Plângere contravenţională. Sentința nr. 1431/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1431/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 13016/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1431/2014
Ședința publică din data de 14 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională” privind pe petent A. Ș. G., cu domiciliul în G., ., ., jud. G. și pe intimat I.P.J. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.02.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.07.2013 sub nr._, petentul A. Ș. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., anularea procesului verbal . nr._ din data de 20.06.2013 iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 20.06.2013 a fost oprit de poliție și a fost sancționat pentru că ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ între localitățile Șendreni și Branistea cu viteză peste limita legală. A susținut petentul că în aceea zonă limita de viteză era de 90 km/h iar el a circulat cu viteza de 97 km/h, nu cu 112 km/h, așa cum s-a consemnat în procesul verbal. De asemenea a susținut că agentul de poliție a refuzat să-i prezinte înregistrarea video, ordinul de serviciu, atestatul de operator radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
Nu s-a invocat niciun temei de drept în susținerea plângerii iar în dovedire s-a atașat, în original, procesul verbal contestat (f.4).
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar fișa de azier auto a petentului (f.17-18), raportul agentului constatator (f. 18), atestatul de operator radar al agentului de poliție P. G. și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 21), transcriere înregistrare video pe suport optic (f. 22).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.5).
Instanța este competentă să soluționeze, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal de contravenție atacat. Totodată plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001.
În cauza instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar. Totodată în ședința publică din data de 07.02.2014 instanța a procedat la vizionarea înregistrării video depusă de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 20.06.2013, petentul A. Ș. G. a fost sancționat pentru că la data de 20.06.2013, orele 02.07, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 25, în afara localității Branistea cu o viteză de 112 km/h înregistrată de aparatul radar.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din data de 20.06.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De altfel, nici petentul nu a contestat legalitatea procesului verbal, criticile sale vizând exclusiv temeinicia acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H. și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar conform art. 100 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă între 300 lei și 375 lei (4-5 puncte amendă).
Conform art. 49 alin. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 limita maximă de viteză pe drumuri naționale este de 90 km/h.
În speță, instanța constată că înregistrare video depusă la fila 22 redă imagini cu autoturismul condus de petent, cu o viteză de 112 km/h și că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (. 512) instalat pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare MAI_.
Din buletinul de verificare de la fila 21 rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 10.04.2013, cu valabilitate un an.
Potrivit atestatului de operator radar de la fila 21, Ag. G. era abilitat să constate contravenția.
De asemenea instanța constată că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier în privința locației săvârșirii faptei, iar acestea se coroborează cu afirmațiile din plângere.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a se depune la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, întrucât polițistul rutier are ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa, chiar legea abilitează polițistul rutier în sensul arătat. Prin urmare, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează valabilitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu 22 km/h, constituie contravenția reținută de intimat prin procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că intimatul a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv amenda în sumă de 300 lei, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Este neîntemeiată solicitarea petentului de înlocuire a amenzii cu avertisment, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, întrucât fapta săvârșită nu este de gravitate redusă. În acest sens, instanța reține că petentul a mai fost sancționat de 9 ori pentru încălcarea normelor privind regimul de viteză admis pe drumurile publice (f.17-18), astfel încât avertismentul nu ar face decât să îl încurajeze în această atitudine, nefiind apt să prevină săvârșirea unor noi fapte contravenționale.
Totodată, instanța atrage atenția petentului asupra dispozițiilor art. 187 alin.1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, care sancționează introducerea cu rea-credință a unor cereri vădit neîntemeiate, existând posibilitatea ca în cazul în care formulează alte cereri vădit neîntemeiate, cum este cea din prezentul dosar, să i se aplice amendă judiciară.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată. În consecință, va menține procesul verbal și sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de pe petent A. Ș. G., cu domiciliul în G., ., ., jud. G. în contradictoriu cu intimat I.P.J. G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 20.06.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.I.A.T./ 6 ex./19.03.2014.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4386/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2735/2014.... → |
|---|
