Pretenţii. Sentința nr. 07/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 10296/121/2012**
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 07 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Grefier M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții M. G. - prin reprezentant M. S. - P. Municipiului G. și INSTITUȚIA P. M. G., în contradictoriu cu pârâta S. (fostă A.) M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta, prin avocat T. D. M., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 7, lipsă fiind reclamanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților aplicabilitatea Legii nr.124/2014.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Răspunderea pârâtei nu poate fi atrasă având în vedere dispozițiile deciziei Curții de Apel G., care a anulat punctul din decizia Curții de Conturi în ceea ce privește stimulentele și pârâta a primit aceste stimulente, iar pentru restul sumelor de bani solicită aplicarea prevederilor Legii nr.124/2014, legea amnistiei fiscale, care stabilește în mod clar că pentru prejudiciile care au fost constate de către Curtea de Conturi nu se mai poate antrena răspunderea persoanelor. Cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G., la data 20.02.2013, sub numărul_, reclamanții M. G. – prin Primar și Instituția Primarului Municipiului G. a chemat în judecată pe pârâta S. (fostă A.) M. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunță să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5274 lei reprezentând prejudiciu și actualizarea sumei până la recuperarea integrală a prejudiciului.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, pârâta nu mai este angajat al instituției reclamante, motiv pentru care nu se mai putea emite decizie de imputare la data la care s-a realizat calculul prejudiciului.
S-a mai arătat că prin Decizia nr.41/18.11._ a Curții de Conturi a României s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a recupera prejudiciul rezultat din plata nelegală în cursul anilor 2009-2011 de care a beneficiat pârâta prin acordarea sporului de condiții vătămătoare și a sporului de calculator/arhivă, iar în anul 2011 a beneficiat de acordarea stimulentelor aferente perioadei 2009-2010.
S-a mai precizat că prin Decizia Camerei de Conturi nr.41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi a Județului G., instituția noastră a stabilit întinderea prejudiciului datorat de către pârâta A. M., prejudiciu care este în cuantum de 5274, sumă la care s-a solicitat și actualizarea până la recuperarea integrală a prejudiciului.
În drept, cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art.256 alin.(1), 258 Codul Muncii – Legea nr.58/2003, art.1345, 1347 Cod Civil.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea este scutită de taxă de timbru potrivit art.30 OUG nr.80/2013.
Pârâta, prin întâmpinarea, a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului G. și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a arătat că legea nr.188/1999 stabilește o procedură specială pentru recuperarea pagubelor aduse instituțiilor publice.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr.188/1999.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamantul prin Răspunsul la Întâmpinare a precizat că începând cu data de 28.03.2011 pârâtei i-a încetat calitatea de funcționar public odată cu încetarea raportului de serviciu, ca urmare a expirării termenului pentru care fusese încadrată. În această situație singura modalitate de recuperare a prejudiciului creat de către pârâtă a fost promovarea acțiunii în temeiul dispozițiilor Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii, iar art.85 alin.(1) din Legea nr.188/1999 nu sunt aplicabile pârâtei.
S-a mai arătat că încasarea sumei cuvenite reprezintă o îmbogățire fără justă cauză.
La termenul din 21.03.2014 instanța a soluționat excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului G. și prin Încheierea din 21.03.2013 a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului G..
Prin Sentința Civilă nr.1588/16.05.2013 a Secției de C. Administrativ și Fiscal, a Tribunalului G., dată în dosar nr._, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.
Prin Recursul promovat reclamanta a criticat această soluție arătând că încasarea de către pârâtă a sumei reprezintă o îmbogățire fără justă-cauză iar pârâta nu-și mai desfășura activitatea în cadrul instituției la data constatării faptei cvasi-delictuale.
Prin Decizia Civilă nr.2268/R din 06.03.2014 a Curții de Apel G., Secția C. Administrativ și Fiscal instanța a admis recursul declarat de intimați și a casat Sentința Civilă nr.1588/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin Sentința Civilă nr.1072/06.06.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, instanța a admis excepția de necompetență materială invocată de pârât prin avocat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 25.06.2014, sub numărul_ .
Prin Încheierea din 10.10.2014 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de reclamante, pentru motivele reținute în încheiere.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, la termenul de judecată, pârâta a solicitat să se ia act de rămânerea fără obiect a cauzei, deoarece a intervenit Legea nr.124/2014 și Sentința Civilă nr.2870/16.10.2013 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.5226/21.05.2014 a Curții de Apel G..
În drept, potrivit art.29 Cod Proc. Civ. „Acțiunea civilă este ansamblu mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces”, art.30 „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”, art.32 „Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia c) formulează o pretenție” și art.36 Cod proc. civ. „Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Instanța reține, de asemenea, dispozitivul Deciziei civile nr.5226/21.05.2011 a Tribunalului G., prin care s-a anulat Decizia nr.41/18.11.2011 a Curții de Conturi a României doar în ce privește punctele 7 și 8 și măsurile corespunzătoare acestora. Instanța constată că deși o hotărâre judecătorească nu are decât efect relativ, potrivit art.2 lit.c) coroborat cu art.4 alin.(4) teza a II-a din Legea nr.554/2004, anularea unui act administrativ normativ (care impune obligații în sarcina mai multor persoane neindividualizate fără a le menționa expres) produce efect pentru toate acele persoane vizate, fără a mai fi necesară introducerea de fiecare în parte a unei acțiuni în anulare. Mai precis, anularea unei dispoziții din actul normativ reprezintă înlăturarea acelei norme din actul respectiv, din această cauză niciun subiect de drept nu mai poate fi obligat la îndeplinirea normei înlăturate deoarece aceasta nu mai există din punct de vedere juridic. Așadar hotărârea judecătorească nu are un efect direct erga omnes, general, ci tocmai actul administrativ fără dispoziția anulată are efect general.
Potrivit Legii nr.124/2014 se prevede exonerarea de la restituire a persoanelor ce au beneficiat de venituri de natură salarială (ce include și sporurile) precum și de tichete cadou, de indemnizații medicale, de sumele nerecuperate reprezentând plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, alte drepturi și despăgubiri morale către salariați disponibilizați, plata salariilor și a altor drepturi salariale acordate salariaților care au fost numiți sau continuă exercitarea de funcții publice și care au fost reținute.
Având în vedere că la termenul de judecată s-a solicitat rămânerea fără obiect a cauzei în urma intrării în vigoare a Legii nr.124/2014 și Deciziei nr.5226/21.05.2011 a Tribunalului G., rezultă că sumele de bani nu se mai pot recupera de la pârât și, pe cale de consecință, se impune respingerea cererii ca rămasă fără obiect, instanța va lua act de această cerere.
Pentru aceste considerente instanța va dispune respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea chemare în judecată formulată de reclamanții M. G. – prin PRIMAR și INSTITUȚIA P. M. G., ambii cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul S. (fostă A.) M., cu domiciliul în B., .. 12, ., ., având ca obiect pretenții, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 07.11.2014.
Președinte, Grefier,
M. A. M. D.
Red. M.A./Teh. M.D./ 5 ex./03.12.2014/.>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2014/2014.... | Evacuare. Sentința nr. 04/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
