Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 9647/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. N.
Grefier E. C. V.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe petent P. A. și pe intimat P. L. GALATI, având ca obiect „plângere contravenționala GL NR._”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014, 23.10.2014, 30.10.2014, 06.11.2014, 13.11.2014, 20.11.2014 apoi la data de 27.11.2014 a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /28.056.2014 pe rolul Judecătoriei G., petentul P. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Poliția Locală G., anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.05.2014, prin care i s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pentru care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 170 lei.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 12.05.2014, în jurul orei 0900, în timp ce transporta un client cu auto_ pe . rugat de acesta să oprească în apropierea stației BUS de pe . coborî. După ce respectivul client a coborât din autoturism, un agent de poliție i-a reproșat faptul că nu avea dreptul de a opri în acel loc și nu a dorit să înțeleagă explicațiile petentului referitoare la faptul că nu a oprit autoturismul mai mult de un minut.
Nu a motivat, în drept, cererea.
În dovedirea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr.2/2001 modif.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Examinând probele administrate, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.05.2014, s-a reținut în sarcina petentului că la data de 12.05.2014, ora 0915, a condus auto marca cu numărul de înmatriculare_, în G., pe . oprit voluntar în stația BUS din dreptul grădiniței P., împiedicând accesul mijloacelor de transport în comun în stație, precum și urcarea și coborârea călătorilor în și din acestea. În baza art. 108 alin. 1 lit. a pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 170 lei .
Având în vedere că faptele au fost constatate personal de agentul de poliție, în acest caz, procesele-verbale întocmite se bucură de prezumțiile relative de legalitate și de temeinicie (cauza A. contra României- cererea nr._/03, hotărârea din 04 octombrie 2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului).
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând și toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator.
Cu privire la îndeplinirea condiției de temeinicie, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României, citată anterior).
Instanța reține faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. În această privință, în sistemul de drept național există prezumții de fapt și de drept și în principiu, astfel cum apreciază și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statul să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 par.2 din CEDO impune statului să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (N. G. împotriva României, nr._/05, pct.30, 03.04.2012; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001). Prin urmare, având în vedere că petentul contestă situația de fapt reținută în procesul-verbal, acestuia îi revine și sarcina de a propune orice mijloc de probă ce poate fi administrat de instanță și prin care să dovedească susținerile sale, respectiv faptul că nu a oprit autoturismul în apropierea stației BUS mai mult de un minut, pentru a permite coborârea unui călător din acesta.
Potrivit jurisprudenței CEDO... în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului, a cuantumului redus al acesteia si a naturii civile a legii care sancționează contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.Trebuie remarcat, în primul rând, că dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea impunea un anumit comportament si alătura acestei cerințe o sancțiune care urmărea în același timp să descurajeze și să pedepsească {A. contra României, nr._/03, hot. definitivă la 31.03.2008, par. 51; Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit al Marii Britanii (GC), nr._/98 și_/98, pct. 120, CEDO 2003-X}. În cauza A. contra României, CEDO a apreciat că procedura aplicabilă este una în materie penală întrucât în legislația națională din momentul aplicării sancțiunii contravenționale ce a fost analizată în speța respectivă, la momentul aplicării amenzii (21.11.2002) era prevăzută, alternativ și pedeapsa și cu închisoarea de la 15 zile la 3 luni (incidentă în speță era art. 16 din Legea nr.61/1991). Ulterior, prin OUG nr. 108/2003 (publicată în Monitorul Oficial din 26.12.2003) Guvernul a suprimat pedeapsa închisorii contravenționale de pe lista pedepselor aplicabile în materia contravențiilor.
Prin hotărârea din 13.03.2012 în cauza H. ș.a împotriva României, CEDO a nuanțat sistemul probator în materie contravențională, astfel încât ... din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (H. ș.a împotriva României, Cererea nr. 7034/07, hotărârea din 13.03.2012, par.11; Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40, Culegere de hotărâri și decizii 1998 VII).
De asemenea, CEDO a apreciat că o abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, nu reprezintă o atingere adusă dreptului petentului la respectarea prezumției de nevinovăție. Astfel, art. 6 din CEDO nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (cauza H. ș.a împotriva României, Cererea nr. 7034/07, hotărârea din 13.03.2012, par.12).
În plus, CEDO apreciază că prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoana în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională (cauza H. ș.a împotriva României, Cererea nr. 7034/07, hotărârea din 13.03.2012, par.14).
În concluzie, instanța apreciază faptul că regimul probelor în soluționarea plângerii contravenționale trebuie să fie analizat diferit, în funcție de sancțiunea ce poate fi aplicată contravenției respective. De exemplu, în cazul în care sancțiunea amenzii se aplică împreună cu cea a suspendării dreptului de a conduce, atunci regimul probelor trebuie privit mai sever, prin prisma caracterului preventiv și punitiv al sancțiunilor aplicate, iar agentul constatator este obligat să prezinte probe cu privire la temeinicia sancțiunilor aplicate. În schimb, în cazul aplicării unei sancțiuni cu amendă, atunci regimul probelor trebuie completat cu cele din Codul de procedură civilă, conform principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, petentul trebuind să propună orice probă prin care să combată prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
În prezenta speță, petentul a fost sancționat numai cu amendă contravențională. Prin urmare, în sarcina acestuia revenea și obligația de a propune probe care să dovedească susținerile sale potrivit cărora a oprit autoturismul în apropierea stației BUS nu mai mult de un minut, pentru a permite coborârea unui călător din acesta, fapt pe care nu l-a îndeplinit.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție îndeplinește și condiția de temeinicie.
Astfel, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia cum că nu ar fi săvârșit fapta ce i se impută nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile acestuia.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea ca nefondată.
În drept, sunt aplicabile disp. art. 31 și urm. din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea ca nefondată, formulată de petent P. A. cu domiciliul în G., bld. G., nr. 7, ., ., jud. G. și pe intimat P. L. GALATI, cu sediul în G., ., jud. G..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2014.
Președinte, Grefier,
G. C. N. E. C. V.
Red. G.C.N../tehnored. E.C.V./4 ex/ 12.12.2014/.>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 155/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 16/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
