Plângere contravenţională. Sentința nr. 5668/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5668/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 7452/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 5668
Ședința publică din data de 02.06.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată cauzei Civil privind pe petent P. N. și pe intimat POLIȚIA M. G. – BIROUL RUTIER, având ca obiect „plângere contravențională – . nr._”.
Din actele și lucrările dosarului, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2013, petentul P. N., în contradictoriu cu intimata Poliția M. G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.03.2013, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și anularea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimata Poliția M. G. – Biroul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar copie a documentației ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal (filele 16-17).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art. 15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 94 pct. 4 C.proc.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, fiind înregistrată la data de 21.02.2014.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 29.03.2013 petentul P. N. a fost sancționat contravențional, cu amenda în cuantum de 300 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 29.03.2013, ora 09.05, petentul, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . din G. iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe marcaj în banda sa de mers..
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, cuprinde mențiunea că nu se formulează obiecțiuni și este semnat de petent.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea, de către conducătorul de autovehicul, a priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, conform art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Din textele de lege menționate rezultă că participanții la trafic au obligația de a opri în dreptul marcajului pietonal în situația în care există pietoni angajați în traversarea străzii, în condițiile în care drumul este prevăzut cu o bandă sau două pe sensul de mers, cu scopul de a evita orice circumstanță de natură a periclita desfășurarea normală a traficului rutier. Prevederile legale au rolul de a asigura siguranța atât a pietonilor, cât și a celorlalți participanți la trafic.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal contestat este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator. Mai mult, petentul nu a făcut dovada existenței unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptei.
Rezultă astfel că nu pot fi apreciate ca fiind reale susținerile petentului din plângerea contravențională că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Simplele susțineri că nu a săvârșit fapta, nu reprezintă probe suficiente spre a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
De asemenea, procesul verbal este semnat de petent, fără obiecțiuni, chiar dacă acesta susține că lipsa obiecțiunilor a avut ca motiv teama de o sancțiune mai gravă.
Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind stabilită o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege.
Astfel, sancțiunea trebuie apreciată astfel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată de elemente vizând împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, asigurându-se, în același timp, proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În acest context instanța apreciază că manifestarea unei conduite preventive în trafic, prin respectarea normelor și prevederilor legale, nu este suficientă pentru a reduce gradul de pericol social al contravenției, fără a fi prezentate instanței elemente de circumstanțiere ce să necesite o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Aplicarea amenzii ca sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, instanța apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal . nr._ din 29.03.2013 a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. N. domiciliat în G., .. 45, ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA M. G. – BIROUL RUTIER cu sediul în G., ., județ G..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2014.
Președinte,Grefier,
Judecător A. B. S. M. B.
Red. AB/Tehnored. SMB/25.06.2014/5 ex/.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2213/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3345/2014.... → |
|---|
