Plângere contravenţională. Sentința nr. 6162/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6162/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 10121/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 6162/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N. L. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent L. G. și pe intimat I.P.J. G., având ca obiect „plângere contravenționala CP nr._”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martora I. A. M. – CI . nr._, CNP_, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 193 C.p.c instanța procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris, citită de către acesta, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.06.2012, petentul L. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 28.05.2012.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât, în timp ce conducea autoturismul marca WW CADDY cu numărul de înmatriculare_, nu a păstrat distanța corespunzătoare în mers și a intrat în spatele autoturismului marca Mercedes ML cu număr de înmatriculare_, producând avarierea acestuia. Petentul susține că nu a săvârșit fapta, deoarece persoana vinovată de producerea accidentului este conducătorul auto Mercedes BENZ Break care a oprit brusc în fața acestuia și, neavând timp să mai frâneze, l-a acroșat.
Potrivit susținerilor petentului, în momentul în care acesta a coborât din mașină, a asistat la o discuție între pasagerii auto Mercedes Benz și conducătoarea auto marca Ford, de unde se înțelegea că aceste două din urmă autoturisme fuseseră implicate cu puțin timp în urmă într-o altă coliziune.
În ceea ce privște legalitatea procesului verbal contestat, petentul arată că sancțiunea aplicată acestuia nu respectă cerințele legale, deaorece a fost încadrată la art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002, în loc de art.95 din același act normativ, cum era corect.
În drept, plângerea s-a întemeiat pe dispozițiile OUG nr.195/2002 și OG nr.2/2001.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat (f53).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță, însă, prin adresa nr._/07.02.2013 a înaintat la dosar raportul agentului constatator și declarațiile tuturor conducătorilor auto implicați în accident.
La termenul de judecată din data de 19.03.2013 instanța a dispus audierea martorei I. A. M..
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivita art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.32, alin.2 din Ordonanța nr.2/2001 și art.1, pc.1 și 3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 28.05.2012, petentul L. G. a fost sancționat contravențional în baza art.108, alin.1, lit.b pct.4 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice deoarece, în timp ce conducea autoturismul marca WW CADDY cu numărul de înmatriculare_, nu a păstrat distanța corespunzătoare în mers și a intrat în spatele autoturismului marca Mercedes ML cu număr de înmatriculare_, producând avarierea acestuia, după care l-a împins în auto marca Ford cu număr de înmatriculare_ .
Fapta a fostă săvârșită la data 28.05.2012, ora 9,20 pe drumul Viilor din G..
Petentul a afirmat că nu a săvârșit fapta, dar nu a propus nici o probă în sprijinul afirmațiilor sale.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 28.05.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea procesul-verbal conține semnătura petentului.
În ceea ce privește controlul de temeinicie, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat în fapt, pentru petent nedovedindu-se din probele administrate în cauză o altă situație decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin.2 lit.b pct.4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu 3 (trei) puncte penalizare săvârșirea faptei constând în nepăstrarea unei distanțe corespunzătoare față de vehiculului care îl precede, dacă prin aceasta s-a produc un accident din care a rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu dispozițiile art.95 alin1 din același act normativ, potrivit cu care, încălcarea dispozițiilor OUG nr.195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.2, respectiv aplicarea punctelor de penalizare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor ori folosite în acest scop și imobilizarea vehiculului.
În speță,față de poziția petentului, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunea aplicată petentului este foarte redusă – avertisment.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri.
Această prezumție, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămâne nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta. Or, petentul,nu a propus nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor sale.
În plus, potrivit declarației martorei I. A. M., persoana vinovată de producerea accidentului este petentul L. G., care a lovit în spate auto Mercedes, acesta ricoșând și avariind auto marca Ford condus de martoră.
Având în vedere că fapta petentului există – prezumția de temeinicie a procesului verbal nefiind răsturnată – și că potrivit textelor din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, faptele se sancționează cu amendă/avertisment – deci nici prezumția de legalitate nu a fost răsturnată – instanța reține că nu există motive pentru anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța reține că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției procesul-verbal de sancționator conținând și o mărturisire extrajudiciară a petentului în legătură cu cele întâmplate, însușită de acesta prin semnătură.
Totodată, instanța apreciază că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul L. G., domiciliat în G., ..7, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. G.,cu sediul instituției în G., ., jud.G., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.05.2012, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL/Nr. Ex. 4/27.06.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2464/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2569/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
