Plângere contravenţională. Sentința nr. 8868/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8868/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 17100/233/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8868
Ședința publică din data de 15.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul M. A. în contradictoriu cu intimata Poliția Mun G., având ca obiect „plângere contravenționala” .
Din actele și lucrările dosarului, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 30.08.2011, sub nr._, petentul M. A., în contradictoriu cu Poliția mun. G., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 04.08.2011.
Pe cale de excepție a fost invocată nulitatea actului constatator apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile formale de valabilitate, scrisul ilizibil făcând imposibilă înțelegerea descrierii faptei.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei precizând că, la data de 29.07.2011, nu se afla în România, fiind plecat, în vizită, la rude în Franța.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Petentul nu a formulat cerere de probatorii.
Intimata Poliția mun. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, respinsă de instanță prin încheierea din data de 03.04.2012. A depus totodată la dosar copie a înscrisurilor ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3636 pronunțată la data de 10.04.2012 instanța a respins ca neîntemeiată plângerea. Împotriva acestei hotărâri petentul a formulat recurs, în urma admiterii căii de atac și casării sentinței recurate, prin decizia civilă nr. 429/10.06.2013, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr._, în cauză fiind administrată, proba cu martori, potrivit dispozițiilor deciziei de casare fiind audiate C. A. și T. G., ale căror declarații au fost atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 04.08.2011, petentul M. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut că, în data de 29.07.2011, ora 08:30, aflându-se, pe . blocului unde locuiește petentul a adresat injurii și expresii jignitoare numitei T. G..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, publicată în M. Of. la data de 31 ianuarie 2011, constituie contravenție, dacă fapta nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către petent în sensul agentul constatator nu i-a permis să formuleze obiecțiuni, instanța constată că este neîntemeiat, urmând a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, acestea fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Instanța apreciază că sancțiunea incidentă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă incidentă doar în situația în care omisiunea agentului constatator i-ar fi produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.
Instanța reține că petentul a avut posibilitatea de valorificare atât a eventualelor obiecțiuni, cât și a apărărilor cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina acestuia, inclusiv prin plângerea formulată, acoperindu-se în acest mod și neregularitățile invocate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, reiese faptul că măsura de sancționare cu amendă a fost dispusă în urma înregistrării la Secția 1 Poliție a petiției nr._ formulată de T. G. și a efectuării de cercetări, concretizate în audierea numitei C. A., cu privire la aspectele invocate vizând comportamentul petentului.
Mai mult, în lipsa probelor, nu s-a dovedit de petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptei.
În motivarea plângerii, petentul a susținut faptul că, la data de 29.07.2011, reținută ca dată a săvârșirii presupusei fapte ilicite, nu se afla în România, fiind plecat, în vizită, la rude în Franța. Aspectul invocat nu a fost dovedit, pe parcursul judecății nefiind propuse și administrate probe în acest sens.
În urma administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța reține că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal contestat este conformă cu cea existentă în momentul săvârșirii contravenției, ambele persoane audiate identificând petentul ca fiind cel care a adresat injurii și expresii jignitoare numitei T. G..
În aceste condiții instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției astfel cum a fost aceasta constatată prin procesul-verbal contestat.
Referitor la sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța nu o socotește proporțională cu gradul de pericol social al faptei, chiar fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege, art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991
Astfel, sancțiunea trebuie apreciată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, instanța apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea unei alte sancțiuni.
În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată de elemente cum ar fi împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, asigurându-se, în același timp, proporționalitate între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că efectul educativ al sancțiunii poate fi obținut și prin aplicarea unei alte sancțiuni decât amenda.
Pentru considerentele mai sus expuse, va admite, în parte, plângerea și va dispune înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul M. A. domiciliat în G., ., .. 7, Cod poștal_ în contradictoriu cu intimata Poliția Mun. G. cu sediul în G., ., Cod poștal_.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red.AB / Dact. SMB/5 ex / 17.09.2014
.>
.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3745/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3399/2014.... → |
|---|
