Pretenţii. Sentința nr. 2391/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2391/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 3540/233/2011
Dosarul nr.3540 /233/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.2391
Ședința publică din data de 13.03.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta . cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu pârâții . Sibiu prin Sucursala G. cu sediul ., . Ț. I. V. domiciliat în G., ., .> Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 06.03.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2011, reclamanta . a solicitat obligarea în solidar a pârâților . Sibiu prin Sucursala G. și Ț. I. V. la plata sumei de 7.445,20 lei cu titlu de contravaloare reparație autoturism avariat și plata dobânzii legale calculate de la data de 01.12.2012 până la achitare. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 11.11.2010, pârâtul Ț. I. V., în timp ce conducea autoturismul VOLKSWAGEN GOLF cu număr de înmatriculare_, asigurat de răspundere civilă auto obligatorie (RCA) la pârâta ., a produs un accident de circulație, prin pătrunderea în intersecție fără a acorda prioritate, în urma căruia a fost avariat autoturismul F. DABLO cu număr de înmatriculare_ aflat în proprietatea reclamantei.
Învederează reclamanta că șoferii implicați în accident au completat formularul ”Constatare amiabilă de accident”, căzând de acord asupra vinovăției pârâtului Ț. I. V. în producerea accidentului.
Mai arată reclamanta că, în baza poliței de asigurare auto obligatorie a autoturismului condus de pârât, s-a adresat pârâtei ., în calitate de asigurator RCA, pentru plata contravalorii reparației autoturismului avariat, deschizându-se dosarul de daună nr. RA0917GL10, însă nu a fost despăgubit, fiind necesar să suporte costul reparației autoturismului avariat.
În drept, a invocat prevederile art. 998 și art. 999 C.civ., art. 274 C.proc.civ., art. 43 C../2000 și Ordinul CSA nr. 20/2008.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii, a depus înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Pârâtul Ț. I. V., legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent la judecata cauzei.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală întrucât, în urma deschiderii dosarului de daună nr. RA0917GL10 și a instrumentării acestuia, s-a constatat, prin expertiză extrajudiciară, că nu există complementaritate între avariile celor două autoturisme implicate în accident iar completarea și semnarea formularului ”Constatare amiabilă de accident” nu reprezintă o recunoaștere a răspunderii conducătorului auto. A mai arătat pârâta că dosarul de daună a fost instrumentat în conformitate cu prevederile Ordinului CSA nr. 21/2008 iar, în temeiul art. 36 alin. 2 din norme, a desfășurat propriile investigații cu privire la producerea accidentului, rezultând, așa cum a arătat, că modul în care a fost avariat autoturismul F. Dablo indică un impact provocat de un alt obstacol, cu rigiditate mare, avariile celor două autoturisme nefiind complementare, motiv pentru care a respins cererea de despăgubire formulată în dosarul de daună.
A solicitat și respingerea capătului de cerere privind penalitățile întrucât despăgubirile urmează a se stabili prin hotărâre judecătorească, fiind incidente prevederile art. 45 alin. 3 coroborat cu art. 74 alin. 1 și art. 36 alin. 1 din normele Ordinului CSA menționat.
În susținerea întâmpinării, a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de daună.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La data de 27.01.2012, reclamanta și-a modificat capătul de cerere privind dobânda legală, solicitând penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi întârziere calculate de la data producerii accidentului până la data plății despăgubirii (fila 67) și a depus calculul penalităților până la data promovării acțiunii la data de 09.11.2012 (fila 162).
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 625,75 lei (filele 27 și 161) și timbru judiciar de 5 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de expert A. C., asistat de consilier expert D. G. din partea pârâtei ., fiind depus la dosar (filele 128-157).
Pârâta . a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, răspunsul expertului la obiecțiuni aflându-se la filele 168-170 dosar
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, așa cum rezultă din formularul ”Constatare amiabilă de accident” (fila 37), din declarația pârâtului Ț. I. V. (fila 38), a șoferului autoturismului păgubit (fila 48,49) și din expertiza efectuată în cauză (fila 150), la data de 11.11.2010, orele 14:30, pârâtul Ț. I., conducând autoturismul VOLKSWAGEN GOLF cu număr de înmatriculare_ pe o stradă secundară din G. ce se intersectează cu . în intersecție fără a respecta semnificația indicatorului STOP și a avariat autoturismul F. DABLO cu număr de înmatriculare_ aflat în proprietatea reclamantei, care circula regulamentar.
La data producerii accidentului, autoturismul condus de pârât era asigurat de răspundere civilă obligatorie la pârâta . cu polița RCA_/28.07.2010 (fila 43).
Avariile rezultate în urma accidentului au fost detaliate în raportul de expertiză efectuat în cauză, raport prin care s-a stabilit și contravaloarea de reparație a acestora la suma de 7.445,20 lei cu TVA (fila 154).
În drept, potrivit art. 26 alin. 1 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, act normativ în vigoare la data producerii accidentului, ”asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.”
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (astfel cum era în vigoare la momentul promovării acțiunii), în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forțat.
Rezultă că vinovatul de accident este introdus în proces pentru a-i fi hotărârea opozabilă, nu pentru a fi obligat la despăgubiri.
În cauză, așa cum s-a arătat, s-a făcut dovada culpei pârâtului Ț. I. V. în producerea avariilor autoturismului reclamantei și a faptului că autoturismul condus de acest pârât avea, la data producerii accidentului, contract de asigurare RCA încheiat cu pârâta ., deci această din urmă societate are obligația legală de a prelua plata despăgubirii.
Au fost cuantificate și daunele produse autoturismului păgubit, contravaloarea de reparație a acestora fiind de 7.445,20 lei cu TVA, valoare care se situează sub limita maximă de despăgubire stabilită legislativ (500.000 euro – fila 43-).
Cu privire la cererea de acordare a penalităților de întârziere, în baza art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, asigurătorul putând desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, situație în care are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei urmând ca, în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat, fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire, fie să notifice motivele pentru care nu a aprobat pretențiile de despăgubire.
Potrivit art. 37 din Ordin, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
În cauză, s-a făcut dovada că pârâta . a desfășurat investigații privind producerea accidentului, notificând reclamanta asupra demarării investigațiilor prin adresa nr._/17.11.2010 (fila 17).
La data de 29.11.2010, prin adresa nr._, pârâta a notificat reclamantei refuzul de plată, în urma investigațiilor efectuate (fila 18).
Rezultă că pârâta ., deși a respectat termenele cu privire la notificarea demarării cercetărilor și a respingerii cererii de despăgubire și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile, reținând că nu se justifică cererea de despăgubire a reclamantei și respingând-o, motiv pentru care, în baza art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, datorează penalități de întârziere în procent de 0,1%/zi întârziere, calculate de la data de 29.11.2010, data comunicării refuzului de plată, până la achitare.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei, formulate prin concluziile puse asupra fondului cauzei, conform cărora nu datorează penalități de întârziere calculate anterior pronunțării instanței, deoarece despăgubirea se stabilește prin hotărâre judecătorească, întrucât s-a dovedit că respingerea cererii de despăgubire a fost neîntemeiată. Nu este posibil ca, din cauza culpei pârâtei (care a apreciat eronat asupra dinamicii accidentului), reclamanta să-și primească despăgubirea după aproape trei ani (factura de reparație fiind din data de 01.12.2010 – fila 14-), fără nici un fel de echivalent pentru prejudiciu nerealizat și fără ca pârâta să fie penalizată pentru întârzierea în efectuarea plății.
A se admite că despăgubirile pot fi acordate prin hotărâre judecătorească fără ca asiguratorul RCA să fie penalizat pentru neachitarea acestora (din varii motive) ar însemna să se creeze un precedent care să determine asiguratorii RCA să nu efectueze plata niciunei despăgubiri până când păgubitul nu obține o hotărâre judecătorească, fapt ce ar bulversa piața asigurărilor.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța urmează să admită în parte cererea, astfel cum a fost modificată, să oblige pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 7.445,20 lei reprezentând contravaloare reparații auto avariat și la plata penalităților de întârziere în procent de 0,1%/zi întârziere, calculate de la data de 29.11.2010, până la achitare și să respingă ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ț. I. V..
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 C.proc.civ, urmează a obliga pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.860,71 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 557,71 lei taxă judiciară de timbru (aferentă pretențiilor admise), 3 lei timbru judiciar, 300 lei onorariu expertiză (fila 107) și 1.000 lei onorariu avocat (filele 173,174).
De asemenea, va respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei . Sibiu prin Sucursala G. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.proc.civ., reclamanta necăzând în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta . cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu pârâta . Sibiu prin Sucursala G. cu sediul ., .>
Obligă pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 7.445,20 lei reprezentând contravaloare reparații auto avariat.
Obligă pârâta la plata penalităților de întârziere în procent de 0,1%/zi întârziere, calculate de la data de 29.11.2010, până la achitare.
Obligă pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.860,71 lei cheltuieli de judecată.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul Ț. I. V. domiciliat în G., ., .> Respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei . Sibiu prin Sucursala G. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /.10.04.2013
.>
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 9306/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2300/2013.... → |
|---|
