Pretenţii. Sentința nr. 4063/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4063/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 773/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.4063
Ședința publică din data de 23.04.2014
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul H. D. C., în contradictoriu cu pârâta Societatea de A. Reasigurare A. SA București prin Sucursala G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 02.04.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013, reclamantul H. D. C. a chemat în judecată pârâta Societatea de A. Reasigurare A. SA București prin Sucursala G., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 205.509,89 lei cu titlu de despăgubiri și dobândă legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 23.05.2012, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe DJ 253, în localitatea Cudalbi, neadaptând viteza la condițiile unui carosabil alunecos, a derapat și a intrat în coliziune cu un stâlp de beton de pe marginea drumului, avariind autoturismul care s-a răsturnat.
A precizat reclamantul că autoturismul avariat era asigurat CASCO la societatea pârâtă cu polița GL_6.
A învederat reclamantul că, deși a respectat condițiile contractuale și a înștiințat pârâta despre producerea accidentului, aceasta nu a achitat contravaloarea reparației autoturismului păgubit.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, ale art. 1270 și 1350 C.civ.
A solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 5-29).
Prin precizările depuse la data de 18.09.2012, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100.708 lei cu titlu de despăgubiri 9f. 37).
Pârâta Societatea de A. Reasigurare A. SA București prin Sucursala G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea întâmpinării, societatea pârâtă a arătat că, pentru plata despăgubirii, a deschis dosarul de daună GL 1011CA003396, având ca obiect avariile suferite de autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_, proprietate a reclamantului, în accidentul produs la data de 23.05.2012.
A menționat pârâta că, în urma instrumentării dosarului de daună, a ajuns la concluzia că autoturismul asigurat a suferit daună totală, pentru care a calculat despăgubiri conform dispozițiilor contractuale, respectiv art. 4.7 lit. b, art. 14.18 și art. 14.21 lit. a., obținând suma de 72.237,54 lei.
A învederat pârâta că, deoarece reclamantul a solicitat o sumă mai mare cu titlu de despăgubire decât suma datorată de asigurator, a refuzat la plată despăgubirea.
În drept, a invocat art. 115 C.proc.civ., art. 1270 și art. 1350 C.civ. și art. 2 și 8 din Legea nr. 136/1995.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În susținerea întâmpinării, a atașat dosarul de daună în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 42-103, 117-125).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 5.721,20 lei (f. 34,105), în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și timbru judiciar de 5 lei, conform art. 3 alin 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ. de la 1865.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A. C. fiind depus la dosar (f. 152-161, 204-205).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din Procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 23.05.2012 de I.P.J. G. – Biroul Rutier (f. 6), a rezultat că H. D. C. a condus, la data de 23.05.2012, autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe DJ 253, în localitatea Cudalbi și, neadaptând viteza la condițiile unui carosabil alunecos, a derapat și a intrat în coliziune cu un stâlp de beton de pe marginea drumului, autoturismul răsturnându-se.
Autoturismul avariat, aflat în proprietatea reclamantului (f. 58,66), era asigurat CASCO la reclamantă, cu Polița EuroCasco pentru asigurarea autovehiculelor individuale GL_6/07.07.2011, pentru o valoare de 28.595 euro (f. 42-53, 70-74, 141-146).
Urmare a deschiderii, de către societatea pârâtă, a dosarului de daună nr. GL1012CA001248, s-a făcut constatarea daunelor de inspectorii de daună ai societății pârâte (f. 59-64).
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. C. (f. 157-163), a rezultat că dauna este totală, că valoarea reparațiilor pentru a se aduce autoturismul la starea inițială ar fi de 46.091,88 euro, respectiv 205.509,89 lei și că valoarea epavei este de 28.783,80 lei.
La data de 15.01.2012, reclamantul a convocat societatea pârâtă la conciliere, în baza art. 720¹ C.proc.civ. de la 1865 (f. 26-28).
În drept, potrivit art. 969 C.civ. de la 1864 (act normativ sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de asigurare CASCO), convențiile legale au putere de lege între părțile contractante.
Între părți, așa cum s-a arătat, s-a încheiat Polița EuroCasco pentru asigurarea autovehiculelor individuale GL_6/07.07.2011, fiind stabilită o sumă asigurată de 28.595 euro.
Conform art. 14.18 din condițiile de asigurare privind polița de asigurare menționat, despăgubirea nu poate depăși valoarea de piață a autovehiculului asigurat, stabilită la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
În baza art. 8.1 lit. b din condiții, suma asigurată reprezintă valoarea reală a autoturismului, calculată pe baza valorii de nou și a grilei de uzură A..
Deci suma asigurată, care este valoarea reală a autoturismului, este stabilită de asigurator la momentul încheierii asigurării, în baza cererii de asigurare (f.120-122), în funcție de prețul de nou al autovehiculului asigurat din cataloagele internaționale, după scăderea gradului de uzură, astfel încât nu poate fi reținută apărarea societății pârâte cu privire la faptul că bunul a fost supraevaluat la încheierea asigurării.
În baza art. 14.7 lit. b din condițiile de asigurare, dacă valoarea estimată a reparațiilor depășește 85% din suma asigurată se consideră că s-a produs daună totală, valoarea despăgubirii fiind compusă din valoarea reală a autoturismului din care se scade valoarea pieselor neavariate (valoarea epavei).
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că s-a produs daună totală autoturismului asigurat și că valoarea epavei este de 28.783,8 lei (f. 163).
Cum valoarea reală a autoturismului este de 28.595 euro, respectiv 127.496,52 lei, rezultă că suma care trebuie să o achite pârâta cu titlu de despăgubire în baza prevederilor contractuale este de 98.713 lei, astfel încât cererea reclamantului este fondată numai în parte.
Cu privire la capătul de cerere privind dobânda legală, în baza art. 1 și 3 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, pentru întârzierea în plată a obligațiilor bănești, debitorul datorează dobânda legală penalizatoare.
Având în vedere că, în cauză, pârâta datorează reclamantului o sumă de bani, este fondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale de la data formulării acțiunii până la achitare.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata onorariului de avocat în sumă de 7.500 lei, așa cum a rezultat din chitanța nr. 204/18.09.2013, instanța constată că, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ. de la 1865, cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate (drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză și având în vedere participarea avocatului la șapte termene de judecată, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța reține că acesta nu a desfășurat un volum așa de mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 7.500 lei pe care l-a apreciat mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța consideră ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistenta juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor reclamantului, formularea apărărilor, reprezentarea reclamantului la termenele de judecată și apreciază că suma de 5.000 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina intimatei.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerințele legale, instanța va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 98.713 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală de la data formulării acțiunii, respectiv 14.01.2013, până la achitare.
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 C.proc.civ. de la 1865, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.590,26 lei reprezentând 3.585,26 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar pentru pretențiile admise și 5.000 lei onorariul avocat (f. 169).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul H. D. C., în contradictoriu cu pârâta Societatea de A. Reasigurare A. SA București prin Sucursala G..
Obligă pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 98.713 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda legală de la data formulării acțiunii, respectiv 14.01.2013, până la achitare.
Admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 8.590,26 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2014.
Președinte Grefier
Red.E.P/. Tehnored..GO / 4 ex /04.07.2014
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 17/2014.... → |
|---|
