Plângere contravenţională. Sentința nr. 7243/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7243/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 7797/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.07.2013
Președinte – O. B.
Grefier – M. V.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei Civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta ..R.L. în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 18 iunie 2013 care face parte integrantă din prezenta instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.05.2012, sub nr._, petenta S.C. E. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat în data de 20.04.2012 de agenți ai intimatei.
În motivarea plângerii, petenta a invocat în primul rând că în mod eronat s-a dispus confiscarea sumei de 782 lei deși diferența dintre soldul faptic găsit în casa de marcat și soldul scriptic era de 752 lei, astfel că se impune restituirea sumei de 30 lei.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, a invocat o altă stare de fapt bazată în principal faptul că potrivit susținerilor petentei, este imposibil de stabilit care este cantitatea de combustibil cu care vor fi alimentate autoturismele pentru a pleca în cursă cu rezervorul plin. Astfel, petenta a invocat o practică comercială potrivit căreia reprezentanții societăților comerciale achită în avans sume de bani, urmând ca șoferii să alimenteze cantitatea de combustibil necesară, primind factura și chitanța pentru contravaloarea combustibilului achiziționat precum și restul sumei astfel rămase. A afirmat petenta că și pentru sumele din 20.04.2012 au fost emise documente justificative în aceeași zi,facturile fiscale nr. 2097/20.04.2012 și 2099/20.04.2012, astfel că nu se punea problema sustragerii societății de la plata impozitului aferent.
A mai apreciat petenta că sancțiunea aplicată este prea drastică în raportul cu pericolul social concret al faptei, dacă s-ar reține că a existat o faptă, astfel că a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului și înlăturarea sancțiunii complementare a închiderii punctului de lucru pentru 3 luni de zile, cu motivarea că ar periclita situația financiară a firmei.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar înscrisuri: procesul verbal de contravenție, facturile de care a făcut vorbire în plângere(filele 5-6).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a plângerii, respectiv cu privire la măsura confiscării a sumei de 30 lei, confiscată în plus față de diferența găsită în casa de marcat și neînregistrată de 752 lei.
A menționat că fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, petenta nerespectând obligația sa de a emite bonul fiscal clientului la momentul efectuării tranzacției și nu ulterior. A mai precizat că săvârșirea acestei fapte a atras și măsurile prevăzute de art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, privind confiscarea sumei de 752 lei și suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni.
A menționat intimata că măsura suspendării activității este o măsură obligatorie, care acționează de drept, ope legis, atât timp cât fapta a fost săvârșită, astfel că instanța nu poate interveni.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Intimata a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ., și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus la dosar, în copie, înscrisuri: procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nota explicativă, rapoartele zilnice, monetare, procesul – verbal de control (f. 16-24).
Pentru termenul din 21.05.2013, petenta a depus la dosar contracte, facturi și chitanțe în dovedirea practicii comerciale de care a făcut vorbire în plângere (filele 32-75).
Instanța a încuviințat pârâților proba cu înscrisuri și proba cu audierea unui martor, la dosar fiind consemnată declarația martorei N. G. la fila 29.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 raportat la art.15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 1 pct.3 din C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată că plângerea petentei este în parte întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul – verbal . nr._ din data de 20.04.2012, petenta S.C. E. GARGO S.R.L. a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 8.000 lei, în temeiul art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999, republicată.
Agenții constatatori au reținut, în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru al petentei situat în mun. G., ., în incinta stației de distribuție carburanți auto, s-a descoperit o diferență între soldul scriptic și cel faptic de 782 lei, din nota explicativă a gestionarei N. G. rezultând că suma provine de la carburanți vânduți pentru care nu s-au emis bonuri fiscale sau chitanțe de încasare, aceste documente urmând să se elibereze spre sfârșitul zilei.
S-a dispus totodată, confiscarea sumei de 782 lei (ridicată prin chitanța . nr._/20.04.2012) și, potrivit art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, republicată, măsura suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în prezența reprezentantului contravenientei, V. C. Ș. care a semnat de luare la cunoștință.
În drept, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 28/1999 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: ….lit. b) …. neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale”.
Potrivit art. 11 alin. 1 din același act normativ, amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, astfel:…”b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța retine că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului - persoana juridica, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție în condițiile art.17 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, instanța constată că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și al sancționării contravenției.
În consecință, instanța apreciază că procesul - verbal contestat a fost legal întocmit.
Cu privire la temeiniciaprocesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia art. 34, dar și ale art. 47, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit, pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie – care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus).
Cu privire la administrarea probelor care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Esențial din punctul de vedere al Curții este ca atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare unora dintre ele. Aceasta este în esență și concluzia la care ajunge Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce trebuie făcută de către petent și nicidecum de agentul constatator.
Pe cale de consecință, procesul – verbal ca act administrativ se bucură de prezumția de valabilitate și temeinicie, prezumție ce este relativă și ce poate fi răsturnată prin administrarea probei contrare, sarcina revenindu-i reclamantului în condițiile art. 1169 cod civil 1864.
Instanța apreciază că petenta, nu a făcut dovada probei contrare în cauză, astfel încât nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal întocmit de agenții constatatori.
Instanța constată că la baza întocmirii procesului - verbal de contravenție au stat constatările proprii ale agenților intimatei care, procedând la efectuarea unui control inopinat la punctul de lucru al petentei, au constatat existenta unui plus in gestiune în cuantum de 752 lei (diferența dintre soldul faptic conform monetarului întocmit și soldul scriptic).
Aceste împrejurări de fapt conduc în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentei s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt care au fost constatate personal de către intimată, ceea ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005).
Petenta a negat săvârșirea faptei, invocând existența unei practici comerciale, instituite prin contracte cadru încheiate cu clienții săi persoane juridice, în sensul că administratorii acestor societății aduceau dimineața numerar la punctul de lucru al petentei, șoferii angajați la acești beneficiari încărcau autovehiculele pentru plecarea în cursă iar seara se încheiau și documentele contabile, respectiv factură fiscală și chitanță.
Starea de fapt invocată de petentă a fost confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei la filele 32-75 și de declarația martorei N. G. și explică motivul pentru care în casa de marcat a petentei s-a găsit un surplus de 752 lei.
Această stare de fapt, dovedită de petentă, nu este însă de natură să o exonereze pe aceasta de răspundere, din economia întregului text normativ aplicabil în domeniu rezultând că agentul economic are obligația de a emite bonul fiscal la momentul la care clientul achiziționează produsul, și nu ulterior, această obligație rezultând și sancționarea ca și contravenție a nepredării bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal.
D. urmare, instanța va reține că fapta petentei de a nu emite bon fiscal clienților săi, persoane juridice, la momentul alimentării autovehiculelor proprietatea acestora, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată prin probele administrate de petentă, acesta fiind temeinic întocmit, iar situația de fapt reținută în conținutul său fiind corespunzătoare realității.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate contravenientei, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Conform art. 7 alin. 2 și alin. 3 din OG nr. 2/2001 „avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă” și „se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”. Din perspectiva individualizării sancțiunilor contravenționale, instanța reamintește că este de principiu faptul că o sancțiune se aplică începând cu avertisment și minimul său legal, doar în cazul în care se rețin circumstanțe agravante, ea putând fi majorată.
În cauza de față, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei, însă a prezentat o . circumstanțe care, coroborate, au determinat săvârșirea de către petentă a faptei reținute în sarcina sa, reducând semnificativ pericolul social al faptei.
Astfel, instanța are în vedere faptul că petenta a făcut dovada existenței unei practici comerciale agreate de clienții săi persoane juridice, cărora le-a emis documente justificative la finalul zilei pentru toate alimentările cu combustibil din acea zi.
Ca atare, instanța apreciază că în speță sancțiunea avertismentului este de natură să reliefeze pericolul social real al faptei petentei, să ducă la restabilirea ordinii și să atenționeze petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să respecte dispozițiile legale, astfel că va admite în parte plângerea formulată și va înlătura sancțiunii amenzii de 8000 lei cu cea a avertismentului.
În ceea ce privește măsura confiscării sumei de 782 lei, instanța constată că potrivit art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999, „sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. 1, care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4, ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă”.
Având în vedere înscrisurile de la dosar și poziția părților, instanța constată că într-adevăr datorită unei erori de calcul, a fost confiscată o sumă mai mare decât cea reală identificată în plus în evidențele petentei, respectiv suma de 782 lei în loc de 752 lei.
D. urmare, va admite plângerea cu privire la acest aspect, va anula măsura confiscării cu privire la suma de 30 de zile și va dispune restituirea acestei sume către petentă.
Cu privire la măsura suspendării activității petentei pe o perioada de 3 luni, instanța are in vedere împrejurarea că, potrivit art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b, referitoare la neemiterea bonurilor fiscale (…), atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”
Instanța reține că art. 14 alin.2 din O.U.G. nr. 28/1999 reprezintă o dispoziție imperativă ce reglementează aplicarea în mod obligatoriu a sancțiunii complementare a suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni pentru contravențiile prevăzute la art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, sancțiune complementară ce nu poate fi înlocuită cu o alta sau înlăturată în funcție de gravitatea faptei. Sancțiunea respectivă se aplică în mod obligatoriu pe lângă sancțiunea contravențională principală, o dată ce s-a reținut în sarcina agentului economic săvârșirea uneia dintre contravențiile enumerate mai sus, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, criteriu ce este avut în vedere doar la individualizarea sancțiunii principale.
Susținerile petentei referitoare la eventualele consecințe negative ale suspendării activității pe termen de 3 luni nu pot fi acceptate întrucât, prin reglementarea aplicării acestei sancțiuni complementare, legiuitorul a urmărit protejarea ordinii de drept și a interesului social, iar nu obținerea unor venituri la bugetul de stat cu încălcarea acestor imperative. Eventuale consecințe asupra bugetului de stat au fost avute în vedere de legiuitor la momentul adoptării normei în cauză și reprezintă o opțiune de politică legislativă a acestuia pe care instanța de judecată nu are căderea de a o cenzura deoarece ar încălca atribuțiile puterii judecătorești.
Măsura suspendării activității pe termen de 3 luni este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, reprezentând o măsură specifică de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Astfel, instanța de judecata nu are posibilitatea de a aprecia oportunitatea acestei masuri în cazul concret dedus judecații, care se aplică ope legis, ori de cate ori se constată existența uneia dintre contravențiile stabilite de lege, de altfel având un caracter preponderent preventiv, iar nu represiv, urmărind sa asigure evitarea săvârșirii unor noi contravenții pe viitor.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 8000 lei cu cea a avertismentului și a anulării măsurii confiscării în limita sumei de 30 lei, menținând celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenție . nr._ ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta ..R.L. cu sediul în G., .. 28-32, cam. 2, ., . în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE cu sediul în G., ., jud. G..
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimată la data de 20.04.2012, și dispune înlocuirea amenzii de 8000 lei aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului.
Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Anulează în parte procesul verbal atacat și în ceea ce privește măsura confiscării nelegale a sumei de 30 lei, dispunând restituirea acestei sume către petentă.
Menține toate celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător O. B. F. M.
Red.O.B.
Tehnoredactat F.M.
5 ex. – 25.07.2013
..07.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 12/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 06/2013.... → |
|---|
