Pretenţii. Sentința nr. 2235/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2235/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 8838/233/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA GALATI
„Operator de date cu caracter personal nr. 8637”
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 2235
SEDINTA PUBLICA DIN 08.03.2013
P. – D. G. N.
GREFIER - G. M.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect „pretentii” formulata de reclamanta S.C. A. C. S.A in contradictoriu cu paratul T. G..
La apelul nominal efectuat in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care;
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Instanța, invocă din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune în privința sumelor de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009, și avand in vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, în temeiul disp. art. 134 C.p.c., constata că este prima zi de înfățișare
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanta încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, concludente și pertinente pentru solutionarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o retine spre solutionare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., în data de 22.05.2012, sub nr._, reclamanta S.C. A. C. S.A. G. a chemat în judecată pe paratul T. G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.894,22 lei, din care suma de 2.581,44 lei reprezentând contravaloare servicii prestate în perioada 29.02.2008 – 31.10.2011 și suma de 1.312,78 lei penalități de întârziere aferente perioadei 15.02.2008 – 31.10.2011, precum și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului încheiat cu pârâtul, acesta a beneficiat de serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare, de colectare și evacuare a apelor uzate orășenești și meteorice, dar nu și-a achitat datoriile față de reclamantă, ceea ce a dus la calcularea penalităților de întârziere.
Paratul, deși a primit factura pentru consumul lunar și avea la dispoziție 30 de zile de la data emiterii pentru achitarea datoriei, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contract la art. 16.1 din contract.
În baza art. 7201 C.pr.civ. reclamanta a precizat că paratul a fost invitat la sediul societății reclamante în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1270 și art. 1271 Cod civil, art. 46 Cod comercial, art. 274 C.pr.civ., Legii nr. 241/2006, Legii nr. 51/2006.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, convocare la conciliere, confirmare de primire, componența sold la 30.09.2011, centralizator majorări întârziere, facturi fiscale, notificări, contractul de branșare/ racordare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr._/01.10.2008.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 322,54 lei și timbre judiciare de 3 lei (filele 2, 109 dosar).
Ulterior, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că din cuantumul pretențiilor suma de 2.581,44 lei reprezintă contravaloare servicii prestate în perioada 29.02.2008 – 31.10.2011 și suma de 1.312,78 lei penalități de întârziere aferente perioadei 15.02.2009 – 15.09.2011, calculate la facturi de debit aferente perioadei 15.02.2008 – 31.10.2011.
Paratul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Cu ocazia cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a făcut dovada faptului că pârâtul a fost invitată la conciliere directă, potrivit art. 720¹ Cod proc. civ., în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Între părți au existat relații comerciale, fiind încheiat contractul de branșare/racordare și de utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare nr._/01.10.2008.
Potrivit art. 42 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, contravaloarea serviciilor de utilități publice se stabilește în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza prețurilor/tarifelor și a consumurilor/ cantităților de utilități publice furnizate/prestate, și se plătește pe baza facturii emise de operator.
Determinarea consumurilor/cantităților de utilități publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităților de utilități furnizate/ prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branșamentul care deservește fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalațiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.
Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii (art. 42 alin. 9 din Lege).
Potrivit art. 9.8 din contractul nr._/01.10.2008, utilizatorul, respectiv pârâtul, avea obligația să achite contravaloarea facturii în termen de 15 zile de la data emiterii.
Instanța reține că, deși au fost emise facturi fiscale către pârât, aceasta nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, unele facturi nefiind achitate, aspect ce rezultă implicit si din faptul că aceasta nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare pentru a combate justețea cererii reclamantei și nu s-a prezentat la judecată pentru a face dovada plății debitului principal sau a penalităților de întârziere.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, în privința sumelor de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009, excepție invocată din oficiu, instanța reține că suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în fiecare lună este o creanță distinctă, pentru care curge un termen de prescripție distinct. Astfel, potrivit art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (aplicabil în speța de față), dacă dreptul la acțiune nu a fost exercitat în termen de 3 ani, acesta se stinge, respectiv creditorul nu mai beneficiază de protecția statului pentru recuperarea debitului după împlinirea acestui termen.
Astfel, în cauză pentru sumele de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009, a intervenit prescripția dreptului la acțiune, cererea de chemare în judecată fiind introdusă în data de 22.05.2012, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă în privința fiecărei facturi de la data scadenței acesteia.
Față de aceste considerente instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în privința sumelor de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009 și va respinge acțiunea în privința acestor sume ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că din facturile depuse la dosar, precum și centralizatorul de calcul al penalităților (în anexă indicându-se facturile asupra cărora sunt calculate, perioada de calcul, numărul zilelor de întârziere, valoarea soldului, procentul de penalitate și suma reprezentând contravaloarea penalităților aferente fiecărei perioade de calcul), rezultă ca pârâtul datorează suma de 2.949,95 lei, din care suma de 1.973,98 lei reprezintă contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 15.06.2009 – 15.11.2011 și suma de 975,97 lei reprezintă penalități de întârziere aferente facturilor din perioada 30.06.2009 – 30.04.2011.
În drept, potrivit art. 969 alin.1 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate. Facturile emise de reclamantă și penalitățile calculate – ambele în baza contractului – se bucură de forța obligatorie prevăzută de lege.
Văzând dispozițiile art. 969 Cod Civil, instanța reține culpa pârâtului în executarea necorespun-zătoare a contractului încheiat cu reclamanta, în sensul că paratul nu a înțeles să achite plata serviciilor de care a beneficiat, la termenele stipulate.
Față de aceste aspecte, constatând ca reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a unei sume de bani asumată prin contract, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a-l obliga pe pârât la plata sumei de 2.949,95 lei, din care suma de 1.973,98 lei reprezintă contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 15.06.2009 – 15.11.2011 și suma de 975,97 lei reprezintă penalități de întârziere aferente facturilor din perioada 30.06.2009 – 30.04.2011.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 Cod Procedură Civilă, va obliga pe pârât, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 325,54 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în privința sumelor de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea civilă formulata de reclamanta S.C. A. C. S.A., cu sediul in Galati, .. 2, jud. G. in contradictoriu cu pârâtul T. G., cu domiciliul in Galati, .. 136, jud. G..
Obligă pe pârât la plata sumei de 2.949,95 lei, din care suma de 1.973,98 lei reprezintă contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 15.06.2009 – 15.11.2011 și suma de 975,97 lei reprezintă penalități de întârziere aferente facturilor din perioada 30.06.2009 – 30.04.2011.
Respinge acțiunea în privința sumelor de 607,46 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturilor din perioada 29.02.2008 – 30.04.2009 și de 336,81 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 15.02.2008 – 30.04.2009, ca prescrisă.
Obligă pe pârât la plata sumei de 325,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.03.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
„Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege”
Red.D.G.N.
Dact.G.M./4 ex/26.03.2013
| ← Servitute. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 23/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
