Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 16794/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. M.
Grefier E. C. V.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe contestator ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și pe intimat K. M., având ca obiect „contestație la executare +suspendare executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 10.12.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 28.08.2014 sub nr._, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat, în contradictoriu cu intimatul K. M., contestație la executare, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, anularea executării silite înseși, anularea somației de plată comunicată la data de 14.08.2014, constatarea nulității absolute a Încheierii nr. 167/14.08.2014 emisă de B. C. C..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că executarea silită a fost pornită cu încălcarea și aplicarea greșită a O.U.G. nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal bugetare, a O.G. nr. 22/2002, a art. 669 C.pr.civ și a prevederilor O.M.J. nr. 2550/C/2006.
A precizat că executarea silită s-a pornit în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1482/FCA/2012 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._ prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 1.542 lei reprezentând taxa de poluare.
De asemenea, potrivit O.U.G. nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal bugetare” plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.”. Consideră contestatoarea că procedura executării silite poate fi demarată doar după împlinirea termenelor stabilite și numai în limita sumelor ce trebuie plătite în fiecare an.
Contestatoarea solicită anularea somației din data de 14.08.2014 emisă de B. C. C. considerând ca este emisă contrar prevederilor art. 2 teza II din O.G. nr. 22/2002 deoarece somația s-a făcut nu numai pentru suma înscrisă în titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească ci și pentru suma de 1021,34 lei reprezentând cheltuieli de executare. Astfel, cheltuielile de executare solicitate sunt prea mari, nedovedite în condițiile legii, având în vedere că executarea silită nu a început, deoarece nu a expirat termenul de grație de 6 luni statuat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de a se constata nulitatea absolută a încheierii nr. 167/14.08.2014 a B. C. C. emisă în dosar execuțional nr. 167/2014 prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1021,34 lei aceasta apreciază că aceste cheltuieli s-au stabilit de către executorul judecătoresc fără bază legală, cu încălcarea prevederilor O.M.J. nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Față de dispozițiile art. 7 din OG 22/2002 instanța constată că prezenta contestație la executare este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul K. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând, în esență, că nu exista obligația de parcurgere a procedurii prealabile, chiar dacă creditorul ar fi îndestulat în interiorul celor 6 luni așa cum prevede O.G. nr. 22/2002. Mai mult decât atât, consideră că autoritățile publice sunt obligate să vegheze la respectarea principiului legalității și la executarea de bună voie a hotărârilor judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil fiind aplicabil și în faza executării silite iar refuzul acestora de a aloca sume necesare plății debitelor stabilite prin hotărâri judecătorești constituie o atingere adusă dreptului de proprietate al creditorului garantat de dispozițiile art. 1 din Protocol 1 al CEDO și ale art. 4 alin. 1 din Constituția României.
Mai arată intimatul că instituția debitoare nu se poate prevala de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 atâta timp cât nu a făcut dovada lipsei fondurilor care ar putea afecta funcționarea și organizarea instituției.
În ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de executare, intimatul apreciază că acestea au fost stabilite în mod corect fiind explicitate clar în încheierea nr. 167/2014, motivând că valoarea creanței nu este doar de 1542 lei, ci este mai mare, având în vedere faptul că debitoarea este obligată să plătească și dobânda legală de la data încasării sumei (23.04.2012) și până la plata efectivă ceea ce justifică stabilirea cheltuielilor de executare la nivelul sumei de .
De asemenea, a fost atașat în copie dosarul de executare nr. 167/2014 al B. C. C..
În ședință publică, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. C. C. și a respins contestația la executare în contradictoriu cu acesta.
În temeiul art. 258 alin. 1 prin raportare la art. 255 alin. 1 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
În fapt, prin deciziei civile nr. 5179/R/05.11.2013 a Curții de Apel G.-Sectia C. Administrativ, rămasă definitivă, contestatorul Prefectul Județului G. a fost obligat la plata sumei totale de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 19.05.2014, intimatul M. I. a formulat cerere de executare silită, formându-se Dosarul de executare nr. 239/RC/2014 al B. C. C..
Prin încheierea nr. 3642 din data de 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._/233/2014, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite și s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de deciziei civile nr. 5179/R/05.11.2013 a Curții de Apel G.-Sectia C. Administrativ.
Prin somația de plată comunicată la data de 04.08.2014, i-a fost pus în vedere contestatorului, ca, în termen de 6 luni, să procedeze la plata sumei de 1512,50 lei, din care 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 712,50 lei cheltuieli de executare.
Contestatorul a invocat excepția inadmisibilității și a prematurității executării silite, susținând că nu a fost respectată procedura prealabilă, excepții pe care instanța le califică drept motive invocate pe fondul contestației la executare.
Contestatorul fiind o instituție publică, prin urmare, instanța reține aplicabilitatea OG nr. 22/2002 în cauză.
În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
De asemenea, art. 2 al actului normativ menționat stabilește că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, art. 3 prevede că se va putea solicita de către creditor efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil instanța reține că, potrivit art. 6 pct. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil”.
Or, procedura de executare a unei hotărâri judecătorești reprezintă parte a procesului civil, astfel ca garanțiile prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt incidente și în privința acestei proceduri. A statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează in egală măsură si punerea in executare a hotărârilor judecătorești definitive si obligatorii, care, într-un stat care respecta preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioada lungă de timp (Ruianu împotriva României – 17 iunie 2003, par. 65)
Pe de altă parte, instanța europeană a arătat că neconformarea autorităților cu o hotărâre definitivă într-un termen rezonabil poate duce la o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, mai ales atunci când obligația de executare a hotărârii in cauza aparține unei autorități administrative (S. împotriva României - 25 septembrie 2005, par. 41).
Mai mult, s-a statuat că refuzul autorităților de a plăti despăgubirile obținute în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile constituie o atingere adusă drepturilor unei persoane ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție în condițiile în care Guvernul nu a oferit nici o justificare valabilă pentru ingerința cauzată prin neexecutarea hotărârii (Ș. împotriva României – 25.11.2005, par. 36).
Criteriile ce trebuie avute în vedere în aprecierea „termenului rezonabil” au fost consacrate și dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și se referă la complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părți a obiectului procedurii (Pierazzini împotriva Italiei, 27 februarie 1992)
Este de remarcat că potrivit art. 1 alin. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție „dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Stabilirea unor reguli speciale de executare a titlurilor executorii, deși reprezintă o ingerință în drepturile intimatei, nu aduc atingere substanței înseși a acestora, in sensul ca se recunosc obligațiile de plata stabilite in sarcina autorităților statale.
Pe de altă parte, modalitățile de executare astfel reglementate au fost impuse de specificul procedurii prin care sunt prevăzute sumele necesare executării obligațiilor autorităților statului. Totodată, punând în balanță interesul general, așa cum a fost descris mai sus și interesul personal al intimatului de obținere a executării hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa într-un termen cât mai scurt prin raportare și la importanța obiectului executării pentru intimata, a fost respectată o proporționalitate rezonabilă.
În acest context, instanța reține că procedura reglementată prin lege urmărește un scop legitim și se justifica in mod obiectiv si rezonabil, fiind respectate, astfel, garanțiilor dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale si ale dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din interpretarea dispozițiilor art. 2 și art. 3 din OG nr. 22/2002 rezultă că demararea executării silite împotriva unei instituții publice, în modalitățile și condițiile sale prevăzute de dreptul comun în materie, inclusiv sub forma popririi, este condiționată de scurgerea termenului de 6 luni de la comunicarea somației de plată comunicată de organul de executare, pentru a permite demersurile necesare îndeplinirii obligațiilor.
Instanța apreciază că termenul respectiv a fost instituit de către legiuitor pentru a da posibilitatea ordonatorului principal de credite să dispună toate măsurile ce se impun, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Desigur, creditorul poate trece la executare silită și înaintea termenului de șase luni, în măsura în care dovedește că altele sunt considerentele pentru care debitorul refuză plata, decât cele legate de lipsa de fonduri. În lipsa acestei dovezi, recurgerea la forme de executare silită anterior termenului de șase luni apare ca nefiind legală.
Instanța constată că somația a fost comunicată contestatorului de către B. C. C. la data de 04.08.2014, stabilind un termen de executare a obligației în favoarea contestatorului de 6 luni, exact cu respectarea termenului prevăzut de lege.
În ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, cu nr. 3642/02.07.2014, instanța reține că, potrivit art. 711 alin. 3 C.proc.civ., după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea acesteia, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Instanța observă că, la momentul pronunțării încheierii în discuție nu era incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 665 alin. 5 C.proc.civ., care să justifice respingerea cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare instanța o consideră emisă în mod legal.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul Prefectul Județului G. ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul K. M. cu domiciliul procedural ales la av. P. M. N. cu sediul în G., ., .. 155, jud. G., ca nefondată.
Numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
Președinte, Grefier,
Pentru jud. M. M. M. E. C. V.
aflat în CO, semnează președintele
Instanței, jud. R. D.
Red. M.M.M./tehnored. E.C.V./4 ex/ 16.12.2014/.>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1094/2014.... → |
|---|
