Plângere contravenţională. Sentința nr. 7518/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7518/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 6335/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7518
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul I. L. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – SERVICIUL POLIȚEI RUTIERE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2014 și apoi la 02.07.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.04.2014 sub dosar nr._, petentul I. L. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier, plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 18.03.2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat că procesul verbal atacat i-a fost comunicat la data de 25.04.2014. A mai invocat că la data de 18.03.2014, în jurul orei 17.30, circula cu căruța proprietate personală pe DN26 în . întorcea de la moară, din . fost oprit de un echipaj de poliție ce i-a solicitat să se legitimeze. A precizat că nu avea asupra lui actele de identitate, motiv pentru care i s-a întocmit procesul verbal de contravenție. A invocat în primul rând că nu e vinovat și apoi că amenda e foarte mare, având în vedere că nu are pensie și se descurcă cum poate. A precizat și faptul că agentul a avut un scris indescifrabil, iar numărul cărții sale de identitate este eronat.
În subsidiar, a solicitat să fie înlocuită amenda cu avertismentul, întrucât fapta sa nu prezintă pericol social, amenda este foarte mare, el are 54 de ani și se află la prima abatere.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Petentul a solicitat ca intimata să facă dovada săvârșirii de către el a contravențiilor reținute în sarcina sa.
A depus la dosar înscrisuri: copie după procesul verbal de contravenție și cartea de identitate (filele 5-6).
Fiindu-i comunicată cererea petentului în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 13).
La primul termen de judecată, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.94 alin. 3 NCPC
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că plângerea petentului nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 18.03.2014, petentul I. L. a fost sancționat contravențional cu avertisment și cu amendă în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002r privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 18.03.2014, ora 18.20, petentul a condus atelajul tractat de 2 cai pe DN 26, localitatea Tămăoani, fără a avea asupra sa actele de identitate. De asemenea, nu avea atelajul echipat cu elemente reflectorizante pe timp de noapte și nici nu purta vestă fluorescent reflectorizantă.
Petentul a susținut existența unei alte stări de fapt pe care însă nu a dovedit-o cu nici un mijloc de probă.
În drept, potrivit art. 165 alin. 1 lit. a și g din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat să aibă asupra lui actul de identitate, certificatul de înregistrare, iar pe vehicul montate plăcuțele cu numărul de înregistrare, respectiv de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stângă.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 18.03.2014, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor săvârșite, data comiterii acestora și sancțiunile aplicate, precum și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal conține obiecțiunile petentului, iar refuzul acestuia de a semna procesul verbal a fost confirmat de un martor asistent.
Redactarea procesului verbal cu un scris mai puțin lizibil nu reprezintă un motiv de nulitate a acestuia, tot astfel cum nu reprezintă un motiv de nulitate menționarea eronată a numărului cărții de identitate atât timp cât celelalte date sunt corecte, petentul fiind de altfel sancționat tocmai pentru că nu avea asupra sa acest document. De altfel, petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări prin redactarea procesului verbal cu un scris mai puțin lizibil.
Petentul a avut posibilitatea de a-și formula apărările în fața instanței pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea menționată în procesul verbal.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus).
De asemenea, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce trebuie făcută de către petent și nicidecum de agentul constatator.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Rezultă așadar că persoana sancționată are dreptul și obligația corelativă de a administra toate probele pe care le apreciază necesare, pentru a răsturna prezumțiile simple instituite în ceea ce privește conținutul procesului verbal de contravenție, în condițiile art. 249 NCPC.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, iar din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei pentru fapta de a nu avea asupra lui actul de identitate și certificatul de înregistrare al atelajului, faptă pe care de altfel a și recunoscut-o nuanțat precizând că s-ar fi putut grăbi acasă pentru a le prezenta organului de poliție.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru fapta de a nu purta vestă fosforescent reflectorizantă și a nu avea atelajul echipat cu elemente reflectorizante, tocmai datorită cuantumul mare al amenzii stabilite pentru contravențiile săvârșite de conducătorii vehiculelor cu tracțiune animală.
Petentul nu a solicitat administrarea vreunei probe de natură a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție și nici nu s-a prezentat la dezbateri pentru ca instanța să poată pune în discuția părților o eventuală completare a probatoriului deja administrat.
De altfel, petentul nu a formulat nici un fel de apărări cu privire la fapta pentru care a fost sancționat cu avertisment.
În aceste condiții, instanța va reține că toate faptele săvârșite de petent au fost dovedite, prezumția de legalitate și temeinicie instituită de conținutul procesului verbal nefiind înlăturat prin niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Analizând circumstanțele specifice și pericolul social al fiecărei fapte reținute în sarcina petentului, instanța consideră că, în raport cu circumstanțele săvârșirii acestor fapte, pe care chiar petentul le-a recunoscut, cel puțin în parte, dar le-a contestat oricum, sancțiunile cu amenda minimă și respectiv avertismentul, aplicate la 18.03.2014, respectă criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
Instanța observă dă altfel, că organul constatator a dat dovadă de clemență atunci când a aplicat petentului sancțiunea avertismentului pentru fapta de a nu purta vestă fosforescent reflectorizantă și a nu avea atelajul echipat cu elemente reflectorizante pe timp de noapte.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va respinge plângerea formulată de I. L. împotriva procesului-verbal . nr._ din 18.03.2014, apreciind că acesta este legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul I. L. CNP_, cu domiciliul în ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – SERVICUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în G., ., județul G..
Menține ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție atacat, având . și nr._ întocmit la data de 18.03.2014
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/31.07.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 7490/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8883/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
