Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 11920/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civila nr._/2013
Ședința publica din data de 14.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. G. B.
GREFIER – M. R.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile având ca obiect pretenții promovata de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. - ., . A3, nr. 1, .. 3, Cod postal_ în contradictoriu cu paratii C. L. G. - G., ., Cod postal_, J. G. și M. G. PRIN PRIMAR - G., ., Cod postal_, J. G..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publică din 06.11.2013 fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, cand instanta avand nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.11.2013, pentru cand a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 02.07.2012 sub nr._, reclamanta . GROUP SA a chemat în judecată pe pârâții C. L. G. și M. G. reprezentat prin instituția Primarului, solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 3716,52 lei cu titlu de daună, a dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la plată, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 02.03.2011 șoferul B. O., în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . G., în momentul în care a virat dreapta de . acroșat o groapă din carosabil, producând avarii autoturismului.
Autoturismul avariat este asigurat facultativ la reclamantă, aceasta achitând asiguratului o despăgubire în valoare de 3716,52 lei, sumă ce trebuie recuperată de la cel vinovat de producerea prejudiciului.
A mai precizat reclamanta că, în cauză, culpa pentru producerea avariilor aparține pârâților, astfel cum rezultă din constatările la fața locului făcute de specialiștii societății reclamante, fotografii precum și declarația păgubitului.
În drept a invocat prevederile art. 1349-1395, 2199-2238 din Noul Cod Civil, art. 22 din Legea nr.136/1995, art. 5, 113 din OUG 195/2002, art. 38 lit.l din Legea 215/2001 și OG nr.9/2000.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri. (filele 6-15)
Cererea a fost timbrată cu suma de 308,32 lei reprezentând taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Pârâtul M. G., legal citat, nu a desemnat reprezentant în instanță, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995, iar la dosar nu au fost depuse fotografii datate sau alte documente din care să rezulte cu exactitate locul producerii accidentului sau existența gropii.
A mai precizat pârâtul în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar înscrisurile depuse de către reclamantă nu au suficientă forță probatorie pentru a atrage răspunderea juridică a pârâtului.
În opinia pârâtului avariile produse autoturismului puteau fi cauzate de starea drumului numai dacă viteza de deplasare era peste limita legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile 205-208 C.p.c, art. Legea 136/1995.
Pârâtul C. L. G., legal citat a fost reprezentant în instanță și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei capacității de folosință, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că potrivit dispozițiilor Legii 215/2001 consiliul local al unui municipiu este un organ deliberativ, fără personalitate juridică, iar titularul obligației de întreținere a carosabilului este M..
A mai precizat pârâtul că prin acțiunea introductivă nu se aduce în discuție nici una dintre cele patru situații prevăzute de art. 58 din Legea 136/1995 în care asiguratorul poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoarea de producerea pagubei.
În opinia pârâtului, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale existând elemente necunoscute ce ar putea antrena culpa conducătorului auto.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.p.c, art. 187,188 Cod civil, Legea 136/1995.
Prin Încheierea din data de 20.03.2013 instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. G.. Totodată a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă și proba cu expertiză tehnică auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, din declarația de daună formulată de numitul B. O. (fila 6) instanța reține că la data de 02.03.2011, circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . la dreapta pe . de pe . microbuz, numitul B. O. a virat brusc dreapta și a intrat într-o groapă, iar apoi a acroșat bordura din partea dreaptă a sensului de mers.
În baza poliței de asigurare facultativă (fila 84 dosar), numitul O. B. a solicitat plata despăgubirii în valoare de 3716,52 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, rezultate în urma incidentului produs la data de 02.03.2011.
La data de 04.04.2011, prin ordin de plată, conform extrasului de cont depus, în copie, la dosarul cauzei (fila 51), reclamanta a achitat numitului O. B. suma de 3716,52 lei, reprezentând contravaloare reparații în temeiul dosarului de daună nr. RA/018/GL/_.
Prin adresa nr. 432/2011, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 și art. 998 – 999 C.civ., reclamanta a solicitat pârâtului plata sumei de 3716,52 lei exercitându-și, astfel, dreptul de regres și invitându-l, în același timp la conciliere.
În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
Potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar, în sensul art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Potrivit art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, vinovăția în săvârșirea faptei ilicite și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudiciu.
În cauză, din probele administrate rezultă ca fiind certă existența unui prejudiciu în dauna asiguratului constând în diminuarea patrimoniului acestuia cu sumele de bani pe care a fost nevoit să le achite, pentru reparațiile realizate asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, ca urmare a avarierii acestuia.
În ceea ce privește săvârșirea unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția pârâților, instanța reține că, potrivit raportului de expertiza întocmit în cauză de expert C. C. (filele 55-60), spațiul rutier în care s-a produs accidentul declarat este o intersecție cu o bandă de circulație pe sens, drum public fără declivități, carosabil necorespunzător, în care există gropi și porțiuni de asfalt deteriorat.
Totodată se menționează în raportul de expertiză că numitul B. O. a încadrat autoturismul pe viraj strâns dreapta, astfel încât nu a putut observa groapa existentă în carosabil. Odată escaladată groapa, maniabilitatea autovehiculului scade, astfel încât s-a realizat acroșajul cu trotuarul din dreapta . Expertul concluzionează că avariile produse la autoturismul_ . de starea necorespunzătoare a drumului public, iar asiguratul O. B. nu putea evita incidentul.
Nu pot fi reținute apărările pârâtului M. G. referitoare la viteza cu care era obligat să circule conducătorul auto, dat fiind faptul că nu au fost administrate probe care să confirme susținerile pârâtului referitoare la nerespectarea vitezei legale și date fiind concluziile raportului de expertiză, așa cum au fost acestea descrise mai sus.
În consecință, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și, implicit și condițiile regresului reclamantei, în calitate de asigurător, în baza poliței de asigurare facultativă, împotriva pârâților, răspunzători de producerea pagubei.
Totodată, instanța reține că pentru o deplină reparare a prejudiciului, victima poate solicita obligarea autorului faptei ilicite nu numai la plata echivalentului pagubei ci și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume până în momentul achitării ei complete. Dobânda se calculează din momentul în care s-a făcut o evaluare a prejudiciului, moment la care creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
Cu toate acestea, în prezenta cauză instanța va ține seama de cererea reclamantei care a solicitat stabilirea dobânzii începând cu momentul introducerii acțiunii.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și să oblige pârâții, M. G. și C. L. G. în solidar, să plătească reclamantei suma de 3716,52 lei reprezentând despăgubiri la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii – 02.07.2012 și până la data plății efective.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat, instanța va reține ca dovedite doar cele privind taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul expert.
Înscrisurile depuse la dosar în dovedirea onorariului avocațial nu sunt suficiente pentru a stabili o legătură între aceste cheltuieli (achitate pentru d-na avocat P. D.) și avocatul care a redactat acțiunea și a reprezentat în calitate de avocat titular reclamanta în prezentul litigiu (d-l avocat T. Ș.), conform împuternicirii de la dosar(fila 43), în convenția de colaborare fiind specificat faptul că d-l T. Ș. nu poate reprezenta reclamanta decât în substituirea avocatului titular, P. D.. Or, așa cum se poate observa, în dosar nu a fost depusă nici o împuternicire avocațială a d-nei avocat P. D.. Ca atare cererea privind aceste cheltuieli urmează a fi respinsă.
În concluzie, în temeiul art. 274 C., instanța va admite în parte cererea de acordare cheltuieli de judecată și va obliga pârâții la plata sumei de 1011,32 lei cu titlu de cheltuieli, constând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții promovata de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. - ., . A3, nr. 1, .. 3, Cod postal_ în contradictoriu cu paratii C. L. G. - G., ., Cod postal_, J. G. și M. G. PRIN PRIMAR - G., ., Cod postal_, J. G..
Obligă pârâta C. L. G. si M. G. PRIN PRIMAR să plătească reclamantului suma de 3716,52 lei cu titlu de despăgubiri .
Obligă pârâta C. L. G. si M. G. PRIN PRIMAR la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii – 02.07.2011 și până la data plății efective.
Obligă pârâta C. L. G. si M. G. PRIN PRIMAR să plătească reclamantei suma de 1011,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.D.G.B. 13.12.2013
/dact.M.R. 19.12.2013/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5699/2013.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 09/2013.... → |
|---|
