Plângere contravenţională. Sentința nr. 5685/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5685/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 12923/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5685
Ședința publică din data de 31.05.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta Î. individuală E. VIRGILIA, cu sediul în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul G. F. SECȚIA G., cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.05 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 12.07.2012 pe rolul Judecătoriei G., sub dosar nr._, petenta Î. I. E. VIRGILIA, a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. F. G., prin avocat, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis în data de 27.06.2012.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că a fost sancționată în urma controlului efectuat de intimată la data de 27.06.2012, pentru aceea că nu ar fi utilizat aparatul de marcat electronic fiscal, fiind identificată în casierie suma de 588 lei provenită din comercializarea unor mărfuri.
Potrivit susținerilor petentei, suma de 588 lei care nu era înregistrată în aparatul de marcat a fost încasată din vânzări efectuate în zilele anterioare și era destinată pentru a fi dată drept rest întrucât abia fusese deschis punctul de lucru. În continuare, petenta arată că o astfel de sumă nu se încasează la nivelul unei zile întregi, neputând fi încasată în doar o oră de când fusese deschisă unitatea.
Totodată, petenta a mai arătat faptul că organele de control nu au găsit nicio persoană fizică care să fi cumpărat ceva fără ca petenta să opereze în casa de marcat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și un martor.
La cerere a fost atașat procesul-verbal contestat în original (fila 4).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citată, la data de 17.10.2012, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, la momentul controlului efectuat la data de 26.06.2012 la punctul de lucru ce aparține societății petente situat în G., . T, s-a constatat că petenta nu a înregistrat prin emiterea de bonuri fiscale suma de 588 lei, fapt ce contravine prevederilor art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999. Pentru săvârșirea acestei fapte, s-a aplicat avertisment, iar în conformitate cu art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, a fost dispusă măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni precum și confiscarea sumei reprezentând contravaloarea mărfurilor vândute pentru care nu s-au eliberat bonuri fiscale.
În opinia intimatei, petenta face afirmații contradictorii susținând că suma de 588 lei nu putea fi obținută din vânzarea unei singure zile dar în același timp ar fi avut nevoie de o astfel de sumă pentru a o oferi cu titlu de rest.
A mai învederat intimata că așa cum nicio marfă nu poate fi lăsată în incinta unui magazin fără a avea documente, tot așa nicio sumă de bani nu poate fi lăsată fără nici un document justificativ, iar dacă se lasă o sumă pentru a fi dată cu titlu de rest, aceasta trebuie înregistrată în casa de marcat la începutul fiecărei zile.
În continuare, intimata a mai arătat faptul că potrivit notei explicative oferite, doamna E. Virgilia a precizat că nu a înregistrat suma în casa de marcat, dintr-un motiv cu totul străin de cel prezentat în prezenta plângere, și anume din cauza faptului că aparatul de marcat era defect. Potrivit intimatei, într-o astfel de situație trebuia completată operațiunea efectuată în registrul special al casei de marcat.
Intimata a mai susținut faptul că petenta a susținut că era prima oră a dimineții cu toate că din actul constatator rezulta faptul că era ora 11 iar, totodată, constatarea acestei contravenții nu este condiționată de existența vreunei persoane care să reclame faptul că nu i s-a eliberat bon fiscal.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., intimata a solicitat judecata în lipsă.
În susținerea întâmpinării formulate, au fost depuse la data de 20.11.2012, la dosar, în copie, procesul verbal contestat și nota explicativă a administratoarei E. Virgilia din data de 27.06.2012 (filele 18-21).
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 11.02.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar iar pentru petentă proba testimonială cu martora M. Anișoara, aceasta fiind ascultată în ședința publică din data de 10.05.2013, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 40).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.06.2012, petenta Î. I. E. VIRGILIA a fost sancționată de intimata G. F. Secția G. pentru încălcarea prevederilor art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Pentru fapta reținută în sarcina petentei, acesteia i-a fost aplicată sancțiunea avertisment, iar ca măsuri complementare s-au dispus confiscarea sumei de 588 lei și suspendarea activității de comercializare produse către persoane fizice la punctul de lucru din G., . T, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 27.06.2012.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat (fila 4), în urma controlului operativ și inopinat efectuat la data de 26.06.2012 la punctul de lucru ce aparține societății petente situat în G., . T, s-a constatat că petenta nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal din dotare, în sensul că a fost identificată în casieria punctului de lucru suma de 588 lei provenită din comercializarea mărfurilor, sumă neînregistrată în casa de marcat, fapt ce contravine prevederilor art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Totodată, procesul verbal este semnat de reprezentantul legal al petentei și cuprinde obiecțiunile acestuia.
De asemenea instanța constată că petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate a procesului-verbal ce nu poate fi invocat de instanță din oficiu, reținând astfel că prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
De altfel în cauză nu se contestă legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ ci doar temeinicia acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale. A.. 2 al aceluiași articol prevede faptul că operatorii economici au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților, iar la solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.
Conform art. 10 lit. b din același act normativ „constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (...) b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate (...), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.”
Sancțiunea principală pentru aceste contravenții este prevăzută de art. 11 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată și este reprezentată de amendă contravențională de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar de intimată și petentă, instanța constată că fapta imputată petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din Legea nr. 28/1999 republicată.
În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că suma de bani găsită în casierie se datora nu încasărilor primite de la clienți în ziua respectivă ci fusese lăsată pentru a fi dată drept rest, nu se probează. Ba mai mult, chiar în măsura în care susținerile ar fi reale, petenta ar fi trebuit să procedeze la înregistrarea respectivei sume de bani în casa de marcat fiscalizată, la începutul zilei de lucru, astfel încât diferențele rezultate între monetarul din casierie și sumele marcate în aparatul fiscal, să fie în mod legal justificate.
În plus, instanța reține că la momentul controlului explicațiile oferite de administratoarea E. Virgilia (filele 20-21) privind diferența de bani, nu coincid cu susținerile petentei din acțiune, acesta precizând că nu a înregistrat sumele în casa de marcat întrucât aceasta se defectase și nu știa că într-o astfel de situație ar fi trebuit să folosească un registru special.
În ceea ce privește declarația martorei audiate în prezenta cauză la solicitarea petentei (fila 40), aceasta nu are relevanță pentru soluționarea prezentei cauze întrucât martora nu era angajată a petentei la momentul sancționării. Totodată, instanța constată că petenta nici nu a depus la dosar contractul de muncă încheiat cu această salariată cu toate că a solicitat acordarea unui termen pentru acest lucru.
Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța constată că petenta nu este exceptata de la obligația de a emite bonuri fiscale, iar neîndeplinirea acestei obligații intră sub incidența răspunderii contravenționale. Prin urmare, instanța reține că petenta a săvârșit cu vinovăție fapta menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Sancțiunile aplicate petentei contraveniente cu ocazia controlului au fost corect individualizate, cu respectarea dispozițiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, fiind dispusă sancțiunea principală a avertismentului și măsurile complementare a confiscării sumei totale de 588 lei neînregistrată în casa de marcat în ziua de 27.06.2012 și suspendarea activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni.
La aprecierea caracterului proporțional al sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat, instanța a avut în vedere și prevederile art. 5 alin. 5 și 6 potrivit cărora sancțiunea contravențională stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite iar sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din OG. Nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999, sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici.
Potrivit art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 republicată, „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.”
Prin urmare aplicarea acestei sancțiuni este obligatorie în cazul în care se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, această sancțiune nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator.
Față de considerentele anterioare, instanța reține că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social. Astfel, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petenta Î. individuală E. VIRGILIA, în contradictoriu cu G. F. Secția G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .>
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta Î. individuală E. VIRGILIA, cu sediul în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul G. F. SECȚIA G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 27.06.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.I 20.06.2013/Dact LB/ 5 ex. 26.06.2013.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2054/2013.... → |
|---|
