Plângere contravenţională. Sentința nr. 1094/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1094/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 6923/1748/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1094/2014
Ședința publică din data de 05 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională” privind pe petent A. L., cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G., și pe intimata C., cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 24.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.01.2014, iar ulterior la data de 05.02.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10.05.2012 sub numărul_, petentul A. L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând instanței anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea acțiunii, petentul a recunoscut că la data constatării faptei sancționate prin procesul verbal contestat nu deținea o rovinietă valabilă, însă a arătat că această împrejurare s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă și că, mai mult, pentru fapta de a circula fără rovinietă, a fost sancționat anterior și prin procesul verbal . NR_/19.12.2011. A susținut petentul că a achitat amenda și tariful de despăgubire stabilit prin procesul verbal întocmit la data de 19.12.2011 și a arătat că suma plătită cu titlu de tarif de despăgubire este echivalentul rovinietei pentru 12 luni, motiv pentru care apreciază că sancționarea lui prin procesul verbal contestat în prezenta cauză, respectiv procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 este netemeinică.
Făcându-se referire la practica judiciară, petentul a mai susținut că în fapt cele două contravenții sancționate prin procesele verbale la care a făcut referire reprezintă o unică contravenție, în formă continuă.
În drept, cererea petentului a fost întemeiată pe disp. art. 5 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 8 alin 3 din O.G. 15/2002.
În dovedirea plângerii petentul a depus, în copie, procesul verbal . NR_/19.12.2011 și dovada comunicării acestui proces verbal (f. 13- 14), chitanța . PMG nr._/10.01.2012 și ordinul de încasare din data de 12.01.2013 (f. 15), practică judiciară (f. 5-12).
Legal citată, intimata C.N.A.D.R. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca nefondată. În motivare s-a arătat, în esență, că procesul verbal contestat a fost în mod legal și temeinic întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. O.G. 2/2001, O.G. 15/2002, legea 455/2001 și ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
Intimata a depus la dosarul cauzei certificatul calificat pentru semnătură electronică, autorizația de control a agentului constatator și fotografia doveditoare a contravenției (f. 24-25).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Prin sentința civilă nr. 3671/15.05.2013 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, competența de soluționare a plângerii contravenționale fiind stabilită în favoarea Judecătoriei G., căreia i s-a înaintat dosarul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.07.2013 sub nr. de dosar_ .
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 101 din O.G. nr. 10/2002, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție domiciliază petentul. Totodată plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001.
La solicitarea instanței, a fost depus la dosar procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012.
În cauză instanța a încuviințat proba cu următoarele înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, petentul A. L. a fost sancționat contravențional în baza art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat la data de 15.11.2011 cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă pe autostrada A2, la km 12 + 450 m, Glina, jud. Ilfov.
Petentului i-a fost aplicată o amendă contravențională de 250 lei.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiile legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă. De altfel, nici petentul nu a invocat motive de nelegalitate, criticile sale vizând exclusiv temeinicia actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008)
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Instanța apreciază neîntemeiată susținerea petentului în sensul că fapta constatată în data de 20.06.2011, pentru care a fost sancționat prin procesul verbal R11 NR_/19.12.2011 (f.13) și fapta din data de 15.11.2011 pentru care a fost sancționat prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 – proces verbal contestat în prezenta cauză, reprezintă o unică contravenție, în formă continuă. Astfel, conform disp. art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001, contravenția este continuă în cazul în care încălcarea obligației legale durează în timp. Instanța reține că art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 nu sancționează omisiunea de a achita tariful de utilizare infrastructurii de transport rutier, ci fapta de a circula pe un drum național fără a deține rovinietă valabilă, faptă care se consumă la momentul în care persoana a circulat pe un drum național fără a deține rovinietă valabilă.
Este neîntemeiată și susținerea petentului în sensul, prin achitarea tarifului de despăgubire dispus prin procesul verbal R11 NR_/19.12.2011 a dobândit o rovinietă valabilă deoarece deși tariful de despăgubire reprezintă tocmai contravaloarea rovinietei pe 12 luni, nu există nicio dispoziție legală care să asimileze plata tarifului de despăgubire cu plata rovinietei pentru 12 luni și ca atare prin plata tarifului de despăgubire contravenientul nu dobândește o rovinietă valabilă. Mai mult, în speță petentul a achitat tariful de utilizare stabilit prin procesul verbal R11 NR_/19.12.2011 abia la data de 12.01.2012 (f.15), deci ulterior datei de 15.11.2011, dată la care acesta a săvârșit fapta sancționată prin procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale.
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. 3 aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța va ține cont de împrejurarea că, deși rovinieta nu era valabila la momentul depistării in trafic (15.11.2011), prin achitarea tarifului de despăgubire în sumă de 121 lei (f.15) stabilit prin procesul verbal . nr._/19.12.2011, sumă ce reprezintă contravaloarea rovinietei pentru 12 luni, petentul a acoperit prejudiciul produs intimatei. În acest context, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este o măsură suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru atenționarea petentului cu privire la conduita sa viitoare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către cu petentul A. L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.R. S.A. CESTRIN și va modifica în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei cu sancțiunea avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. L., cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
Modifică în parte procesului verbal . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, azi, 05.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.I.A.T./ 6 ex. 19.03.2014.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1933/2014.... → |
|---|
