Plângere contravenţională. Sentința nr. 8680/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8680/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 20384/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVLĂ NR.8680
Ședința publică din 30.09.2013
Președinte – A. S.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile privind pe petent M. C. M. și pe intimat I.P.J. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța a reținut cauza spre soluționare și având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.09.2013, 30.09.2013 și 07.10.2013.
INSTANȚA
Deliberândasupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.10.2012 sub nr._, petentul M. C. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Biroul rutier, anularea procesului verbal . nr._ din data de 27.09.2012 și exonerarea de sancțiunile dispuse prin acest proces verbal.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu atât cu o amendă în cuantum de 350 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile reținându-se că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați pe marcajul pietonal, cât și cu avertisment deoarece nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului. A mai susținut petentul că este netemeinică sancționarea sa deoarece, contrar celor reținute de agentul constatator, la acel moment nu era niciun pieton angajat în traversare pe sensul său de mers.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 118 din O.U.G. 195/2002, art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea art.6 din Convenție.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 1, pct.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 .
Instanța a încuviințat pentru petent proba testimonială (depoziția martorului V. L. fiind consemnată la fila 26) și proba cu următoarele înscrisuri: procesul verbal CP nr._/27.09.2012 (f.5), raportul agentului constatator (f.23), adresa nr._/28.06.2013 (f 22).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.09.2012 petentul a fost amendat cu 5 puncte amendă în sumă de 350 de lei, aplicându-i-se și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Potrivit celor consemnate în procesul verbal, în data de 27.09.2012, ora 17:40, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. G., dinspre . ., iar la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public pe marcaj pietonal pe sensul său de circulație, contravenție prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Prin același proces verbal a fost sancționat cu avertisment, reținându-se că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autovehiculului, contravenție prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată reține instanța că procesul verbal a fost întocmit de un polițist rutier, astfel cum rezultă din adresa nr._/28.06.2013 (f 22), acesta fiind competent să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 conform prevederilor art. 109 alin 1 din același act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omunlui nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H. și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, paragraf 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere principiile mai sus menționate, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Astfel, instanța reține că, contrar susținerilor petentului, contravențiile reținute în sarcina contestatorului nu fac parte dintre cele care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice, obligativitatea constatării contravenției cu un mijloc tehnic omologat, fiind prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 numai în cazul contravențiilor care sancționează conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice și depășirea vitezei maxime admise, celelalte contravenții pot fi constatate direct de către agentul de circulație, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constatările persoanale ale agentului constatator fiind suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Privitor la depoziția martorului V. L., aceasta va fi înlăturată de instanță ca fiind subiectivă, martorul fiind cumnatul petentului și prin urmare încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art. 189 alin. 1 C.pr.cv, dar mai ales ca fiind nesinceră.
Aprecierea instanței are la bază faptul că deși în etapa relatării libere martorul a prezentat detalii exacte cu privire la unele împrejurări ale evenimentului ( menționând în mod corect ora și locul la care contravenientul a fost oprit și declarând că au fost opriți la 20-30 de metri de trecerea de pietoni), cu privire la alte aspecte furnizate ca răspuns în etapa adresării de întrebări martorul a prezentat informații eronate. Astfel, reține instanța că prin procesul verbal contestat s-a sancționat cu avertisment și faptul că petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, aspect prezentat și de petent în plângerea și totodată necontestat de către acesta. Or, martorul (care potrivit susținerilor sale se afla în autovehiculul condus de petent), fiind întrebat de către instanță dacă a existat vreo problemă cu certificatul de înmatriculare al autovehiculului, a afirmat că nu știe nimiclegat de acest aspect, pentru ca ulterior să susțină că tot ceea ce știe e că certificatul de înmatriculare al autovehiculului a fost de asemenea reținut de către agentul constatator.
Afirmația martorului în sensul că petentului i s-a reținut certificatul de înmatriculare (deși în fapt contestatorul nu avea asupra sa acest document fiind chiar sancționat pentru lipsa lui), constituie o eroare asupra unor împrejurări esențiale, care datorită importanței lor trebuiau să fi fost percepute și păstrate în memoria martorului în mod necesar.
În opinia instanței, discrepanța dintre datele foarte precise pe care martorul le-a prezentat în etapa relatării libere și afirmația în mod vădit eronată furnizată ca răspuns la întrebare adresată de către instanță este în măsură să pună sub semnul întrebării veridicitatea întregii mărturii.
Față de aceste considerente, instanța reține că observațiile personale ale agentului constatator consemnate în procesul-verbal, spre deosebire de depoziția persoanei ascultate, sunt lipsite de echivoc. Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Instanța reține prin urmare că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b și art. 101 alin 1 pct 18 din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, iar fapastfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru prima contravenție, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim prevăzut de lege - 350 lei, respectiv echivalentul a 5 puncte amendă.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Cu privire la cea de-a doua contravenție săvârșită, reținând că petentul a fost sancționat cu avertisment, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea acestei sancțiuni.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată. În consecință, va menține procesul verbal și sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent M. C. M., domiciliat în G. . . . cu intimatul I.P.J. G., cu sediul în G. ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 27.09.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.S. / Dact. M.O. / 5 ex /03.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3762/2013. Judecătoria GALAŢI | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 06/2013.... → |
|---|
