Plângere contravenţională. Sentința nr. 9337/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9337/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 3647/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9337
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe petent M. M. P. și pe intimat I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenționala PA NR._
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.09.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.02.2014 pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr._, petenta M. M. P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de De Poliție al Județului G. – Poliția Municipiului G., Secția 3 Poliție, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din 16.02.2014, solicitând în principal anularea acestuia iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a acțiunii, petenta a arătat că cele arătate în procesul-verbal nu corespund realității și că la data de 16.02.2014, în urma unui eșec școlar fiica sa în vârstă de 18 ani a făcut un atac de panică, fiind nevoită să solicite prin apelarea serviciului unic de urgență, ajutor medical. Pentru că echipajul medical nu a putut liniști pacienta acesta a solicitat prezența unui echipaj de poliție, iar ulterior, ajunse la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean, pe fondul pasivității excesive a personalului de gardă care nu a consultat pacienta s-a produs o discuție contradictorie între petentă și acesta.
Mai învederează petenta că nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, că regretă eventualele cuvinte nepotrivite folosite la adresa cadrelor medicale și că, aplicarea maximului amenzii este o măsură nejustificată și disproporționată față de situația de fapt.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 61/1991 și Codului de procedură civilă.
Petenta a solicitata administrarea probelor cu înscrisuri și martori.
La cerere au fost atașate în copie și original, procesul verbal de contravenție și dovada comunicării acestuia (filele 6-8).
Legal informat asupra cererii de chemare în judecată, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., Poliția Municipiului G., Secția 3 Poliție, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 27).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, cu 20 lei taxă judiciară de timbru stabilită în condițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Instanța este competentă să soluționeze prezenta plângere contravențională potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Astfel, procesul verbal a fost comunicat petentei la data de 19.02.2014 (fila 7) iar plângerea a fost formulată de petentă și depusă la intimată la data de 20.02.2014 (fila 3).
La termenul de judecată din data de 13.06.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar iar pentru petentă și proba testimonială cu un martor, acesta fiind audiat la data de 19.09.2014, declarația consemnată și semnată fiind atașată dosarului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.02.2014, petenta M. M. P. a fost sancționată contravențional, cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 16.02.2014, ora 02:30, petenta aflată în curtea Spitalului Județean G., sub influența băuturilor alcoolice, a amenințat cu acte de violență personalul medical, tulburând ordinea și liniștea publică.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței, aceasta pronunțându-se totodată și cu privire la sancțiunea aplicată.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ instanța constată că nu este incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Deși procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, consemnându-se că actul sancționator a refuzat semnarea, acesta conține precizări privind motivul care a condus la încheierea sa și în lipsa unui martor asistent, și anume „ora târzie”.
Instanța apreciază că în privința procesului verbal contestat nu există nicio cauză de nelegalitate, de altfel petenta necontestând decât temeinicia acestuia.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991 fapta se sancționează cu amendă de la 200 la 1000 de lei.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator, din probele administrate în cauză nerezultând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Instanța are în vedere și declarația martorului U. V., ascultat nemijlocit la propunerea petentei, din care reiese că acesta nu are cunoștință directă despre cele întâmplate, auzind de la persoana cu care petenta conviețuiește de faptul că aceasta a produs un „scandal”, împreună cu fiica sa, în curtea spitalului.
În atare condiții, față de cele de mai sus, instanța constată că cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, iar susținerile petentei în sens contrar sunt neîntemeiate.
Referitor la cererea subsidiară și sancțiunea aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă amenda în cuantumul de 1000 lei, sancțiunea maximă prevăzută de lege. În acest sens, instanța are în vedere că respectarea regulilor care asigură ordinea și liniștea publică constituie un imperativ pentru toți cetățenii, că faptele s-au petrecut într-un loc în care se impune cu mai mare strictețe respectarea normelor de conviețuire socială și anume „spital și curtea spitalului”, că persoanele vizate de injuriile petentei, parțial recunoscute chiar de aceasta prin acțiunea formulată, erau cadre medicale aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și că ora la care s-au petrecut evenimentele era înaintată.
Scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte, neurmărind acoperirea unui prejudiciu ci având exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. M. P., CNP_, cu reședința în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., Poliția Municipiului G. – Secția 3 Poliție, cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 16.02.2014.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/5ex/05.11.2014/2ex .>
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2326/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
