Pretenţii. Sentința nr. 6377/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6377/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 2840/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6377
Ședința publică din data de 17.06.2013
Președinte – A. G.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect„pretenții”, formulată de reclamanta C. C. A. în contradictoriu cu pârâta . SA G. și intervenient Z. M., având ca obiect „pretenții”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta C. C.-A. a chemat în judecată pe pârâta . G. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5730,90 lei reprezentând contravaloare reparații auto, penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data de 19.12.2011 și până la data plății efective precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, la data de 26.10.2011 în jurul orei 14.00 în timp ce conducea autoturismul proprietate pe .. G. a fost lovită în zona spate de un alt autoturism marca Citroen, cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul Z. M., ce deținea asigurare RCA la .. În urma constatării amiabile reclamanta s-a deplasat la societatea de asigurări unde a fost deschis dosarul de daună cu nr. GLȘ1011DA002955 și s-a emis nota de constatare în vederea reparării autoturismului iar cu aceasta s-a prezentat la unitatea service și a solicitat repararea autoturismului.
După repararea autoturismului unitatea service a emis factura cu nr.998/01.12.2011 apoi cu aceasta a solicitat pârâtei un accept pentru plată și având în vedere că a refuzat a formulat prezenta acțiune.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1349 C.civ, Legea 136/1995, Ordinul 5/2010 al CSA și art.274 C.proc.civ. iar cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Legal citată pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat în primul rând introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitei Z. M.. Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată pârâta a arătat în esență că, la data evenimentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat cu asigurare RCA, situație ce a determinat deschiderea unui dosar de daună pentru plata despăgubirilor reprezentând contravaloare reparații autoturism cu nr. de înmatriculare OG – UZ756. Cei doi conducători auto după date producerii evenimentului au semnat constatul amiabil și din care reiese că persoana asigurată, Z. M. mergând cu spatele pe .. G. a lovit mașina marca BMW ce aparține reclamantei.
Însă completarea și semnarea formularului nu reprezintă o recunoaștere a vinovăției în producerea pagubei, aceasta urmând să fie stabilită de asigurători pentru fiecare persoană implicată în incident în funcție de informațiile furnizate de către părți și a oricărui alt mijloc de probă. Astfel, în urma examinării imaginilor a declarațiilor părților implicate s-a constatat că, formularul de constat amiabil nu reflectă realitatea obiectivă.
În continuare sunt descrise avariile celor două autoturisme implicate în incident pentru a se demonstra că dauna s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de către cei doi conducători auto și că formularul completat de cei doi conducători auto nu reflectă realitatea obiectivă. Față de cele expuse sunt menționate dispozițiile art.43 din Ordinul 5/2010 al CSA unde se prevede că, despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă ori prin hotărâre judecătorească și potrivit art.45 pct.3 din același ordin despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
Cu privire la plata penalităților solicitate sunt invocate dispozițiile art.37 din același ordin unde se prevede că, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere. În final, pârâta arată că și-a respectat obligațiile legale motiv pentru care consideră pretențiile invocate ca nefondate.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 26.10.2011 în jurul orei 14.00 în timpul efectuării manevrei de mers înapoi a intervenientei forțate Z. M. cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a lovit autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare OG – UZ 756 aparținând reclamantei, acest suferind avarii. În urma incidentului a rezultat avarierea autoturismului arătat anterior și întrucât celălalt autoturism implicat în incident era asigurat RCA conducătorii auto au completat și semnat formularul de constatare amiabilă și din care reiese situația de fapt expusă anterior.
Întrucât numai completarea și semnarea formularului nu reprezintă și o recunoaștere a responsabilității care se implice automat și asigurătorul ci doar un element care coroborat cu alte date toate vor ajuta la soluționarea dosarului de daună de către asigurător, acesta a constat că cele relatate de către cei implicați în accident nu corespund realității și astfel s-a refuzat achitarea despăgubirilor solicitate. Astfel, urmare a manevrei de mers cu spatele dacă cele declarate ar fi fost reale partea superioară a barei de protecție spate a autoturismului Citroen trebuia să intre sub bara de protecție a autoturismului BMW, în concluzie pârâta a considerat că dauna s-a produs în alte condiții decât cele declarate de cei implicați în eveniment.
În continuare urmează să se analizeze condițiile răspunderii civile delictuale a intervenientei conform dispozițiilor Noului Cod civil, fapta fiind comisă după . noului cod. Astfel, potrivit art.1349 alin.1 și 2 N.C.C. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. De asemenea, potrivit art.1357 alin.1 și 2 se prevede că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Rezultă din aceste dispoziții legale că, în cauză se pune problema unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie și care presupune existența cumulată a patru condiții și anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și nu în ultimul rând vinovăția.
Din probele și actele dosarului reiese că, nu s-a pus în discuție existența elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită a intervenientei forțate, a vinovăției acesteia sau prejudiciului rezultat. În vederea tragerii la răspundere civilă delictuală a persoanei responsabile urmează a se stabili în cauza de față și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Astfel, în cauză s-a dispus întocmirea unei expertize tehnice auto pentru a se constata dacă prejudiciul suferit de către reclamantă este urmarea faptei comise de persoana răspunzătoare, cu atât mai mult cu cât asigurătorul a constatat lipsa oricărui raport de cauzalitate. Din concluziile raportului întocmit în cauză reiese că, este posibil ca evenimentul să se fi produs așa cum au declarat părțile apoi s-a mai constatat că, nu toate avariile suferite de mașina reclamantei sunt cauzate de evenimentul descris, autoturismul marca BMW având și avarii anterioare.
Din cele arătate anterior se constatată și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat, însă acesta nu a fost creat în totalitate de mașina asigurată, mașina reclamantei având și avarii anterioare, astfel că, sunt îndeplinite toate condițiile tragerii la răspundere civilă delictuală a intervenientei forțate. Însă, în conformitate cu art.49 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. De asemenea, potrivit art.50 alin.1 din același act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Astfel, având în vedere cele arătate anterior și ținând cont de faptul că, la data producerii evenimentului rutier exista o asigurare valabilă emisă pe numele persoanei responsabile de producerea accidentului, având în vedere dispozițiile legale arătate anterior instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3072,12 lei reprezentând contravaloare reparații autoturism avariat, așa cum au fost acestea stabilite tot prin expertiză. De asemenea având în vedere și dispozițiile art.37 din Ordinul CSA 5/2010, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Din actele dosarului reiese că, între data când trebuia achitată despăgubirea și data introducerii cererii de chemare în judecată au trecut un nr de zile pentru care se plătesc tot în parte penalități în cuantum de 184,20 lei.
De asemenea, în temeiul art.274 alin.1 C.p.c. instanța va obliga pârâta și la plata contravalorii cheltuielilor de judecată cu plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 480,5 lei, cheltuieli efectuate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta C. C. A. domiciliată în G., . nr. 37B, cod poștal_, județ G. în contradictoriu cu pârâta . SA G. cu sediul în G., .. 61, cod poștal_, J. G. și intervenient Z. M. domiciliată în G., ., ., etaj 1, ._, județ G..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3072,12 lei reprezentând contravaloare reparație la autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare OG UZ 756 și la plata penalității de 0,1% pe zi de întârziere pentru aceiași sumă de la data notificării 19.12.2011 până la data formulării prezentei acțiuni, 17.02.2012 în cuantum de 184, 20 lei.
În temeiul art.274 alin.1 C.p.c. obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 480,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.06.2013.
Pentru Președinte Grefier
Judecător A. G. S.-M. B.
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ.
Judecător R. D., Președintele Judecătoriei G., dar fiind și acesta în C.O.,
Semnează potrivit disp. art. 261 alin. 2 C.pr.civ. Vicepreședintele Judecătoriei G.,
Judecător D. G.-E..
Red A.G./ Dact. S.M.B. /5 ex / 20.08.2013
.>
.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 5911/2013. Judecătoria GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
