Obligaţie de a face. Sentința nr. 7961/2014. Judecătoria GALAŢI

Pârâtul M. G. a formulat concluzii scrise.

Cererea de chemare în judecată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru de 10 lei (fila 31), stabilită în baza art.13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cu timbru judiciar de 0,3 lei, în baza art. 3 alin. 1 OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În perioada 15.03._13 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin.1 pct. 2 C.proc.civ., judecata fiind reluată la cererea reclamantei.

Pe parcursul judecății, reclamanta a depus noi înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (filele 72-73).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:

În fapt, între pârâtul M. G. reprezentat prin Primar, în calitate de proprietar și reclamanta B. E. R., în calitate de chiriaș, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 36/83 din 07.07.2010, având ca obiect închirierea imobilul locuință situat în G., ., pentru o durată de 5 ani, cu începere de la data de 07.07.2010 (filele 4-6).

Încheierea contractului s-a efectuat ca urmare a schimbării de titular, anterior același imobil fiind deținut în chirie de mama reclamantei, numita H. V., decedată anterior încheierii contractului de închiriere nr. 36/83 din 07.07.2010 (filele 15-18).

Potrivit fișei suprafeței locative, imobilul este compus din 2 camere, bucătărie, antreu, toaletă și beci în folosință exclusivă, două culoare în folosință comună și 12,206 mp curte și gradină (fila 7).

Astfel cum reiese din adresa nr._/09.06.2009 emisă de pârâtul M. G., pentru imobilul situat în G., ., nu s-a înregistrat vreo notificare sau cerere de revendicare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv (fila 24).

Încă din anul 2010 (filele 9, 73) reclamanta și-a manifestat intenția de a cumpăra imobilul, adresându-se cu o astfel de cerere și proprietarului, cerere reînnoită la data de 09.07.2013, conform înscrisurilor atașate dosarului.

Din înscrisurile aflate la filele 14 și 42-46 din dosar, respectiv dispoziția nr. 6936 din 21.07.2010 emisă de M. G. și contractele de vânzare-cumpărare nr._ din 02.06.1997 și nr._/18.07.1997, rezultă că imobilul situat în G., . din mai multe apartamente, dintre care unele au fost cumpărate de la M. G., de foștii chiriași, în baza Legii nr. 112/1995.

În drept, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

În cauză, instanța apreciază că defuncta H. V. a optat, cât timp a fost în viață, pentru cumpărarea imobilului în care locuia cu chirie, astfel încât și-a exercitat personal acest drept, aspectul fiind dedus din demersurile efectuate de aceasta pentru îndeplinirea condițiilor încheierii contractului de vânzare-cumpărare apartament, respectiv, renunțarea fiicei sale M. A. D. la beneficiul contractului de închiriere pentru acel spațiu, obținerea numărul poștal și obținerea din partea pârâtului M. G. a confirmării că imobilul nu este revendicat de foști proprietari (filele 22-24).

Instanța mai are în vedere prevederile art. 172 alin. 1 C.proc.civ. și faptul că deși s-a solicitat pârâților înfățișarea cererilor depuse de reclamantă și mama sa acestea nu le-au înfățișat, declarând, (fila 85), că nu au fost înregistrate astfel de cereri. Însă indirect, din înscrisurile aflate la dosar și adrese de răspuns emise de pârâtul M. G., reiese contrariul (filele 24, 73).

Prin urmare, dreptul de a opta pentru cumpărarea apartamentului, nu s-a stins la decesul chiriașei H. V. deoarece defuncta și-a exercitat dreptul și a început formalitățile pentru încheierea contractului cât timp a fost în viață, astfel încât continuarea formalităților pentru încheierea contractului poate fi reluată de succesorii titularului dreptului, în cauză reclamanta, căreia de altfel, i s-a recunoscut calitatea de chiriaș și i-a fost încheiat contractul la data de 07.07.2010, pentru schimbare de titular. Aspectul rezultă din mențiunile procesului verbal de predare-primire imobil din data de 01.06.2010 (fila 6)

De altfel, în contractul de închiriere nr. 2829 din 1992 încheiat între pârâtul M. G. și mama reclamantei, defuncta H. V., pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.05.1992, se prevede la punctul 3 că „la expirarea termenului, contractul de închiriere se va încheia cu chiriașul, soțul rămas în locuință, iar în lipsă de soț cu unul dintre membrii familiei cu care chiriașul a locuit”.

Din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 112/1995, rezultă că dreptul de a cumpăra este o facultate pentru chiriași iar, în situația în care chiriașul și-a manifestat opțiunea de a cumpăra, unitatea administrativ teritorială este obligată să vândă acestuia imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere, dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de lege.

Nu pot fi reținute susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta nu poate opta pentru cumpărarea imobilului întrucât nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995 și nici ale art. 43 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanta solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare în calitate de succesor în drepturi al mamei sale, chiriaș în baza Legii nr. 112/1995.

În concluzie, față de considerentele expuse, apreciind întemeiată cererea principală a reclamantei, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament situat în G., ..

Pe cale de consecință, dată fiind soluția cererii principale, instanța apreciază că nu se mai impune analiza cererii subsidiare a reclamantei.

Constatând că în cauză reclamanta a formulat cerere accesorie de plată a cheltuielilor de judecată și există la dosar dovada achitării de către reclamantă a taxei judiciare de timbru de 10 lei, a timbrului judiciar de 0,3 lei și a onorariului de avocat de 1000 lei achitat prin chitanța nr. 72 din 03.07.2014, în baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga pârâții la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1010,3 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulata de reclamanta B. E., cu domiciliul în G., ., ., în contradictoriu cu pârâții M. G. prin Primar, cu sediul în G., ., jud. G., și .> cu sediul în G., .. 1, jud. G..