Contestaţie la executare. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 5118/233/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. L. D.
Grefier: L. C.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestator U. . intimat ., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 Noiembrie 2014, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la 14 Noiembrie 2014, 28 Noiembrie 2014, 05 Decembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA:
Analizând cererea de suspendare a executării silite, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.03.2014 sub nr._ contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosar nr.29/2014 al B. C. C. solicitând anularea actelor de executare și ridicarea măsurii popririi înființate asupra conturilor acesteia. A solicitat suspendarea executării silite pe durata termenului de 6 luni conform OG nr.22/2002, calculat de la data primirii comunicării privind înființarea popririi, respectiv suspendarea executării silite până la finalizarea dosarului penal. A solicitat, totodată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că în data de 01.09.2008 a încheiat cu intimata Contractul de prestări servicii nr.4530 având ca obiect prestarea de servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a Sistemului Avansat de Administrare a Documentelor, întreținere resurse logice de tehnologia informației, pentru o perioadă de 5 ani.
Precizează că deși intimata nu și-a executat corespunzător obligațiile contractuale, în cauza care a făcut obiectul dosarului_ a Tribunalului V., a solicitat obligarea acesteia la plata de penalități de întârziere de 49.695,78 lei. Arată, în acest sens, că prin sentința civilă nr.66/09.10.2013 a fost obligată la plata către intimată a sumei de 49.695,78 lei cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 14.902,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sentința fiind pusă în executare silită în dosar nr.29/2014 al B. C. C..
Menționează că, în cursul procesului, avocatul care reprezenta interesele acesteia a decedat, astfel că nu a mai avut cunoștință de situația dosarului în care s-a pronunțat titlul executoriu.
Apreciază că executarea silită nu are suport legal, a fost demarată cu ignorarea dispozițiilor OG nr.22/2002, instituția aflându-se în situația în care îi lipsesc fondurile pentru astfel de cheltuieli, nefiind prevăzute în buget, astfel că are dreptul și obligația de a face demersurile necesare pentru a achita creanța în termen de 6 luni. Pe parcursul acestui termen, arată contestatoarea, executarea silită este suspendată de drept.
Mai arată că formulat plângere penală împotriva intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, plângerea făcând obiectul dosarului penal nr.903/P/2013 – IPJ Harghita.
În drept a invocat disp. art.223, 711 – 714, 718, 719 Cod proc.civ., art.28 Cod proc.pen., art. 1- 3 din OG nr.22/2002.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul intimatei și a depus la dosar, în copie, înscrisuri. (filele 7-21, 35 - 55)
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art.30 alin.1 din OUG nr.80/2013.
Legal informată asupra cererii de chemare în judecată intimata nu a formulat întâmpinare, dar reprezentată prin avocat, la termenul de judecată din data de 26.09.2014 a depus la dosarul cauzei un angajament de plată încheiat cu contestatoarea .. (fila 86)
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat la dosarul cauzei dosarul de executare silită nr.29/2014 al B. C. C..
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.66/09.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._, definitivă prin neapelare, s-a admis cererea formulată de intimata . în contradictoriu cu U. . aceasta din urmă să achite intimatei suma de 49.695,78 lei penalități de întârziere și suma de 14.902,83 lei cheltuieli de judecată.
Urmare a nerespectării obligației de plată conform titlului executoriu intimata s-a adresat B. C. C. cu cererea de executare silită a debitoarei, înregistrată sub nr.29/2014, iar prin Încheierea nr.651/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ s-a admis cererea executorului judecătoresc și s-a dispus încuviințarea executării silite a debitoarei . creditoarei ., conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.66/09.10.2013 a Tribunalului V..
La data de 03.03.2014 s-au comunicat contestatoarei Somația de plată pentru suma de 74.436,94 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, Adresa de înființare a popririi conturilor, Încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu.
În ceea ce privește argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată în sensul că intimata era obligată a acorda contestatoarei un termen de 6 luni pentru executarea obligațiilor de plată, instanța le găsește ca fiind neîntemeiate.
Conform art.2 din OG nr.22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Instanța apreciază că rațiunea instituirii termenului de 6 luni nu este aceea de a amâna executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, ci aceea de a da posibilitatea acestora de a aloca fonduri la buget pentru îndeplinirea obligației de plată, în situația în care executarea voluntară a creanței nu poate începe sau continua din lipsa de fonduri. Astfel, interpretarea prevederilor OG nr.22/2002 nu poate fi de natură să ducă la o imunitate de executare silită a statului, în sensul disp. art.631 Cod proc.civ.
Instanța reține că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să facă parte integrantă din proces în sensul art. 6 alin.1 din CEDO, iar după parcurgerea unei proceduri judiciare în care a fost parte, debitoarea nu poate condiționa executarea unei obligații impusă judecătorește de îndeplinirea altor obligații, impuse unilateral creditorului, cum ar fi parcurgerea altor proceduri sau reamintirea existenței obligației de plată în sarcina acesteia.
Or, în cauză, contestatoarea a invocat lipsa fondurilor pentru onorarea obligației de plată, dar nu a făcut o dovadă în acest sens și nici în sensul efectuării de demersuri în vederea suplimentării bugetare, astfel încât să se poată prevala de incidența termenului de grație de 6 luni acordat de legiuitor prin prevederile OG nr.22/2002. Mai mult, nu se poate pune în discuție lipsa fondurilor bănești în contextul în care, pe parcursul procedurii, în luna august 2014, părțile au încheiat un angajament de plată prin care contestatoarea a arătat că recunoaște debitul de 81.602,96 lei, obligându-se a achita suma de 2500 de lei cu ordin de plată, în trezorerie, în contul B. C. C. la data de 08.08.2014, suma de 7500 de lei la data de 29.08.2014 și diferența de_,96 lei în rate egale lunare până la data de 31.12.2014, cu posibilitatea de prelungire a termenului funcție de situația financiară a instituției.
La data de 30.09.2014, prin Adresa nr.8551, contestatoarea a comunicat executorului judecătoresc faptul că până la data de 30.09.2014 a achitat suma de 20.000 de lei, urmând ca diferența să se plătească în urma rectificării bugetare și în limita disponibilităților financiare.
Față de considerentele expuse anterior, va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, față de soluția pronunțată asupra contestației, va constata că aceasta a rămas fără obiect.
În ceea ce privește cererea accesorie având ca obiect cheltuielile de judecată, instanța reține că intimata a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 4000 de lei cu titlu de onorariu avocat conform chitanței . nr.42/18.09.2014.
Potrivit disp. art. 451 alin.2 Cod proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Prin aprecierea, în sensul măririi sau micșorării cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, instanța nu intervine în raportul contractual stabilit între client și avocat prin contractul de asistență juridică, acesta producându-și pe deplin efectele în sensul libertății depline a creditorului de a apela la serviciile de specialitate ale unui avocat, respectiv a acestuia din urmă de a-și stabili și încasa onorariul în orice cuantum.
Pe de altă parte, însă, dreptul intimatei de a-și recupera cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat este circumstanțiat nu numai de culpa procesuală a contestatoarei, dar și de condiția exercitării acestui drept cu bună credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, asigurându-se în acest fel și protecția pentru partea căzută în pretenții, care poate fi expusă unor solicitări punitive de cheltuieli, profitându-se de câștigul din cererea principală.
Totodată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că partea poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În cauză, onorariul de avocat stabilit la suma de 4000 lei, este apreciat de instanță ca având un cuantum prea ridicat față de complexitatea cauzei, obiectul acesteia și volumul de muncă depus de către avocat.
Se are în vedere faptul că în concret, în speță, activitatea avocatului a constat în acordarea de consultanță juridică și participarea la două termene de judecată.
Instanța va avea în vedere durata minimă a procesului, lipsa administrării unui probatoriu complex, față de considerentele expuse anterior apreciind că suma de 1000 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației avocatului, apreciind că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina contestatoarei.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 451 alin. 2 Cod proc.civ., instanța va admite în parte cererea formulată de intimată și va obliga contestatoarea la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, conform chitanței . nr.42/18.09.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea U. . domiciliul C.. H., ., nr. 30, Cod postal_ în în contradictoriu intimata .., cu sediul în ., nr. 116, Cod postal_.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte cererea privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
Dispune reducerea onorariului de avocat la suma de 1000 de lei și obligă contestatoarea la plata către intimată a acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.12.2014
Președinte, Grefier,
Judecător E. L. D. L. C.
Red. jud. ELD
Tehnored.L.C. 26.03.2015/ 4 ex
..03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2803/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3227/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
