Pretenţii. Sentința nr. 3486/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3486/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 4065/233/2012
Dosarul nr. 4065/_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.3486
Ședința publică din data de 05 Aprilie 2013
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii cauzei civile având ca obiect pretenții-daune materiale formulata de reclamantul G. D. A. in contradictoriu cu pârâta D. V. M. si intervenienta . GROUP SA.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 22.03.2013, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 05.04.2013, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamantul Gălea D. A. a solicitat obligarea pârâtei D. V. M. la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în seara zilei de 06.12.2011, pârâta, conducând auto Hyundai_, l-a accidentat grav pe trecerea de pietoni, accident în urma căruia a suferit leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Susține reclamantul că pârâta nu s-a interesat de starea sa de sănătate
În drept, cererea nu a fost motivată.
În susținerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri (filele 4-13, 25-38, 85-106, 110-148).
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 19.09.2012, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că suma de 20.000 lei se compune din 1.000 lei, reprezentând daune materiale și 19.000 lei, cu titlu de daune morale.
Prin încheierea din 26.06.2012 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar, fiind scutit reclamantul de 50% din taxa de timbru, stabilindu-se o taxă de timbru în cuantum 45,50 lei.
La termenul din 19.10.2012, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a ., asigurătorul RCA al pârâtei.
La termenul din 16.11.2012, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei.
. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de introducere în cauză în calitate de intervenient forțat, iar pe fondul cauzei a solicitat cenzurarea pretențiilor reclamantului.
Totodată, . a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, solicitând respingerea daunelor materiale și cenzurarea daunelor morale.
Prin încheierea din 08.03.2013, instanța a admis excepția inadmisibilității introducerii în cauză a ., în calitate de intervenient forțat
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 06.12.2011, pârâta D.-V. M. a condus auto Hyundai_, accidentându-l pe reclamantul Gălea D. A., care traversa regulamentar ..
În urma accidentului, reclamantul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 1769/12.12.2011 (fila 11).
Reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtei, iar prin rezoluția din 03.02.2012 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria G. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtă.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil întrucât fapta a fost săvârșită ulterior datei de 01.10.2011, iar potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, dispozițiile Noului Cod Civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau săvârșite după ..
Potrivit art. 1349 NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv existența unui fapt ilicit, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptul ilicit și prejudiciu, vinovăția.
În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparține unei persoane.
În cauză, fapta ilicită săvârșită de pârâtă constă în nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la circulația pe drumurile publice, respectiv nu a acordat prioritate de trecere unui pieton (reclamantul) care traversa regulamentar . (art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002).
De altfel, fapta ilicită și implicit vinovăția pârâtei rezultă și din cercetările penale efectuate față de pârâta D.-V. M.. Atât în referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, cât și în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut săvârșirea de către pârâtă, cu vinovăție, a faptei ilicite. Neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184 alin. 1 C.pen.) a fost dispusă pentru faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale nu a fost mai mare de 10 zile.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare el trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. În privința reparării prejudiciului, principiul general este al reparării integrale și în natură a prejudiciului, iar dacă repararea în natură nu este posibilă ea se face prin echivalent.
Prin repararea prejudiciului se urmărește restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei ilicite.
Prejudiciul poate fi patrimonial și moral.
În ceea ce privește prejudiciul patrimonial, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare și de tratament ulterioare.
În dovedirea acestor pretenții, reclamantul a depus înscrisuri (filele 85-97).
Însă, analizând aceste înscrisuri, instanța constată că ele nu fac dovada legăturii de cauzalitate cu leziunile suferite de reclamant.
Astfel, reclamantul trebuia să facă dovada că aceste cheltuieli au fost necesare pentru vindecarea leziunilor suferite prin accidentul rutier din 06.12.2011, că au fost efectuate potrivit unor prescripții medicale (rețete eliberate de un medic de specialitate). Or, din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că cheltuielile au fost făcute pentru achiziționarea unui „odorizant” (fila 85), produse „mark” fără a se distinge exact bunurile cumpărate (fila 86), „ceai uzual” (fila 87), „nurofen forte” (fila 88), „lioton” (fila 89), „siropuri” (fila 90) și „carmol” (fila 91).
Așadar, instanța reține că reclamantul nu a dovedit că aceste cheltuieli au fost efectuate pentru îngrijirea leziunilor produse de accidentul auto, neexistând rețete sau prescripții emise de un medic în temeiul cărora să fi fost cumpărate aceste produse.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial, potrivit art. 1391 NCC, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, legea civilă nu prevede criterii clare de determinare.
În consecință, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată, a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării, precum și măsura în care părții vătămate i-a fost afectată situația familială, profesională sau socială, după caz.
Prin urmare, în vederea acordării daunelor morale, partea vătămată nu trebuie să dovedească prejudiciul sub aspect valoric, aceasta fiind obligată doar a produce acel minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea sa, de natură a duce la concluzia prejudicierii morale.
Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate, de natură să permită instanței găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera exprimare a instanței, bazată pe gradul de percepere de către aceasta a universului psihic al fiecărei persoane.
În cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 19.000 lei, cu titlu de daune morale.
Este de necontestat că în urma accidentului auto reclamantul a suportat, pe lângă leziunile fizice, și o suferință psihică.
Instanța reține că acest eveniment vine pe fondul unei suferințe mai vechi a reclamantului, acesta având pierdută în totalitate capacitatea de muncă (fila 12). Starea preexistentă a reclamantului este de natură să amplifice suferințele morale cauzate de accidentul auto.
Totodată, prejudiciul moral al reclamantului este cauzat și de lipsa de interes și de indiferența manifestate de pârâtă care nu a făcut nici un efort, material sau moral, pentru alinarea suferințelor provocate reclamantului.
Pe de altă parte, producerea acestui eveniment nefericit nu trebuie să fie o sursă pentru o îmbogățire fără justă cauză.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că cuantumul pretențiilor solicitate de reclamant este exagerat de mare. Față de împrejurările cauzei, instanța apreciază că suma de 5.000 lei este suficientă pentru acoperirea suferinței morale pricinuită reclamantului.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte cererea principală, va admite în parte cererea de intervenție în interesul pârâtei și va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei, reprezentând prejudiciu nepatrimonial, urmând să respingă celelalte pretenții ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte actiunea principală având ca obiect pretenții-daune materiale formulata de reclamantul G. D. A. domiciliat in Galati, ., . cu pârâta D. V. M. domiciliata in Galati, . nr.30, . si intervenienta . GROUP SA cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Municipiul Constanta, ..21, judetul Constanta.
Admite în parte cererea de intervenție în interesul pârâtei.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru judecator aflat în c.o.
Semnează, cf. disp. art. 261 cpc
Vicepresedinte, G. E. D..
Red.R.D./Tehnored. V.A.-5ex.-10.05.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 7493/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
