Pretenţii. Sentința nr. 09/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 09/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 19707/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 09.12.2013
Președinte – A. G.
Grefier – S. M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect “pretenții”, formulată de reclamanta . GROUP SA (fostă BCR ASIGURĂRI V. SA) în contradictoriu cu pârâții C. L. G., . și M. G. PRIMAR.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 02.12.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta . Group SA, a chemat în judecată pe pârâții C. L. G., M. G. prin Primar și . obligarea acestora la plata sumei de 2403,42 lei reprezentând contravaloare despăgubire nerecuperată și dobânda legală a acestei sume în cuantum de 596,50 lei de la data 06.10.2008 și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în data de 04.08.2008 autoturismul marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_ , fiind condus de către numitul M. M. a intrat într-o groapă nesemnalizată corespunzător înregistrând avarii iar la data producerii evenimentului pentru acest autoturism exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO. În baza solicitării asiguratului reclamanta a acordat despăgubiri în cuantum de 2403,42 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu creat ca urmare a avarierii autoturismului arătat anterior.
În continuare se menționează conținutul dispozițiilor art.22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art.5 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art.40 din OG 47/1997 privind regimul drumurilor, astfel că atât în temeiul acestora cât și în temeiul art.art.998 – 1000 C. civ. reclamanta s-a adresat pârâților în vederea acoperirii prejudiciului creat. Întrucât pârâții nu au dat curs acestor solicitări, reclamanta a formulat prezenta acțiune în vederea recuperării prejudiciului prin intermediul instanței de judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8, art.40 din OG 43/1997, art.5 alin.2 din OUG 195/2002, art.998 – art.1000, art.1073, art.1088 C.civ., art.2 și art.3 din OG 9/2000, art.112, art. 274 C.p.c. și a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citat pârâtul M. G. prin Primar a formulat întâmpinare în care a invocat în primul rând excepția prescripție dreptului la acțiune, aceasta deoarece riscul asigurat s-a produs la data de 04.08.2008 iar acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 10.10.2011 fiind astfel depășit termenul de trei ani în materie de asigurări prev. de art.3 din Decretul 167/1958. De asemenea, cu aceiași ocazie pârâtul a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive determinat de faptul că, obstacolul groapă a apărut pe calea proprie de rulare a tramvaiului iar conform contractului de concesiune nr._/06.05.2005 . răspunde de întreținerea liniei de tramvai.
În continuare în ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că, în temeiul art.58 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările sunt prevăzute în mod expres cazurile în care se pot recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare și în cauză reclamanta nu a făcut dovada niciunui caz. De asemenea, acțiunea este nefondată și din cauza faptului că, M. G. nu a fost găsit vinovat de producerea evenimentului.
S-a mai arătat în motivare că, în temeiul contractului de concesiune arătat anterior concesionarul .-a obligat să efectueze pe cheltuiala sa operațiunile legate de exploatare, întreținere și reparațiile care se impun și astfel dacă avariile s-ar fi produs din cauza stării necorespunzătoare a drumului fapt ce nu a fost dovedit de către reclamantă răspunderea aparține . nu M. G..
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 -118 C.p.c. OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările.
Legal citată, pârâta . formulat întâmpinare în care a invocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive motivat de faptul că, în conformitate cu art.36 alin.2, lit.c, art.36 alin.6 lit.a, pct.13 din Legea 215/2001 coroborat cu art.8, art.22 și art.40 din OG 43/1997 și art.5 alin.2 din OUG 195/2002, administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora.
Pe fondul cauzei a arătat că, în temeiul contractului de concesiune precum și în conformitate cu art.29, cap. IV din caietul de sarcini pârâtul C. L. G., în calitate de concedent are obligația de a asigura starea tehnică corespunzătoare a carosabilului de pe întreaga rețea de trasee, semnalizarea rutieră și altele în final solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Legal citat și pârâtul C. L. G. a formulat întâmpinare prin care solicita instanței să pună în vedere reclamantului să evalueze cuantumul prejudiciului iar prin excepție a invocat lipsa s-a de capacitate procesuală de folosință, astfel că în susținerea excepției a arătat în primul rând că, legea este cea care stabilește o astfel de calitate, făcând în acest sens o analiză a Legii 215/2001 și anume a dispozițiilor legale referitoare la autoritățile administrației publice locale, acestea coroborate și cu dispozițiile Legii 273/2006 privind finanțele publice locale în final concluzionând că, o importanță primordială în elaborarea bugetului unității administrativ teritoriale o are ordonatorul principal de credite și anume primarul, rolul Consiliului L. fiind doar acela de a aproba bugetul. Tot din dispozițiile legale invocate pârâtul arată că niciuna nu face referire la așa numita personalitate juridică a Consiliului L., în sensul că acesta ar fi persoană juridică de drept public, calitate în care să aibă și capacitate juridică deplină. În susținerea aceleiași excepții pârâtul a enumerat și câteva decizii de speță prin care s-a stabilit lipsa de personalitate juridică a Consiliului L., în final solicitând instanței să admită excepția așa cum a fost formulată.
De asemenea, tot prin întâmpinare pârâtul a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, aceasta deoarece incidentul s-a produs în data de 04.08.2008 iar acțiunea a fost formulată la instanță în data de 05.10.2011 deci fiind depășit termenul de 3 ani. În continuare pârâtul explică din punct de vedere teoretic cum funcționează subrogația personală în legislația civilă, astfel în final învederând instanței că aplicarea acesteia în materia asigurărilor nu întrerupe termenul de prescripție care a început să curgă de la data consumării incidentului producător de prejudicii. Deci, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.22 din Legea 136/1995, transmiterea dreptului de creanță dintr-un patrimoniu în altul are loc în temeiul legii iar acesta este preluat astfel cum exista el în patrimoniul asiguratului, singura modificare fiind ceea ce privește partea, însă toate caracteristicile dreptului au rămas neschimbate, inclusiv data începerii curgerii termenului dreptului la acțiune, ceea ce înseamnă că, la data formulării acțiunii, așa cum s-a arătat și anterior dreptul la acțiune al reclamantului era prescris.
Pe fondul cauzei pârâtul a arătat în esență că, pentru recuperarea sumelor de bani plătite asiguratului, trebuie avute în vedere dispozițiile art.58 din Legea 136/1995, iar cauza dedusă judecății nu se încadrează în textul de lege menționat. De asemenea, pârâtul mai arată că, la avarierea autoturismului ar fi putut contribui și alte cauze nu numai existența gropii în asfalt iar din planșele foto reiese că, la locul incidentului erau două gropi, neputând fi individualizată cea care a fost traversată de către conducătorul auto.
În drept pârâtul a invocat dispozițiile art.41 alin.1, art.61 alin.1 și 115 și urm C.proc.civ., art.187 și art.188 C.civ. și art.58 din Legea 136/1995, solicitând în același timp încuviințarea probei cu înscrisuri.
Având în vedere actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 04.08.2008 numitul M. M. circulând pe raza mun. G. la volanul autoturismului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, a acroșat o groapă apărută pe carosabil și nesemnalizată corespunzător, înregistrând avarii prin deformarea jenților partea stântgă față și spate precum și avarierea mecanismului de direcție. Pentru autoturismul implicat în incident exista polița de asigurare facultativă pentru riscul de avarii tip CASCO emisă de BCR Asigurări SA asigurat fiind BCR Leasing IFN SA.
Astfel, în temeiul solicitării asiguratului și în temeiul prevederilor contractuale asigurătorul a acordat despăgubirea cuvenită în cuantum de 2403,42 lei sumă ce reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit iar în continuare în temeiul art.22 din Legea 136/1995 în limitele indemnizației astfel plătite asigurătorul este subrogat în drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Potrivit art.137 alin.1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. este de arătat că, potrivit contractului de concesiune cu nr._/06.05.2005, Anexa 1, cap.IV, art.29, concedentul asigură starea tehnică corespunzătoare a carosabilului de pe întreaga rețea de trasee și a trotuarelor din zona stațiilor de oprire a mijloacelor de transport public local de călători. De asemenea, potrivit art.23 alin.1 din Legea 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale iar potrivit alin.2 consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Rezultă din cele arătate anterior că, M. G. prin Primar are atribuții în ce privește menținerea în stare corespunzătoare a drumurilor de interes public local, situații ce îi conferă calitate procesuală pasivă în astfel de situații, determinând în final respingerea excepției invocate. De asemenea, tot din dispozițiile arătate anterior reiese că, pârâta . are dreptul de a utiliza gratuit rețeaua de transport public local, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a acesteia revenind autorităților publice locale așa cum sunt acestea prevăzute de Legea 215/2001 privind administrația publică locală, situație ce va determina admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ..
În continuare cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. G., instanța având în vedere argumentele ce vor fi arătate, va respinge excepția ridicată de pârâtul C. L. G.. Astfel, prin dispozițiile art.23 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală se arată că, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală și nu autonomiile locale sunt Consiliile și primarii. Rezultă de aici că, în funcție de coerența, consecvența și calitatea autonomiei locale cele două entități putând răspunde juridic sau nu. De asemenea, la art.36 din același act normativ sunt prevăzute atribuțiile consiliului local în administrarea bunurilor din domeniile public și privat ale unității administrative teritoriale.
Astfel la alin.2, lit.d al art.36 din lege se prevede că, această entitate locală are printre atribuții și pe cea prin care, gestionează serviciile furnizate către cetățeni iar în alin.6 din același articol de lege se arată că, în realizarea acestei atribuții consiliul local asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local, de unde rezultă că este direct răspunzător de calitatea realizării autonomiei locale.
Tot cu privire la acest aspect sunt de arătat și dispozițiile din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, unde în art.22 se arată că, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective, ceea ce înseamnă că o astfel de autoritate ar putea fi sau nu răspunzătoare de starea drumurilor pe care la administrează. De asemenea, conform art.40 alin.1 din același act normativ, drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului. În perioadele în care pe sectoarele de drum se desfășoară lucrări de întreținere, reparații, modernizare, reabilitare sau consolidare, această responsabilitate revine executantului lucrăriiși de aici rezultă că, admini9stratorul drumului poate fi făcut răspunzător de starea drumurilor din unitatea administrativă, cu excepțiile prevăzute tot de lege.
Același aspect cu privire la calitatea de administrator a unui consiliu local și la atribuțiile acestuia cu privire la drumurile publice din unitatea administrativă corespunzătoare sunt expres prevăzute și în OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, unde în art.5, alin.6 se prevede expres că, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii, dispoziție legală care se completează cu prevederile art.128 din același act normativ, unde se arată că, autoritățile administrației publice locale iau măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, precum și pentru iluminarea corespunzătoare a acestora, conform legii, în acest act normativ după cum se poate constata legea folosește termenul de autorități, acestea fiind cele stabilite de Legea 215/2001, privind administrația publică locală.
De asemenea, din cele arătate anterior rezultă indirect capacitatea procesuală de folosință a Consiliului L. G. prin atribuțiile conferite în mod expres de lege și importanța îndepliniri întocmai a acestora la nivelul comunității unde are și rol deliberativ. Din aceleași dispoziții legale așa cum au fost acestea menționate anterior rezultă în mod expres atribuțiile Consiliului L. G. în ce privește întreținerea și menținerea în stare de funcționare a drumurilor de interes local situație ce va determina și respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză este de arătat că, în cazurile în care pentru pagubele cauzate este responsabilă o terță persoană nu are importanță dacă răspunderea terțului are natură delictuală sau contractuală, subrogarea asigurătorului intervine indiferent că asigurarea este obligatorie sau facultativă. În limitele indemnizației plătite și din momentul plății ( a se vedea Tribunalul Suprem, Secția Civilă, decizia nr. 4880/1971), în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat – de drept și fără nicio formalitate - în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Asigurătorul își exercită dreptul de regres în nume propriu, ca titular al creanței, iar nu ca reprezentant al asiguratului (Tribunalul Suprem, C..civ.,decizia nr. 2052/1956), așa că, dreptul material la acțiune al asigurătorului nu s-a născut la data producerii riscului asigurat, întrucât la acea dată asigurătorul nu deținea nici un drept de creanță, nefiind plătită indemnizația de asigurare ( despăgubirea) către asigurat, dreptul său de regres luând naștere abia din momentul plății, în cauza de față la data de 06.10.2008 iar acțiunea a fost depusă la data de 05.10.2011, data poștei, în final și această excepție urmând să fie respinsă ca nefondată.
Astfel față de situația creată așa cum a fost expusă anterior, reclamanta, în temeiul art.22 alin.1 din Legea 136/1995, a înțeles să formuleze prezenta acțiune în vederea recuperării sumei plătite drept despăgubire de la cei răspunzători direct de producerea pagubei.
Astfel, potrivit art.5 alin.2 din OUG 195/2002, administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia iar potrivit alin.6, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
În continuare, potrivit art.128 alin.1, lit. a din OUG 195/2002, autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții printre care și cea privind luarea de măsuri pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează, precum și pentru iluminarea corespunzătoare a acestora, conform legii, din aceste autorități locale făcând parte și M. G. prin Primar.
De asemenea, potrivit art.22 din OG 43/1997, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora iar potrivit art.40 alin.1 din același act normativ, drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță de către administratorul drumului.
Din cele arătate anterior reiese că se impune verificarea îndeplinirii condițiilor pentru răspunderea față de prejudiciile cauzate de lucruri. Cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor privind răspunderea pentru lucruri este de arătat că, potrivit art. 6 N.C.civ. actele sau faptele juridice încheiate ori după caz săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot produce alte efecte decât cele în vigoare la data săvârșirii lor, iar potrivit art.5 alin.1 din Legea 71/2011 dispozițiile din noul cod civil se aplică tuturor faptelor săvârșite după data intrării în vigoare, din acestea rezultând că, în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil în ce privește răspunderea pentru lucruri, incidentul având loc înainte de . Noului Cod civil.
Astfel, pentru declanșarea răspunderii prev. de art.1000 alin.1 C.civ. persoana prejudiciată trebuie să facă dovada prejudiciului precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu. Astfel, din actele dosarului reiese cu certitudine existența prejudiciului, ajuns în temeiul art.22 alin.1 din Legea 136/1995 în patrimoniul reclamantei din prezenta cauză și fiind în cuantum de 2403,42 lei. În continuare în vederea stabilirii și a legăturii de cauzalitate dintre fapta lucrului și a prejudiciul în cauză a fost dispusă și o expertiză tehnică auto în ale cărei concluzii s-a arătat că, avariile provocate la autoturismul asigurat puteau fi produse pe acel sector de drum dacă surprindea o groapă cu muchii iar în funcție de unghiul de abordare avariile suferite puteau lua amploare. Din fotografiile atașate la dosar și lipsa dovezilor privind unghiul de abordare a gropii nu se poate stabilii o legătură de cauzalitate între prejudiciu creat și fapta lucrului.
Din cele arătate anterior reiese că, avarierea autoturismului nu a putut avea drept cauză starea necorespunzătoare a drumului situație ce va determina respingerea acțiunii formulată ca nefondată. De asemenea, temeiul art.274 alin.1 C.p.c. obligă reclamanta la plata către pârâtul C. L. G. a sumei de 1240 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată cu plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. G. prin Primar, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliului L. G., ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. G. ca neîntemeiată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . sediul în G., ., Cod poștal_, J. G..
Respinge cererea formulată împotriva pârâtei . fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul M. G. prin Primar și pârâtul C. L. G. ca neîntemeiată.
Respinge cererea principală formulată de reclamanta . GROUP SA (fostă BCR ASIGURĂRI V. SA) cu sediul în C., .. 21, ._, J. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. G. cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G., și M. G. PRIMAR cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G..ca nefondată.
Respinge cererea de chemare în garanție a . nefondată.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c. obligă reclamanta la plata către pârâtul C. L. G. a sumei de 1240 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată cu plata onorariului de avocat.
Ia act că ceilalți pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.12.2013.
Președinte Grefier
Judecător A. G. S. M. B.
Red.AG / Dact. SMB /6 ex / 4.02.2014
.>
.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
