Plângere contravenţională. Sentința nr. 3614/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3614/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 21968/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3614
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – G. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulată de petentul P. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014, cand a hotarat urmatoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 08.11.2013 sub nr._, petentul P. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 23.10.2012.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 23.10.2012, în timp ce circula pe DN 25, la ieșire din localitatea Braniștea, a fost oprit de poliție și a fost sancționat pentru că ar fi condus autoturismul cu viteză peste limita legală, respectiv cu 108 km/h, în condițiile în care în aceea zonă exista o limitare de viteză de 50 km/h. A susținut petentul că procesul verbal este netemeinic întocmit deoarece se afla în afara localității și în zona respectivă nu exista niciun indicator de viteză vizibil care să indice că viteza maximă admisă în pe acea porțiune de drum ar fi fost de 50 km/h.
Nu s-a invocat niciun temei de drept în susținerea plângerii, iar la aceasta s-a atașat, în original, procesul verbal contestat (f.4) .
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar atestatul de operator radar al agentului de poliție C. G. și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar (f. 17) și transcrierea înregistrării video a abaterii pe suport optic, planșe foto (f.35), raportul agentului constatator (f.29).
Instanța este competentă să soluționeze cauza, Judecătoria G. fiind instanța în a cărei circumscripție au fost săvârșite faptele sancționate prin procesul verbal de contravenție atacat. Totodată plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.(1) din O.G. nr. 2/2001.
În cauza instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială, depoziția martorului R. D. fiind atașată la fila 47. Totodată în ședința publică din data de 21.02.2014 instanța a procedat la vizionarea înregistrării video depusă de intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 23.10.2012, petentul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru că la data de 23.10.2012, orele 23.00, a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe DN 25, în zona de acțiune a limitatorului de viteză cu limită 50 km/h cu o viteză de 108 km/h înregistrată de aparatul radar.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Potrivit art. 108 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar conform art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ, această contravenție se sancționează cu amendă între 630 lei și 1.400 lei (9-20 puncte amendă).
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr. nr._ întocmit la data de 23.10.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Totodată, procesul verbal este semnat, cu obiecțiuni, și de către petent. De altfel, nici petentul nu a contestat legalitatea procesului verbal, criticile sale vizând exclusiv temeinicia acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materie de circulație rutieră, art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Cauza H. și alții v. Romaniei, decizie de inadmisibilitate din 13 martie 2012, paragraf 12).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În speță, instanța constată că înregistrare video depusă la dosar redă imagini cu autoturismul condus de petent, cu o viteză de 108 km/h și că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (. 512) instalat pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ ..
Din buletinul de verificare de la fila 17 rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 12.04.2012, cu valabilitate un an.
Potrivit atestatului de operator radar de la fila 17, Ag. C. G. era abilitat să constate contravenția.
De asemenea instanța constată că așa cum reiese din înregistrare video petentul a fost oprit de agenții intimatului pentru a i se stabili identitatea, acesta semnând procesul verbal, cu obiecțiuni.
Susținerea petentului în sensul că în zona în care a circulat cu 108 km/h nu exista niciun indicator rutier care să prevadă limita maximă de 50 km/h, cât și afirmațiile martorului audiat la cerere petentului, potrivit cărora la ieșirea din localitatea Braniștea fuseseră anterior montate niște indicatoare pentru limitarea vitezei deoarece se efectuaseră reparații la carosabil, însă la data de 23.10.2012 fuseseră déjà înlăturate (f.47), nu vor fi avute în vedere, fiind eronate. În acest sens instanța reține că din adresa Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași rezultă fără echivoc că la data de 23.10.2012 pe DN 25 se executau lucrări de reparații, motiv pentru care la ieșirea din localitatea Braniștea, în direcția Braniștea Șendreni, exista un limitator de viteză temporar cu limită 50 km/h (f.45).
În ceea ce privește solicitarea petentului de a se depune la dosar ordinul de serviciu al agentului constatator, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, întrucât polițistul rutier are ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa, chiar legea abilitează polițistul rutier în sensul arătat. Prin urmare, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează valabilitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu 58 km/h, constituie contravenția reținută de intimat prin procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că intimatul a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim – 9 puncte amendă, în condițiile în care fapta săvârșită de petent se sancționează cu 9 - 20 puncte amendă. Instanța apreciază că amenda aplicată este proporțională gradul de pericol social al faptei săvârșite, contravenția reținută în sarcina sa fiind una de natură a reprezenta un pericol major pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt legale și corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. M., cu domiciliul in Galati, . A, . verbal . nr._ încheiat la data de 23.10.2012, emis de intimatul I.P.J. Galati, cu sediul in Galati, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.G.M../ 5 ex./21.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3600/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2014.... → |
|---|
