituie reclamantei jumătate din valoarea acestora, la finalizarea intabulării dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în G. ., nr. 45G și . A, restituite în natură.
Astfel cum pretinde reclamanta, costul total al intabulării s-a ridicat la suma de_ lei și deși pârâtul a fost notificat să achite jumătate, acesta nu s-a conformat.
Mai învederează reclamanta c frați fiind, părțile nu au încheiat și un înscris care să consfințească învoiala părților, dar despre cele convenite au cunoștințe mai multe persoane implicate în activitățile impuse de formalitățile recunoașterii drepturilor de proprietate și intabulării.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1576, 1584 și 1088 C.civ..
Legal citat, pârâtul B. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat în esență că recunoaște pretențiile reclamantei numai în limita sumei de 4082,25 lei, restul sumelor pretinse nefiidn datorate întrucât deși au fost avansate de reclamantă acestea nu au legătură cu formalitățile de înscriere în cartea funciară a imobilelor ci reprezintă despăgubiri achitate Primăriei, cheltuieli de legalizare acte și onorariu avocat.
Referitor la dobânda legală solicitată de reclamantă pârâtul arată că nu este datorată, întrucât în cazul contractelor de împrumut aceasta trebuia să fie expres prevăzută de părți în contract.
A mai învederat pârâtul că deși a dorit să achite reclamantei suma de 4082,25 lei s-a aflat în imposibilitate datorită faptului cp reclamanta, rezident SUA nu a indicat un cont bancar pentru virarea sumei.
În probatoriu, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 519 lei și 3 lei timbru judiciar, în baza art. 2 alin. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin. 2 din OUG nr. 32/1995 (filele 61, 62).
În susținerea acțiunii, la dosar, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri reprezentând Dispoziția nr. 8624/10.11.2010, Dispoziția nr. 8623/10.11.2010, Dispoziția nr. 8739/18.11.2010, cereri de punere în posesie, chitanțe plată onorariu avocat, cereri extras CF, corespondență Primăria Municipiului G., certificate de atestare fiscală, facturi, bonuri fiscale, declarație de impunere, facturi fiscale, Încheierea nr. 3277/20.01.2011 a OCPI, notificare și anexă calcul, hotărâri judecătorești (filele 13-60).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială, martorii B. M. și B. G. fiind audiați separat în ședința publică din 01.11.2013, declarațiile consemnate și semnate ale acestora fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta B. M. R. și pârâtul B. C., în calitate de moștenitori legali ai tatălui lor B. T., au beneficiat de restituirea parțială în natură a unor suprafețe de teren situate în municipiul G.. Pentru punerea în posesie asupra acestor terenuri a fost necesară realizarea documentației cadastrale și intabularea terenurilor și restituirea către Primăria Municipiului G. a sumei de 3857,00 lei reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor primite de autorul părților la data deposedării (filele 41, 31).
Formalitățile pentru . în perioada iulie 2010 – ianuarie 2011, au fost efectuate în parte de pârât, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar (diferitele cereri formulate de pârât și adresele de răspuns din partea unor instituții publice) iar altele de către reclamantă, prin mandatari.
Cheltuielile legate de aceste formalități, au fost avansate în integralitatea lor, aspect necontestat de către vreuna dintre părți, de către reclamantă.
Potrivit chitanțelor, facturilor și bonurilor fiscale aflate la dosar (filele 29,32,34,36-39,44-47,57-58), aceste cheltuieli au constat în onorarii consultație avocați, achitare despăgubiri, taxe timbru, impozit pe teren, contravaloare întocmire documentație cadastrală, efectuarea de fotocopii și copii legalizate documente, taxe OCPI, și se ridică la valoarea de_ lei.
Astfel cum rezultă din susținerile celor două părți din litigiu, acestea au convenit ca aceste cheltuieli să fie suportate în mod egal, pârâtul urmând să restituie reclamantei, după punerea în posesie, jumătate din cheltuielile generate de acest scop.
Pârâtul nu contestă faptul că datorează reclamantei aceste cheltuieli ci contestă doar valoarea acestora, motivat de faptul că în opinia sa nu toate cheltuielile au fost datorate terților sau legate de scopul punerii în posesie.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1576, 1578 și 1584 C.civ. de la 1864 (act normativ în vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice contractuale între părți), împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani iar împrumutatul se obligă să restituie, aceeași sumă, după o anumită perioadă de timp. Conform art. 1582 C.civ. atunci când nu s- a prevăzut un terme pentru restituirea împrumutului, judecătorul va putea stabili un termen potrivit cu împrejurările. Totodată, potrivit art. 1586 C.civ. nerestituirea împrumutului atrage dobânzi de la data cererii de chemare în judecată.
De asemenea, conform art. 969 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească exact obligațiile asumate iar, în baza art. 970 din același act normativ, părțile trebuie să acționeze cu bună - credință atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării sale. Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Astfel cum rezultă din reglementarea legală a contractului de împrumut bănesc, acesta este un contract real, consensual – luând naștere prin simplul acord de voință, unilateral – dând naștere la obligații numai pentru partea obligată la restituire.
În cauză existența contractului de împrumut este de netăgăduit, însuși pârâtul mărturisind faptul că a convenit cu reclamanta restituirea a jumătate din sumele pe care aceasta le avansa în numele ambelor părți pentru . retrocedate.
De altfel existența contractului de împrumut reiese și din declarațiile celor doi martori audiați în cauză.
Deși art. 1191 C.civ. interzice proba testimonială atunci când valoarea pretențiilor formulate depășește suma de 250 lei, instanța reține că art. 1198 alin. 1 stabilește că dispozițiile anterioare nu se aplică dacă părții i-a fost cu neputință a-și procura o dovadă scrisă a obligației ce o pretinde.
Noțiunea de imposibilitate de procurare înscris are un conținut larg, incluzând și imposibilitățile de ordin moral, cum este cazul speței de față.
Este neîndoios că relațiile existente în mod obișnuit între frați și surori și, în general, între rudele firești, apropiate sau afini, sunt incompatibile cu comportări din care ar reieși o lipsă de încredere a unora față de alții, cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea operațiilor juridice ce intervin între ele.
Prin urmare, instanța reține că între reclamantă și pârât a intervenit un contract de împrumut cu privire la jumătate din suma cheltuită pentru îndeplinirea formalităților legate de intabularea și . retrocedate părților. Valoarea acestor cheltuieli rezultată din înscrisurile de la dosar este de_ lei.
Prin urmare, pârâtul datorează reclamantei jumătate din suma de mai sus, respectiv suma de 6203,65 lei cu titlu de împrumut nerestituit.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtului privind faptul că nu ar datora sumele de bani achitate cu titlu de contravaloare fotocopiere și legalizare acte, având în vedere faptul că acestea au fost folosite pentru îndeplinirea formalităților de intabulare, fiind solicitate de OCPI și au reprezentat practic cheltuieli necesare și utile inclusiv pârâtului.
Nici suma de 3857 lei (fila 32) achitată de reclamantă Primăriei Municipiului G. cu titlu de despăgubiri nu poate fi apreciată ca nedatorată sau neutilă, în condițiile în care plata a profitat pârâtului, în urma acesteia putându-se finaliza operațiunile de intabulare și intrare în posesie asupra terenurilor retrocedate.
Întrucât părțile nu au convenit un termen pentru restituirea împrumutului, odată cu obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6203,65, instanța va stabili și termenul la care pârâtul să facă această plată, respectiv data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri judecătorești.
Referitor la capătul de cerere privind plata dobânzii legale, instanța reține că în baza art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare iar potrivit art. 2, în cazul în care obligația este purtătoare de dobânzi și părțile nu au stabilit nivelul dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În cauză, s-a făcut dovada că reclamanta a remis în folosul pârâtului doar suma de 6203,65 lei, iar nu 6800 lei cum pretinde reclamanta, sumă pe care pârâtul trebuia să o restituie după finalizarea operațiunilor de intabulare și intrare în posesie terenuri, dar pe care nu a restituit-o.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 1586 C.civ., instanța apreciază ca întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 6203,65 lei, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.05.2012 și până la data plății efective a întregului debit.
Pentru considerentele de mai sus instanța va admite în parte acțiunea și, în baza art. 274 alin. 1 raportat la art. 275 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamant, proporțional cu pretențiile admise, și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 476,22 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. M. R., cu domiciliul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul Bîndu C., domiciliat în G., .. 11, jud. G..
Obligă pârâtul să plătească reclamantei, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, suma de 6203,65 lei, reprezentând împrumut nerestituit.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 6203,65 lei calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.05.2012, și până la data plății efective a debitului principal.
Admite în parte cererea accesorie și obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 476,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/05.03.2014/ex2 ex .>
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 22/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 976/2013. Judecătoria... → |
|---|
