Plângere contravenţională. Sentința nr. 4334/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4334/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 12043/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 8637
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4334
Ședința publică din data de 29.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
GREFIER: V. G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul C. C. V. în contradictoriu cu intimata I. G. – BIROUL RUTIER.
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2014, apoi la data de 16.04.2014, la data de 23.04.2014, iar apoi la data de 29.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, petentul C. C. V. a formulat contestație împotriva procesului-verbal . nr._/30.06.2012, apreciind că acesta este netemeinic și nelegal.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept și s-a atașat în copie, procesul-verbal de contravenție contestat.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citata, intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus raportul agentului constatator, protocol alcooltest și copie a procesului-verbal de contravenție contestat (filele 16-18).
La data de 02.04.2014, petentul a depus precizări, prin care a arătat că procesul-verbal este netemeinic pentru că recoltarea de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei s-a făcut nelegal.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție verbal . nr._/30.06.2012, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.3 lit. a din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, la data de 30.06.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . . Regiment 11 Siret, sub influența băuturilor alcoolice (testat cu aparat Drager ARRK - 0280 și rezultând o alcoolemie de 0.38 mg/l alcool pur în aerul expirat).
În consecință, în baza art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, analizând procesul-verbal contestat, instanța reține că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, încadrarea juridică, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție, în condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, fapta, astfel cum a fost reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Totuși, instanța are în vedere dispozițiile art. 192 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, potrivit cărora conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, i se reține permisul de conducere dacă valoarea concentrației este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, dacă nu dorește recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile legale menționate instituie regula constatării acestor contravenții prin mijloace tehnice certificate sau atestate, iar nu personal de către agenții intimatei.
Astfel, prezumția relativă de veridicitate a mențiunilor și constatărilor agentului constatator, consacrată de către jurisprudență și doctrină, prin raportare la dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, nu mai este aplicabilă în privința acestei categorii de fapte, organului sancționator, revenindu-i obligația de a face dovada celor reținute în procesul-verbal de contravenție, în modalitatea prevăzută de textul de lege menționat.
Aceste prevederi legale sunt în deplin acord și cu principiile stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, în sensul că orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/României, Hotărâre din 4 octombrie 2007).
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, având în vedere natura contravenției reținute în sarcina petentului, instanța constată că intimata a probat temeinicia situației de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, intimata a depus la dosarul cauzei, protocolul alcooltestului la care a fost supus petentul (fila 17), care atestă împrejurarea că s-a înregistrat o alcoolemie de 0.38 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate prin mijloace științifice, atestate și verificate, și care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, Hotărârea din 3 februarie 2005).
Or, petentul nu a putut prezenta nici o probă în acest sens, apărările sale rămânând simple afirmații fără valoare probatorie, practic acestea limitându-se la a susține că recoltarea probelor biologice a fost nelegală.
Instanța nu poate reține aceste susțineri ale petentului, în condițiile în care acesta nici măcar nu a fost în măsură să detalieze motivele de nelegalitate invocate (invocând în mod evaziv nelegalitatea recoltării probelor) și cu atât mai puțin să administreze probe concrete în sprijinul apărărilor sale.
În acest sens, instanța are în vedere și împrejurarea că petentul nu a solicitat recoltarea probelor biologice în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție (fapt recunoscut prin semnarea acestei mențiuni în cuprinsul actului), împrejurare inexplicabilă în condițiile în care ar fi apreciat într-adevăr că recoltarea probelor pentru dovedirea contravenției ar fi fost nelegală.
În consecință, instanța apreciază că principiul proporționalității și caracterul echitabil al procedurii de verificare a temeiniciei procesului-verbal de contravenție impun în aceasta situație, să se acorde prioritate unei probe științifice (protocolul alcooltestului), față de simplele afirmații contrare ale petentului, evazive și nesusținute de nicio probă concretă.
Astfel, instanța reține că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de dispozițiile legale menționate, instanța reține că sancțiunea contravențională a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv suma de 630 lei, ceea ce corespunde gradului de pericol social concret al contravenției, care a pus în pericol siguranța traficului rutier.
În concret, instanța constată că petentul a circulat sub influenta băuturilor alcoolice, fapta fiind de natură să pericliteze grav siguranța traficului rutier și susceptibilă chiar de urmări mai grave (precum producerea unui accident de circulație cu consecința vătămării corporale sau chiar decesului unor terțe persoane).
În același timp, instanța reține și că petentul nu a avut o atitudine sinceră, nu a recunoscut fapta, nu a conștientizat gravitatea acesteia, și nici nu a invocat alte circumstanțe personale care să poată justifica aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Prin urmare, instanța apreciază că sancțiunea contravențională în discuție a fost corect individualizată de către agentul constatator, fiind în măsură să atragă atenția petentului asupra gravitații faptelor sale și să prevină săvârșirea unor noi contravenții pe viitor de către acesta.
În ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere, instanța are în vedere că, potrivit art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, în cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute la acest alineat, se va aplica și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
În consecință, instanța reține că măsura în cauză reprezintă în această situație o sancțiune complementară ce se aplică ope legis, ori de câte ori se constată existența uneia dintre contravențiile stabilite de lege, de altfel având un caracter preponderent preventiv, iar nu represiv, urmărind să asigure evitarea săvârșirii unor noi contravenții pe viitor.
Astfel, având în vedere și toate împrejurările săvârșirii faptei, astfel cum au fost prezentate anterior, cu atât mai mult instanța apreciază că măsura reținerii permisului de conducere se justifică prin necesitatea prevenirii săvârșirii unor noi contravenții de către petent, prin care acesta să aducă atingere siguranței traficului rutier.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că plângerea este neîntemeiată și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. C. V., cu domiciliul în G., ., ._, județul G. în contradictoriu cu intimata I. G. – BIROUL RUTIER, cu sediul în G., ., Cod postal_, județul G. .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2014.
Președinte, Grefier,
M. K. V. G. R.
Red. KM/Tehn RVG/5EX/12.06.2014
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5660/2014. Judecătoria GALAŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2791/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
