Pretenţii. Sentința nr. 9806/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9806/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 24353/233/2011
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9806
Ședința publică din data de 23.10.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. cu sediul în C., .. 21, at. 1, în contradictoriu cu pârâții M. G. prin PRIMAR cu sediul în G., . și C. L. G. cu sediul în G., ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 02.10.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.12.2011, reclamanta BCR ASIGURĂRI V. Insurance Group S.A. a chemat în judecată pârâții C. L. G. și M. G. prin PRIMAR, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumei de 2.056,02 lei despăgubire, 597,52 lei dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii, respectiv 16.12.2008 până la data formulării acțiunii, respectiv 15.12.2011 și în continuare dobândă legală până la achitare. A solicitat și cheltuielile de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de asigurător al autoturismului Ford Focus cu număr de înmatriculare_, aflat în proprietatea lui M. G., a plătit suma menționată cu titlu de despăgubire acestuia, întrucât autoturismul menționat a fost avariat în data de 22.05.2008 în gropile din carosabil existente în M. G. nesemnalizate corespunzător.
Potrivit legislației privind asigurările, mai arată reclamanta, are obligația de a recupera suma plătită asiguratului de la persoana vinovată, în cauză vinovăția aparținând pârâților, ca administrator și, respectiv, proprietar al drumurilor publice.
A precizat reclamanta că a notificat pentru plată pe cei doi pârâți.
În drept, reclamanta a invocat art. 8 și art. 40 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, art. 5 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 998, 999, 1000 și 1073 din C.civ. de la 1864, art. 2 și 3 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești și art. 3 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
În susținerea cererii, a depus la dosar, în copie, dosarul de daună AVA/GL/_/08 și calcul dobândă legală (f. 4-22,68).
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La data de 06.11.2012, reclamanta a depus precizări, prin care a arătat că societatea și-a schimbat denumirea începând cu data de 01.05.2012, urmare a fuziunii prin absorbție dintre BCR ASIGURĂRI V. SA și ., denumirea actuală a societății reclamante fiind S.C. O. V. Insurance Group S.A. A anexat Încheierea nr. 108 din 27.04.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2012 și certificat de înregistrare (f. 33-40).
Pârâtul M. G. prin PRIMAR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției acțiunii reclamantei, cu motivarea că au trecut mai mult de 3 ani de la data de 22.05.2008, data producerii riscului asigurat și data la care s-a stabilit răspunderea pârâtului iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că avariile produse autoturismului avariat sunt urmarea stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, respectiv . G..
A mai arătat pârâtul că instanța nu poate reține că Anexa 2 nr._ din data de 23.05.2008, întocmită de Inspectoratul de Poliție, în care s-au consemnat împrejurările producerii avariilor, are suficientă forță probatorie pentru a atrage răspunderea juridică a Municipiului G., în lipsa altor probe cu care să se coroboreze și în lipsa semnării acestui înscris de către reprezentanții pârâților, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
A mai precizat pârâtul că nici declarația conducătorului auto nu poate fi reținută în dovedirea situației de fapt, dat fiind raportul dintre conducătorul auto și societatea asigurată.
În drept, a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 și ale Legii nr. 136/1995.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Pârâtul C. L. G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei
capacității procesuale de folosință a Consiliului L. G., motivat de faptul că pârâtul este o unitate deliberativă, fără personalitate juridică și patrimoniu, M. G. fiind unitatea administrativă cu patrimoniu propriu și care poate sta în judecată.
A invocat și excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantei, arătând, în esență, că au trecut mai mult de trei ani de la producerea evenimentului asigurat.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că nu sunt întrunite condițiile legale ale răspunderii civile delictuale.
La data de 17.04.2013, reclamanta a depus precizări cu privire la suma solicitată cu titlu de despăgubire (f. 74-77).
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 224 lei și timbru judiciar de 3 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (f. 33).
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ. de la 1865.
Prin Încheierea din data de 20.03.2013, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. L., pentru considerentele reținute în încheiere.
Prin Încheierea din data de 17.04.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, cu motivarea reținută în încheiere.
Cu ocazia cercetării judecătorești, s-au încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și expertiză tehnică auto, în baza art. 167 C.proc.civ., raportul de expertiză întocmit de expert D. G. și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de pârâtul C. L. G. fiind depuse la dosarul cauzei (f. 81-85, 102-103).
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din Anexa 2 înregistrată sub nr._/23.05.2008, eliberată de Inspectoratul de Poliție (f. 6) și din declarația șoferului M. G. (f. 7) a rezultat că, la data de 22.05.2008, în jurul orei 12:00, M. G. a condus autoturismul Ford Focul cu numărul de înmatriculare_ pe . G. și a trecut peste o groapă din carosabil din zona liniei de tramvai, avariind janta dreaptă spate și au sărit pietre în parbriz de la ceilalți participanți la trafic.
Dauna a fost constatată de personalul tehnic al reclamantei care au încheiat procesul-verbal de constatare al avariilor și au realizat planșe fotografice (f. 8, 14-16).
În baza Poliței de asigurare facultative . nr._ și a documentelor de reparație (f. 9-11), reclamanta, în calitate de asigurător, a achitat o despăgubire în cuantum de 2.065,02 lei (f. 74-76) reprezentând contravaloarea reparației autoturismului păgubit.
Reclamanta a invitat la conciliere pârâții M. G. și Conciliul L. G. (f. 17-22), în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
În baza art. 1000 alin. 1 C.civ. de la 1864 (act normativ incident în cauză, în vigoare la data producerii prejudiciului), omul este responsabil de prejudiciul cauzat de lucrurile pe care le are în pază.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, a rezultat faptul că autoturismul marca Ford Focul cu numărul de înmatriculare_, asigurat la societatea reclamantă, a suferit mai multe avarii.
Instanța apreciază că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâților (M. G. în calitate de proprietar și C. L. G. în calitate de administrator al drumului public), elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale pentru lucrul aflat în paza lor juridică și respectiv în paza materială, în sensul art. 1000 alin.1 C.civ. de la 1864.
Fundamentul juridic al acestei forme de răspundere constă în garanția pe care cel ce coordonează mecanismul de funcționare al unui lucru o datorează terților.
Este vorba, deci, despre o răspundere obiectivă, independentă de existența culpei, fondată pe necesitatea ca paznicul juridic al unui lucru să garanteze pentru „comportamentul general” al acelui lucru, pentru eventualele sale vicii ori disfuncționalități.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „fapta lucrului”, prejudiciul înregistrat și legătura de cauzalitate între aceste două elemente, moment în care toate celelalte elemente ale răspunderii instituite de art. 1000 alin.1 C.civ de la 1864 sunt prezumate, inclusiv culpa paznicului juridic.
Revine, astfel, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care paznicul juridic nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră.
În speță a fost dovedită „fapta lucrului”, respectiv acea acțiune a lucrului susceptibilă ca, prin dinamismul și energia sa proprie, să cauzeze un prejudiciu, cum este cel înregistrat în speță de proprietarul autoturismului.
Esențial pentru angajarea acestei forme de răspundere este ca lucrul aflat în paza juridică să aibă o contribuție preponderentă la producerea pagubei.
În speță, groapa din carosabil răspunde acestor exigențe, având independența necesară declanșării unui prejudiciu cum este cel analizat în cauză.
În concret, din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat existența gropilor din carosabil peste care a rulat autoturismul avariat.
Astfel, din Anexa 2 eliberată de poliție (f. 6) și din declarația conducătorului auto (f. 7), coroborate cu planșele foto aflate la dosarul de daună ( f. 14-16) și cu Raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert D. G. (f. 81-83), a rezultat că avariile produse autoturismului Ford Focul cu numărul de înmatriculare_ puteau fi cauzate de gropile existente în carosabil pe tronsonul de drum indicat în dosarul de daună, respectiv pe . G..
Potrivit art. 5 alin. 2 coroborat cu art. 128 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma în vigoare la momentul producerii daunei, administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia și pentru menținerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează.
În baza art. 22 și art. 40 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora, drumurile trebuind să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță.
Pârâții nu au făcut dovada că au semnalizat în mod corespunzător gropile din carosabil sau că o astfel de grapă a apărut în mod intempestiv și nu a putut în timp util să o semnalizeze sau să o repare.
Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților și prejudiciul creat, instanța reține că o astfel de legătură de cauzalitate există și se presupune, ca și prezumție relativă simplă. Cât timp există o groapă în calea de rulare nesemnalizată, drum pe care în mod obișnuit circulă autoturisme, este prezumat faptul că la un moment dat o persoană care conduce un autoturism va trece prin acea groapă și va suferi o pagubă. Natura pagubei în cauză, respectiv distrugerea jantei și a anvelopei dreapta spate, confirmă și mai mult prezumția că una din cele patru roți ale autoturismului a intrat în groapă și a suferit avarii.
De asemenea, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză are caracter cert, fiind reprezentat de sumele determinate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, sume în cuantum de 2.065,02 lei, așa cum rezultă din documentele de reparații (f. 9-11, 74-76). De altfel și prin concluziile Raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert D. G. s-a stabilit aceeași valoare de despăgubire ( f. 83).
Legătura de cauzalitate între avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus.
Calitatea pârâtului M. G. de paznic juridic al drumului public (în calitate de proprietar al drumului) și al pârâtului C. L. G. de paznic material al drumului public (în calitate de administrator al drumului), decurge din împrejurarea că administrarea străzii unde s-a produs evenimentul rutier se află în sarcina Consiliului L. G., căruia îi revine obligația de a întreține drumul public într-o stare tehnică bună.
Calitatea de administrator al drumului public a Consiliului L. G. rezultă din disp. art. 5 și art. 128 din OUG 195/2002 coroborate cu disp. art. 36 din Legea 215/2001 și cu disp. art. 22 și 40 din OG nr. 43/1997.
În consecință, operează prezumția de culpă a pârâților, ca paznic juridic și paznic material, pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat și anume culpa în îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor ce le reveneau în legătură cu conservarea lucrului aflat în paza lor, prin luarea tuturor măsurilor de preîntâmpinare a producerii vreunor pagube terților.
Totodată, pârâții nu au răsturnat această prezumție prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine, așa cum s-a arătat, pârâților, în calitate de paznic juridic și respectiv paznic material al drumului public.
Conform art. 22 din Legea 136/1995, prin mecanismul subrogării personale, reclamanta preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acesteia.
În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1088 C.civ.de la 1864, la nivelul dobânzii legale.
Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 22 din Legea 136/1995, prin sintagma „în limitele indemnizației plătite”, întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Față de cele expuse mai sus, instanța urmează a acorda dobânda legală aferentă sumei de 2.065,02 lei, însă de la de la data scadenței, respectiv data de 11.11.2011, data acordată pentru plată pârâților prin notificare (10 zile calendaristice de la data 31.10.2011, data comunicării notificărilor) și până la data plății efective și nu de la data plății despăgubirii cum a solicitat reclamanta.
Cererea pârâtului C. L. G. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată nu este fondată, deoarece reclamanta nu a căzut în pretenții.
În concluzie, față de considerentele expuse, va admite în parte cererea și va obliga în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 2.065,02 lei reprezentând contravaloare daună, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data scadenței, respectiv data de 11.11.2011 și până la data plății.
În baza art. 274 C.pr.civ.de la 1865, ca părți căzute în pretenții, va obliga pârâții la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.027 lei reprezentând 224 lei taxă judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu expert.
Va respinge, ca nefondată, cererea pârâtului C. L. G. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. cu sediul în C., .. 21, at. 1, în contradictoriu cu pârâții M. G. prin PRIMAR cu sediul în G., . și C. L. G. cu sediul în G., ..
Obligă în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 2.065,02 lei reprezentând contravaloare daună, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data scadenței, respectiv data de 11.11.2011 și până la data plății.
Obligă pârâții la plata, către reclamantă, a sumei de 1.027 lei cheltuieli de judecată.
Respinge, ca nefondată, cererea pârâtului C. L. G. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /06.01.2014
.>
| ← Evacuare. Sentința nr. 2109/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Încheierea nr. 29/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
