Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 12240/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 28.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul M. V. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G..
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013, la data de 17.10.2013, la data de 24.10.2013, iar apoi la data de 28.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, petentul M. V. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/19.06.2012, solicitând anularea acestuia.
În susținerea plângerii, petentul a arătat că este proprietarul imobilului situat în G., ., iar în cursul anului 2011, a început demersurile legale pentru a obține avizul necesar de la . pentru efectuarea lucrărilor de construire a unei rețele de utilități, respectiv furnizare apă rece în sistem contorizat pentru imobil, aviz pe care l-a primit în anul 2012. În luna mai 2012, a efectuat în regie proprie lucrarea de îngropare a țevii de apă rece și construirea căminului de apometru, urmând ca ulterior, în prezența angajaților . să procedeze la racordarea și branșarea efectivă.
Totuși, branșarea și racordarea efectivă nu s-au mai făcut, pentru că unul dintre vecini a formulat plângeri, motiv pentru care a fost sancționat contravențional. Petentul a precizat că faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt nereale.
În drept, se întemeiază pe art.31 și 32 din OG nr.2/2001.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de temeinicie și revine petentului să facă proba contrară.
Pe parcursul judecații, s-a administrat proba cu înscrisuri și declarația martorului C. D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție verbal . nr._, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 lit. a din Legea nr.51/1991, constând în aceea că, în urma controlului din data de 19.06.2012 în G., ., s-a constatat că au fost efectuate lucrări de construcții fără autorizație, constând în racordare și branșare la rețeaua de utilități (apă rece).
În consecință, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate relativă, întrucât se consemnează fapte nereale, acestea fiind aspecte ce țin de temeinicia actului de sancționare.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu privire la administrarea acestor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/României, hotărâre din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, au stat constatările personale ale agentului de poliție, în sensul că petentul a efectuat lucrări de racordare și branșare la rețeaua de apă rece fără a avea autorizație.
Toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate personal de către agentul de poliție, și care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005).
Pe de alta parte, din declarația martorului C. D., a rezultat că s-au efectuat niște lucrări de pregătire pentru branșarea imobilului la utilități, lucrări ce au constat în construirea căminului și montarea țevilor. Martorul a susținut că în vara anului 2012, petentul a fost amendat pentru branșare la utilități, dar aceasta s-a făcut mai târziu, prin iulie-august 2012.
Declarația martorului este susținută și prin situația de lucrări branșament apă rece întocmită de A. CANAL SA în data de 26.07.2012, fila 58 (ulterioară încheierii procesului-verbal de contravenție, precum și de contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare de pe raza județului G. din data de 25.06.2012 (filele 54-57).
În aceste condiții, instanța apreciază că în cauza, se conturează un dubiu rezonabil cu privire la săvârșirea faptei de către petent astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție, de natură sa răstoarne prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal.
Practic, aparența exterioară percepută de către agentul constatator în sensul că petentul ar efectuat efectiv racordarea și branșarea la rețeaua de utilități, a fost contrazisă de declarația martorului în sensul că s-au făcut doar lucrări de montare și pregătire, branșamentul efectiv fiind ulterior sancționării (fapt confirmat prin situația de lucrări branșament, fila 58).
Potrivit principiului in dubio pro reo, consacrat în materie contravențională de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului indicată anterior, orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancționată contravențional.
Față de toate aceste considerente, întrucât există dubii rezonabile cu privire la exactitatea situației de fapt reținute de agentul constatator, instanța constată că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, iar procesul-verbal este netemeinic întocmit.
Prin urmare, instanța apreciază că plângerea este întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite, cu consecința anularii procesului-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul M. V., cu domiciliul în Mun. G., str. ., ., județul G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în Mun. G., ., județul G..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/19.06.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
Red.MK/Tehn.RVG /5ex/11.12.2013
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2348/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4178/2013. Judecătoria... → |
|---|
