Plângere contravenţională. Sentința nr. 1371/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1371/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 13185/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1371
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civile privind pe petenta . și pe intimata I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I. TERITORIAL NR. 3, având ca obiect plângere contravenționala ISCTR NR._.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2011 sub dosar nr._ /2011, petenta .. în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 3 SUCEAVA, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.06.2012, solicitând instanței anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că în urma unui control efectuat la data de 19.03.2012, a fost oprit în trafic autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, la volanul căruia se afla angajatul societății, P. I.. La momentul controlului, agentul constatator a reținut că se efectua un transport de marfă și conducătorul auto nu a putut prezenta pentru verificare numărul necesar de diagrame tahografice în vederea efectuării controlului.
Petenta a invocat nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției motivând că fapta ce a atras sancțiunea nu este prevăzută de legislația contravențională, motivând aceasta prin faptul că dispozițiile legale ce au stat la baza sancționării nu se aplică și vehiculelor specializate în depanări, ce acționează pe o rază de 100 de km de la baza de staționare. Totodată, petenta a arătat și că șoferul P. I. nu ar fi putut prezenta diagramele pentru ultimele 28 de zile chiar dacă ar fi existat această obligație legală, deoarece până la data de 01.02.2012 s-a aflat în concediu fără salariu.
Prin plângerea formulată, petenta a arătat că la întocmirea procesului verbal au fost încălcate dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu i s-a oferit posibilitatea de face obiecțiuni care să fie trecute la rubrica „Alte mențiuni”, agentul constatator rezumându-se la a consemna că reprezentantul legal al contravenientului, nefiind de față nu a putut formula obiecțiuni.
Mai mult, petenta a arătat că în conținutul procesului verbal nu se precizează locul încheierii acestuia ci doar faptul că a fost întocmit la data de 29.06.2012 în localitatea G., iar un alt motiv ce ar atrage nulitatea actului sancționator este, în opinia petentei, lipsa unui martor.
Tot ca motiv de nelegalitate, petenta a învederat instanței și faptul că procesul verbal de contravenție nu este semnat pe fiecare pagină, contrar prevederilor art. 19, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În drept au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale O.G. 37/2007.
Prin acțiune, s-a solicitat soluționarea cauzei și în lipsa părților.
La cerere au fost atașate în copie, procesul verbal contestat, certificatul de desfășurare a activității nr. 297/23.06.2011, diagramele tahograf aferente perioadelor 14-17.06.2011 și 23-24.06.2011, statul de plată și foaia colectivă de prezență pentru luna iunie 2011 (filele 5-17).
Legal citat, intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 3 SUCEAVA a formulat întâmpinare, însă după momentul la care instanța a reținut cauza spre soluționare.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, întrucât procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 02.07.2011 (fila 7), iar plângerea a fost formulată de petentă și transmisă instanței prin poștă, la data de 18.07.2011 (fila 1).
La termenul de judecată din data de 02.10.2012, instanța a dispus atașarea dosarului nr._/233/2012 la prezentul dosar, având în vedere existența identității de părți, obiect și cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 29.06.2012, petenta .. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 19.03.2012, ora 17.55, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a fost condus pe DN 2B iar conducătorul auto P. I., ce efectua transport rutier public de mărfuri nu a putut prezenta la control numărul necesar de diagrame tahografice.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 29.06.2, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Procesul-verbal cuprinde însă datele de identificare și semnătura unui martor asistent, cu atât mai mult cu cât actul a fost încheiat în lipsa reprezentanților legali ai petentei, însă conține mențiunea conform căreia nu s-a putut identifica nici un alt martor la fața locului cu excepția unui alt agent constatator care, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 nu poate semna în calitate de martor.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petentă, în sensul lipsirii sale de posibilitatea formulării de obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal, instanța constată că, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei (conducătorul auto având calitatea de prepus iar nu pe aceea de reprezentant legal al petentei), la momentul constatării faptei contravenționale, astfel încât este evident că nu exista posibilitatea ca petenta să formuleze obiecțiuni la acel moment. Pe de alta parte, simpla întocmire a procesului-verbal de contravenție în lipsă, nu este de natură a atrage nulitatea acestui act, în condițiile în care chiar legea, respectiv art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, prevede posibilitatea întocmirii actului constatator al contravenției când contravenientul nu este de față
Tot referitor la acest motiv de nulitate invocat de petentă prin cererea formulată, instanța reține că, potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001 acest aspect este sancționat cu nulitatea relativă, iar nulitatea procesului-verbal de contravenție se va putea constata numai in ipoteza in care petentul ar face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauză petentul nu a dovedit nicio vătămare, cu atât mai mult cu cât dreptul la apărare al petentului a putut fi exercitat cu prisosință în fața instanței, unde acesta a putut solicita și administra probe, precum si să pună concluzii. Aceeași soluție este valabilă și în ceea ce privește nesemnarea procesului verbal de către agentul constatator, pe fiecare pagină în parte.
Astfel, nu poate fi primită nici susținerea petentei care a invocat nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției datorită faptului că acesta nu este semnat de un martor care să fi fost prezent la momentul săvârșirii contravenției și al aplicării sancțiunii contravenționale, întrucât acest fapt învederat de petent prin plângerea adresată instanței, nu este de natură a impieta asupra legalității actului sancționator.
Rolul martorului nu este acela de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator, el nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului verbal. Rolul său este acela de a arăta că procesul verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze; de altfel, chiar și în situația în care agentul constatator nu ar fi respectat dispozițiile art. 19, alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicabilă ar fi nulitatea relativă, ce ar opera doar în situația în care s-ar dovedi o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în cauză.
Așadar, instanța reține că procesul-verbal de contravenție contestat este legal întocmit în privința acestui aspect.
Cât privește controlul de temeinicie asupra procesului verbal contestat, instanța reține că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție relativă însă, care poate fi răsturnată prin proba contrară. Astfel, nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal, acesta fiind totuși un act încheiat de un agent al statului, însă persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Deși petenta invocă faptul că persoana care a condus autovehiculul controlat în trafic se aflase anterior în concediu, respectiv până la data de 01.02.2012, instanța reține că, potrivit art. 10 alin. 5 din Ordinul nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, “pentru fiecare conducător auto supus verificărilor se vor preleva înregistrări care să acopere minimum 28 de zile, astfel încât să se poată verifica și respectarea condițiilor referitoare la perioadele săptămânale de conducere și de odihnă, cele referitoare la timpul total de conducere pentru două săptămâni consecutive, precum și recuperarea timpului de odihnă săptămânală.”
Totodată, potrivit art. 6 lit. b și c din Ordinul nr. 1058/2007, la controalele în trafic se vor verifica foile de înregistrare pentru zilele precedente, care trebuie deținute la bordul vehiculului în conformitate cu art. 15 alin. (7) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/85 și datele înregistrate pentru aceeași perioadă pe cardul conducătorului auto și/sau în memoria aparatului de înregistrare, în conformitate cu anexa II la Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului și/sau pe foile imprimate.
Chiar datorită faptului că în perioada anterioară controlului, conducătorul auto P. I. fusese în concediu – deși petenta nu a depus nicio dovadă care să ateste acest aspect – instanța reține, potrivit susținerilor acesteia că durata concediului era până la 01.02.2012, în timp ce controlul a fost efectuat abia la data de 19.03.2012, la o distanță de mai mult de 48 de zile, deci obligația de prezentare a diagramelor tahograf subzista.
Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenție, fapta ce a atras sancționarea contravențională a petentei a fost aceea că șoferul autovehiculului nu a putut prezenta diagramele tahograf pe ultimele, anterior controlului.
Conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din O.G. nr. 37/2007, constituie contravenții și încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85, neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital. Fapta se sancționează, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c din același act normative cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei.
Cu toate acestea, instanța constată că potrivit art. 3, lit. f din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, „prezentul regulament nu se aplică transportului rutier efectuat cu vehicule specializate în depanări care acționează pe o rază de 100 de km de la baza de staționare.
Potrivit înscrisurilor și planșelor foto depuse în dosarul nr._/233/2012, dosar ce a fost atașat prezentului dosar, instanța constată că vehiculul ce a făcut obiectului controlului este, într-adevăr, o utilitară ce efectuează servicii de depanare, aflându-se pe o rază mai mică de 100 de km de locul unde se află baza de staționare. Mai mult, agentul constatator, deși a reținut că autovehiculul efectua transport public de marfă, a omis să precizeze natura mărfurilor transportate, aspect de natură a crea un dubiu serios cu privire la temeinicia aspectelor consemnate, fapt de natură a profita petentei potrivit principiului in dubio pro reo (orice dubiu profită persoanei sancționate).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal de către agentul constatator din cadrul intimatei ca urmare a constatării directe a faptei, însă din probele administrate în cauză, a rezultat o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție., petentul nu făcând dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. Civ., potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea petentei și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției ISCTR nr._ din 29.06.2012, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta .., cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER – I. TERITORIAL NR. 3 SUCEAVA, cu sediul în Suceava, ., 16B.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 29.06.2012 și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/……2012
2 ex .>
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 931/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 15/2013. Judecătoria... → |
|---|
