Plângere contravenţională. Încheierea nr. 04/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 04/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 5188/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 04.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de petentul G. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., având ca obiect „plângere contravenționala”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
-cauza se află la primul termen de judecată.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ., procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 C. pr.civ și 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Totodată, a constatat petentul decăzut din dreptul de a solicita și administra proba testimonială, având în vedere că acesta nu a indicat martorii în cererea de chemare în judecată.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 11.02.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2014.
Președinte Grefier
Judecător N.-D. B. I. M.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 11.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 18.02.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2014.
Președinte Grefier
Judecător N.-D. B. I. M.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.02.2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014.
Președinte Grefier
Judecător N.-D. B. I. M.
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1699
Ședința publică din data de 21.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte – N.-D. B.
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de petentul G. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., având ca obiect „plângere contravenționala”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a oferi părților posibilitatea să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2014, 18.02.2014 și apoi la data de 21.02.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.02.2014 petentul G. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal nr._ din 05.02.2014, prin care a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 al. 1 pct. 15 din OUG 195/2002.
În motivarea plângerii formulate a arătat în esență că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că în stația de călători CEC din Tiglina II erau deja 3 mijloace de transport, stația fiind ocupată și că a oprit în spatele ultimului mijloc de transport, dar că nici un călător nu a urcat și nici nu a coborât . A precizat că fost oprit de agentul constatator la o distanță de aproximativ de 200 metri, procesul verbal fiind întocmit în absența petentului și în absența unui martor, deși în microbuz erau călători. A arătat că poate dovedi cu martori temeinicia plângerii, dar nu a indicat numele și adresa acestora.
În drept plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 19 al. 1 din OG 2/2001.
A depus copia procesului verbal de contravenție (f. 4).
În cadrul procedurii prealabile i s-a pus în vedere petentului să indice dovezile pe care se întemeiază cererea formulată.
Intimata POLIȚIA L. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării a arătat în esență că procesul verbal a fost legal și temeinic întocmit.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 cod proc. civilă, OUG 195/2002, OG 2/2001.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 94 al. 1 pct.3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza circumscripției Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. 2/2001.
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la 05.02.2013 de Poliția locală G. petentul G. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 450 de lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 al. 1 pct. 15 din OUG 195/2002. S-a reținut în sarcina sa faptul că la data de 05.02.2013, ora 16,15, după ce a condus autoturismul în regim de maxi taxi cu nr. de înmatriculare_, a oprit pentru a face schimbul de călători pe ., în dreptul restaurantului MC Laurents, în alt loc decât stația special amenajată, îngreunând traficul rutier în zonă.
Potrivit disp. art. 101 al. 1 pct. 15 din OUG 195/2002 constituie contravenție oprirea autovehiculelor destinate transportului public de persoane în alte locuri decât în stațiile semnalizate ca atare.
Sub aspectul legalității si temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat actul constatator atât din perspectiva OG 2/2001 dar si din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind incorporate in dreptul intern, având in același timp o forța juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul-verbal respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța nu poate reține cauza de nulitate absolută invocată de către petent, în sensul că lipsește prenumele agentului constatator, acesta fiind scris ulterior cu pixul. Instanța constată că agentul constatator are consemnate atât numele cât și prenumele în procesul verbal, nefiind incidentă cauza de nulitate absolută menționată de art. 17 din OG 2/2001. De asemenea, cu privire la faptul că petentului i s-a îngrădit faptul de a formula obiecțiuni, prin întocmirea procesului verbal în absența sa, instanța reține că aceasta reprezintă o cauză de nulitate relativă, procesul verbal putând fi anulat doar în măsura în care s-a produs o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea procesului verbal. Instanța constată că petentul prin plângerea o formulată are posibilitatea de a exprima orice obiecție consideră necesară, drept de care s-a și folosit prin formularea plângerii contravenționale.
Instanța nu reține nici critica adusă de petent, procesului verbal, în sensul că acesta este ilizibil, și nu a putut înțelege care este fapta pentru care a fost sancționat (situație asimilată în practica judiciară cu nedescrierea faptei) întrucât din procesul verbal depus de petent la dosar rezultă care este situația de fapt și de drept reținută de agentul constatator.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat ca domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând in sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, in latura sa penala. Astfel, Curtea a subliniat in mod repetat si pertinent (cauza ZILIBERBERG vs Republica M.) faptul ca elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil in latura sa penala, este caracterul preventiv si sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
In speță, sancțiunea aplicabila petentului consta in amendă, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cat si de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește si nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represiva si preventiva.
Instanța, reținând aplicabilitatea in speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, in latura sa penala in mod evident este ținută si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice in domeniul penal. Printre aceste garanții se număra si cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare fata de săvârșirea faptei, cât si sarcina probei.
In privința prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul, așa cum s-a arătat și în practica judiciară internă, dar și în practica CEDO, aceasta nu este absolută, Curtea apreciind că legislația internă poate permite acordarea unei prezumții de legalitate actului juridic încheiat de organele statului. Așa cum s-a apreciat mai sus prezumția de legalitate de care se poate bucura procesul verbal trebuie sa respecte insa un raport de proporționalitate intre scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autoritarii de stat prin prisma agenților constatatori) si mijloacele utilizate.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Petentul, deși a afirmat în plângerea formulată că poate dovedi netemeinicia întocmirii procesului verbal prin audierea unor martori, nu a indicat numele și adresa acestora pentru a putea fi audiați de către instanță, neindicând aceste date nici după ce instanța, în etapa regularizării cererii, i-a pus în vedere să indice dovezile pe care se întemeiază cererea formulată și nici nu a indicat numele și adresa acestor martori în fața instanței, neprezentându-se în fața instanței pentru a-și susține plângerea.
Instanța reține că potrivit disp. art. 249 NCPC cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În exercitarea rolului activ instanța ar fi putut audia martorii dacă petentul i-ar fi indicat, dar petentul nu a indicat numele și adresa martorilor deși i s-a pus în vedere acest lucru.
Având în vedere aceste considerente de drept și de fapt, instanța urmează să respingă plângerea formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. C., cu domiciliul în com. P., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G., ca nefondată.
Numai cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce va fi depus la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.02.2014.
Președinte, Grefier,
Conf. art. 426 al.4 C.proc.civ.,pt I. M.
Dna jud. B. N.-D., aflată în C.O.
Semnează președintele instanței, dl jud. R. D.
Red NDB / Dact IM/5 ex / 12.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 03/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
