Pretenţii. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 19325/233/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8638
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2013
PREȘEDINTE – E. P.
GREFIER – M. N.
………………………
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „ pretenții ”, cerere formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâtul T. de presă „ Dunărea de Jos” Viața Liberă.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.10.2013, care face parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.10.2013, apoi la data de 30.10.2013 și apoi la data de 06 noiembrie 2013 când a dat următoarea sentință:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.10.2012, reclamantul B. D. a solicitat obligarea pârâtei T. de P. ”Dunărea de Jos” SA – Viața Liberă la plata sumei de 80.000 lei reprezentând prejudiciu moral și scuze publice prin publicarea unui articol în Ziarul ”Viața Liberă” ce aparține Trustului de P. ”Dunărea de Jos”.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat, în sinteză, că, în data de 20.09.2012, ziarista N. O. a publicat un articol în Ziarul ”Viața Liberă” intitulat ”Se caută case pentru consilieri: D. B. face nani în mașină”, articol în care a denigrat persoana reclamantului, consilier județean, plecând de la declarația de avere a acestuia.
A considerat reclamantul că, prin articolul publicat și prin comentariile postate pe cite-ul ziarului, i s-a încălcat grav dreptul la demnitate, la imagine, la viața privată și i s-a produs un prejudiciu moral.
A învederat reclamantul că, în anul 2004, a fost diagnosticat cu o boală incurabilă, medicii recomandându-i un stil de viață liniștit, fără stres și că, de la data apariției articolului menționat, este supus unui stres continuu, starea sănătății înrăutățindu-i-se.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 71-74 C.civ. și art. 26 din Constituția României.
În susținerea cererii, a depus la dosar ziarul în care a apărut articolul menționat și comentariile postate pe site-ul ziarului (f. 5, 25-32).
Pârâta T. de P. ”Dunărea de Jos” SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că, prin articolul menționat, a fost analizată declarația de avere a reclamantului, completată de acesta.
A precizat pârâta că libertatea de exprimare este prevăzută de art. 30 din Constituția României, articolele publicate în ziar analizând declarațiile de avere ale aleșilor locali.
Cu privire la comentariile postate pe site-ul ziarului, în urma articolului, pârâta a arătat că utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele, astfel încât pârâta nu are calitate procesuală.
A solicitat judecata cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei, în baza prevederilor art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei (f. 20), conform dispozițiilor și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar..
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ. de la 1865.
Prin Încheierea din data de 16.10.2013, a fost respinsă ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la capătul de cerere privind daunele morale urmare a postărilor pe site-ul ziarului, pentru considerentele reținute în încheiere.
Tot la acest termen de judecată, a fost calificată în drept acțiunea, obiectul acesteia constituindu-l daune morale solicitate în baza art. 71,72,1.349 și 1.373 C.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în Cotidianul ”Viața liberă” din data de 20.09.2012, aparținând pârâtei T. de P. ”Dunărea de Jos” SA, în pagina a patra, a apărut un articol intitulat ”Se caută case pentru consilieri D. B. face nani în mașină”, semnat de N. O., articol în care se analizează declarația de avere postată pe site-ul Consiliului Județean G., reclamantul având funcția de consilier județean.
În drept, instanța urmează să analizeze cererea formulată prin prisma temeiului de drept invocat de reclamant din dreptul național, respectiv dreptul la viața privată, dreptul la demnitate și răspunderea civilă delictuală, respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, cât și în temeiul dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, incident în speță.
În conformitate cu dispozițiile art. 1.349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care încalcă această datorie răspunzând de toate prejudiciile cauzate și fiind obligat să le repare integral.
În baza art. 1.373 C.ci.v, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei, cu capacitate civilă delictuală, ce a determinat prejudiciului.
Prin urmare, instanța va analiza caracterul ilicit al faptei săvârșite de pârâtă, respectiv dacă s-a săvârșit o faptă materializată în realitatea obiectivă și apoi, dacă această faptă are un caracter ilicit.
Privitor la primul aspect cercetat, instanța reține că, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din articolul publicat în Cotidianul ”Viața Liberă” (f. 5), a rezultat că a fost publicat un articol, de ziaristul N. O., în cotidianul aparținând pârâtei, articol în care s-a făcut vorbire de reclamant, în calitatea acestuia de consilier județean.
În vederea lămuririi celui de-al doilea aspect, respectiv caracterul ilicit al faptei, instanța apreciază că trebuie analizate cu prioritatea reglementările care consacră, garantează și conturează limitele dreptului la exprimare.
Potrivit art. 72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectare limitelor prevăzute de art. 75 C.civ.
Conform art. 75 C.civ., nu constituie o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și a demnității persoanei atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
În baza art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercițiul acestor libertăți comportă însă, îndatoriri și responsabilități, putând fi supus unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care reprezintă măsuri necesare, într-o societate democratică, în scopul asigurării securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii crimei, protecției sănătății și a moralei, protecției reputației și a drepturilor altor persoane, pentru a evita divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Libertatea de exprimare consacrată prin articolul 10 este unul din drepturile fundamentale, esențiale într-o societate democratică bazată pe pluralism, toleranță și spirit de deschidere, una din condițiile primordiale ale progresului ei. Această libertate nu privește numai informațiile apreciate în mod favorabil sau considerate inofensive ori indiferente, ci mai ales pe cele care scandalizează, șochează sau neliniștesc.
Curtea Europeană a mai stabilit că ”libertatea de expresie acordă publicului unul din cele mai bune mijloace de a descoperi si de a-și forma o opinie despre ideile și atitudinea liderilor lor politici. În mod special, ea dă politicienilor ocazia de a reflecta și de a comenta asupra preocupărilor opiniei publice deci, ea oferă ocazia oricui de a participa in libera dezbatere publica care este însăși nucleul conceptului de societate democratică.” (hotărârea Castells c.Spania, din 23 Aprilie 1992).
În ceea ce privește perspectiva din care este analizată afirmația incriminată, în jurisprudența europeană se face distincția între formularea unor judecăți de valoare și relatarea unor situații de fapt.
Formularea unei judecăți de valoare este întemeiată pe libertatea de opinie, fără de care libertatea de exprimare nu poate fi concepută și presupune posibilitatea de a elabora, în toate domeniile, o gândire personală sau de a formula o opinie liber aleasă, cu excepția celor incompatibile unei societăți democratice. În schimb, relatarea unor împrejurări sau fapte ce se petrec în viața de zi cu zi, constituie o manifestare a libertății de informare.
Astfel, Curtea a decis ., că, in timp ce materialitatea faptelor poate fi probată, judecățile de valoare ,,nu se pretează la demonstrarea exactității lor; mai mult, a pretinde o asemenea demonstrație aduce atingere însăși libertății de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art. 10 din Convenție (Prager și Oberschlick c.Austriei, Harlanova c. Lituaniei, C. și M. c. României).
Însă, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, protejează nu numai substanța ideilor exprimate, ci și modul în care acestea sunt prezentate.
In art. 30 alin 1 și 6 din Constituția României se stabilește, cu valoare de principiu, că ”libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.
Exercitarea unui drept încetează a mai fi legitimă atunci când scopul urmărit de titularul său este acela de a cauza un prejudiciu altuia, încălcând finalitatea juridică și scopul socio-economic în vederea cărora a fost consacrat prin lege, altfel spus, se abuzează de drept atunci când respectând litera legii se violează spiritul ei. Abuzul de drept se sancționează cu refuzul organului jurisdicțional de a proteja dreptul folosit abuziv, iar atunci când se concretizează într-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, va fi antrenată răspunderea civilă prin plata de daune interese.
În cauză, ziaristul pârâtei a informat publicul despre declarația de avere a reclamantului, document public, postat pe site-ul Consiliului Județean G., făcând comentarii pe seama celor declarate de acesta în înscrisul menționat.
Pentru a stabili dacă pârâta și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare cu bună credință, în scopul economic și social pentru care a fost recunoscut, cu respectarea legii și a moralei și în limitele în care a fost reglementat, se va analiza calitatea persoanei implicate, fapta imputată, contextul politic și scopul urmărit.
În ceea ce privește calitatea reclamantului, instanța are în vedere că acesta, în calitate de consilier județean, este o persoană publică și limitele critice acceptabile sunt mai largi în cazul persoanelor publice față de individul obișnuit. Spre deosebire de cei din urmă, oamenii politici trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a activității lor, atât din partea jurnaliștilor cât și a marelui public și în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță.
Articolul, care face obiectul cauzei, a fost scris, așa cum s-a arătat, pe marginea declarației de avere completată de reclamant și postată pe site-ul Consiliului Județean G..
Curtea a reținut (D. c. României și C. și M. c României) că libertatea în domeniul presei scrise include și recurgerea la o anumită doza de exagerare, chiar de provocare, presei, în rolul de ”câine de paza”, revenindu-i sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, informații și idei asupra unor chestiuni politice, precum și a altor subiecte de interes general.
Instanța reține ca fapta pârâtei nu a fost făcută cu intenția de a prejudicia pe cineva, ci de a arăta publicului că reclamantul, consilier județean, a declarat că nu are un imobil în proprietate.
În concluzie, se constată că declarația paratei nu are caracterul unei fapte ilicite și nu poate fi reținută ca unul din elementele răspunderii civile delictuale, așa cum sunt ele stabilite de prevederile legale menționate.
Pe cale de consecință, nu se impune analizarea, în continuare, a întrunirii celorlaltor elemente ale răspunderii civile delictuale.
Apreciindu-se că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 1.349 și 1.373 C.civ., instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta T. de P. ”Dunărea de Jos” SA – Viața Liberă G..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare pentru: reclamantul B. D.,cu domiciliul procesual ales în munic. G., ., jud. G. și pentru pârâta T. de P. ”Dunărea de Jos” SA – Viața Liberă G., cu sediul în munic. G., ., jud. G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
Președinte, Grefier,
4 exp./12.02.2014/Red.EP/Tehnored.MN./comunic. 2 ex.
„ Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege ” .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2002/2013.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 08/2013. Judecătoria... → |
|---|
