Plângere contravenţională. Sentința nr. 9360/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9360/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 20128/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 9360
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.09.2014
PREȘEDINTE – A. A. S.
GREFIER – G. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plangere proces verbal ” formulata de petenta S.C. R. (R.) SRL in contradictoriu cu intimatul C. R. Pentru Protectia Consumatorilor Regiunea Sud Est Galati.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 26.09.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2013 sub nr._, petenta . în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Est, G., a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ din 24.10.2013.
În fapt, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat, a fost sancționată de inspectorii CJPC G., cu amendă contravențională în cuantum de_ de lei pentru neconcordanța dintre etichetarea produsului” F. cu cârnați afumați Sadu” și conținutul propriu zis al acestuia.
Petenta a arătat că situația de fapt reținută de organele de control referitoare la discrepanța între procentul de cârnați înscris pe etichetă și cel rezultat în urma efectuării analizelor de laborator este eronată, invocând prevederea art. 8 din HG nr.106/2002 privind etichetarea produselor, conform căreia, „cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricație, se declară: a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obișnuit asociat cu această denumire de consumator; sau b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului și îl diferențiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.”
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG.2 /2001.
În motivarea cererii petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,anexând la cerere, copii după înscrisuri reprezentând: proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, raport de expertizare . nr_ din 03.10.2013, dovada achitării cuantumului de 1000 de lei din amenda,conform chitanței fila 7.
Petenta a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 8 din dosar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG.21/1992 privind protecția consumatorilor.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.94 pct.4 C.pr.civ., faptele sancționate fiind săvârșite în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Astfel, procesul verbal a fost comunicat la data de 24.10 2013, data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, termenul fiind complinit la data de 09.11.2011, dar fiind o zi nelucrătoare, termenul s-a prorogat până luni, 11.11.2013. Plângerea a fost înregistrată la data 12.11.2013 însă petenta a depus-o prin serviciul de curierat rapid, la data de 11.11.2013, ultima zi în care putea sesiza instanța prin plângerea contravențională.
La termenul din data de 19.09.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 24.10.2013, petenta ., a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 7 lit b) alin 1 din OG.21/1992, privind protecția consumatorilor, aplicându-i-se amenda în cuantum de_ de lei, în temeiul art. 50 alin.1 lit c) din același act normativ.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Analizând sub aspectul legalității modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte procesul verbal cuprinde semnătura persoanei împuternicite din partea petentei, și ștampila acesteia, astfel că, rețină că în cauza de față nu există nici un motiv de nelegalitate al procesului verbal sancționator al contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal de către agentul constatator din cadrul intimatei ca urmare a constatării directe a faptei, iar din probele administrate în cauză, nu a rezultat o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, deși, în materie contravențională, se aplică garanțiile procedurale prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, totuși, conform dreptului intern, plângerile contravenționale sunt supuse regulilor din materia dreptului procesual civil,astfel încât, instanța, asigurându-se că au fost respectate toate garanțiile procedurale referitoare la o acuzație în materie penală, trebuie să facă totodată și aplicabilitatea principiului disponibilității părților, acestea din urmă fiind cele care pot să introducă sau să renunțe la o cerere făcută în fața instanței.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține că, produsul alimentar mixt( legume și carne) reprezentat de „ F. cu cârnați afumați, Sadu” producător Scandia Food Srl, a fost expertizat, în urma controlului efectuat de intimată la punctul de distribuție a petentei ., din G., . că există o neconcordanță între conținutul de cârnați declarat pe eticheta produsului, în procent de 15% și conținutul de cârnați rezultat în urma expertizării, în procent de 10,4 %.
Pentru această neconformitate, petenta a fost sancționată, întrucât, în calitate de distribuitor al acestor produse alimentare, a pus spre comercializare un preparat alimentar care nu corespunde condițiilor prescrise pe etichetă.
Conform art. 8 din HG 106/2002 privind etichetarea produselor, „ Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii în fabricație, se declară: a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obișnuit asociat cu această denumire de consumator; sau
b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau
c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului și îl diferențiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.”
Instanța constată astfel faptul că, reglementarea de mai sus, invocată și de petentă prin cererea de chemare în judecată stabilește cadrul general al normelor de etichetare a produselor, fiind aplicate ori câte ori nu există dispoziții speciale în materie, în funcție de calitatea produselor alimentare, de categoria în care se integrează.
Mai departe, instanța constată și faptul că, potrivit art. 8 alin 1 și 2 din Ordinul 650/ 2006 pentru aprobarea Normelor cu privire la comercializarea produselor din carne, este prevăzută o reglementare specială, derogatorie de la cadrul normativ general în materie, privind operațiunea de etichetare și ambalare incidentă în cazul comercializării produselor din carne, anume: Art. 8. - (1) Ambalarea, marcarea, etichetarea și depozitarea se efectuează cu respectarea prevederilor legale.
(2) Pe eticheta produsului se menționează obligatoriu natura tratamentului termic utilizat, în conformitate cu art. 4. La conservele mixte, pe etichetă se va menționa procentul de carne existent în produsul finit, iar în cazul utilizării de carne separată mecanic, aceasta se va menționa distinct pe etichetă.
Prin urmare, în cazul de față, produsul alimentar expertizat, face parte din categoria conservelor mixte( legume și carne) astfel că, pe eticheta produsului trebuia menționat procentul de carne( cârnați afumați), existent în produsul finit, cel obținut în urma parcurgerii tuturor fazelor de prelucrare, luând în calcul toate pierderile tehnologice suferite prin supunerea produsului la tratament termic.
Din concluziile expertizei alimentare realizate cu ocazia efectuării controlului( fila 6) a reieșit faptul că diferența dintre procentul de cârnați afumați din produs, declarat pe etichetă și cel rezultat în urma controlului, este de 4,6 %, o diferență suficient de mare pentru a induce în eroare consumatorii care achiziționează produse alimentare de acel tip și din acea gamă. În același timp, faptul că denumirea ingredientului folosit în conservă( cârnați afumați) se regăsește și în denumirea produsului de conservă” F. cu cârnați afumați”, conduce la o influențare în rândul consumatorilor în momentul alegerii produsului, astfel că aceștia pot fi prejudiciați prin achiziționarea acestui tip de produs, plătind același preț dar pe o cantitate mai mică de carne decât cea declarată pe etichetă.
În raport de cuantumul sancțiunii, instanța constată că aceasta este proporțională atât cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite, reprezentat de inducerea în eroare a consumatorilor și prejudicierea acestora prin furnizarea unor produse cal căror conținut nu corespunde cu eticheta atașată, dar și suficientă pentru asigurarea scopului preventiv și sancționator, motiv pentru care va menține sancțiunea amenzii în cuantum de_ de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul in ., ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea S-E G., cu sediul in Galati, ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_/24.10.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria G..
Pronunțată astăzi, 26.09.2014, în ședință publică.
P.,GREFIER,
Red.A.A.S./Dact.G.M./5 ex./08.10.2014.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 05/2014. Judecătoria GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5404/2014. Judecătoria... → |
|---|
