Plângere contravenţională. Sentința nr. 05/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 10720/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2014
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul A. V. impotriva procesului verbal de contraventie emis de intimatul I. Galati, intervenient D. C. si asigurator B. A.-Agentia Galati.
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns pentru petent avocat R. D. in substituirea d-nei avocat M. N. M., lipsa fiind intimatul, intervenientul si asiguratorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Aparatorul petentului sustine ca nu formuleaza obiectiuni la raportul de expertiza si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acorda cuvantul pe fond.
Aparatorul petentului solicita sa se observe din declaratiile celor 2 conducatori auto, care sunt contradictorii, situatia de fapt nu a putut fi stabilita, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize. Potrivit raportului de expertiza, s-a ajuns la concluzia ca persoana care nu a acordat prioritate a fost conducatorul auto L., respectiv D. C., expertul ajungand la acesta concluzie analizand avariile produse la cele doua autoturisme.
Mai arata că, expertul a stabilit ca Dacia L. nu prezenta nici un fel de avarie ca urmare a unui acroșaj, nici o urma de stergere si pe cale de consecinta nu se confirma situatia expusa de conducatorul auto al acestui autoturism, ceea ce expertul a ajuns la concluzia ca situatia reala este cea expusa de petent, respectiv aceea ca cel care nu a acordat prioritate a fost conducatorul auto Dacia L., iar petentul nu se face vinovat de producerea accidentului din data respectiva.
F. de cele mentionate si constatarile din raportul de expertiza, solicita admiterea plangerii contraventionale, in sensul anularii procesului verbal de contraventie, cu cheltuieli de judecata, constand in onorariul pentru expertiza si onorariul pentru avocat.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul A. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.05.2013 de I. G. – Biroul Rutier, solicitând anularea acestuia.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că conducătorul auto Dacia L., D. C. nu i-a acordat prioritate de trecere, intrând direct pe banda 2 a drumului cu prioritate.
Susține petentul că pentru a evita coliziunea a frânat, a virat stânga pătrunzând pe sensul opus, însă nu a reușit să evite impactul.
A mai precizat petentul că a căzut de acord cu celălalt conducător auto să încheie o constatare amiabilă de accident, însă a doua zi D. C. nu a mai dorit să încheie această constatare și s-a deplasat la Poliție.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Ulterior, petentul a completat plângerea introductivă invocând încălcarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, în sensul că nu au fost menționate în cuprinsul procesului-verbal locul de muncă și ocupația contravenientului, precum și denumirea societății de asigurare.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus înscrisuri (filele 22-25).
În cauză, a fost citat, în calitate de intervenient, celălalt participant la incidentul auto, D. C., precum și B. Asigurări, în calitate de asigurător.
În cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiat martorul C. O. și proba cu expertiză tehnică auto.
Față de expertiza tehnică auto, părțile nu au avut obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.05.2013 de I. G. – Biroul Rutier (fila 3) petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei și i s-a reținut permisul de conducere, întrucât în data de 19.05.2013, conducând auto Mitsubishi pe bld. Marea Unire, pe sensul de mers către . manevra de depășire a auto Dacia L., care circula pe banda 2, în același sens de mers, prin încălcarea marcajului continuu, iar la revenirea pe banda 2, a acroșat cu partea dreapta auto Dacia L..
1. În ceea ce privește lipsa mențiunilor privind locul de muncă și ocupația contravenientului, precum și denumirea societății de asigurare, instanța constată că nerespectarea acestor cerințe atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Astfel, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În cauză, petentul a avut posibilitatea să formuleze apărări prin formularea plângerii contravenționale, astfel încât nu se poate reține că petentul a suferit o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
2. Pe fondul cauzei, instanța reține că în privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, instanța constată că petentul a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, martorul O. C. a declarat că autoturismul Dacia L. condus de intervenientul D. C. a pătruns pe faleza superioară direct pe banda 2 și deși petentul a încercat să evite coliziunea efectuând manevra de ocolire pe partea stângă, pătrunzând pe contrasens, din cauză că din sens opus venea un alt autoturism, petentul a fost nevoit să reintre pe banda 2 și a acroșat partea stânga față a auto Dacia L..
La rândul lui, intervenientul D. C. a declarat că el a intrat pe Faleza Superioară pe banda 1 și a virat pe banda 2 după ce s-a asigurat că nu vine nici un alt autoturism. La puțin timp, a observat că din spate a venit autoturismul conduse de petent, care avea o viteză mai mare și a încercat să îl depășească dar pentru că din față venea un alt autoturism a virat dreapta încercând să reintre pe sensul său de mers și a acroșat autoturismul condus de el.
Având în vedere aceste declarații contradictorii, instanța a dispus efectuarea unei expertize auto care să stabilească dinamica producerii accidentului.
Potrivit concluziilor expertului auto, instanța reține următoarea dinamică a producerii accidentului:
Autoturismul condus de petent, Mitsubishi Outalnder_, se deplasa pe . Superioară) pe direcția Port-Bac, pe banda 2 a sensului de mers. Ajungând în apropierea intersecției cu ., petentul a fost surprins de . autoturismului Dacia L._, condus de intervenientul D. C.. Petentul a încercat să evite impactul prin virajul la stânga, a pătruns pe contrasens, însă coliziunea s-a produs la nivelul colțului dreapta față de la Mitsubishi Outalnder cu partea laterală stânga față a auto Dacia L..
În aceste condiții, instanța constată că culpa în producerea accidentului revine intervenientului D. C. care nu a acordat prioritate de trecere la pătrunderea pe drumul cu prioritate.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție.
Văzând și art. 453 NCPC, instanța va obliga intimata la plata către petent a sumei de 1.050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea avand ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul A. V., domiciliat in Galati, ., ., CNP-_, împotriva procesului verbal de contravenție emis de intimatul I. Galati, cu sediul in Galati, ., intervenient D. C., domiciliat in Galati, ., ., . B. A.-Agentia Galati cu sediul in Galati, ..
Anulează procesul-verbal . nr._/20.05.2013 încheiat de I. G..
Obligă intimata la plata către petent a sumei de 1.050 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D.-05.01.2015/Tehnored.V.A.- 7ex.- 06.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2768/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 6969/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
