Pretenţii. Sentința nr. 6560/2014. Judecătoria GALAŢI

În motivare, reclamantul a arătat că, în baza contractului de prestări servicii de depozitare deșeuri municipale nr. 619/18.06.2012 a prestat activitatea de depozitare și neutralizare a deșeurilor, pentru care s-au emis facturi, confirmate de pârâtă.

A mai precizat reclamanta că la data de 27.09.2013 pârâta a fost notificată aducându-i-se la cunoștință debitul rămas neachitat, dar notificarea nu a avut nici un rezultat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1170, art. 1179, art. 1266, art. 1270, art. 1272, art. 1516, art. 1523, art. 1522 cod civil și art. 448 C.p.c.

În susținerea cererii formulate, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 4064,54 lei, reprezentând taxă de timbru.

Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei G., precum și excepția prescripției.

În motivare, pârâta a arătat că potrivit art. 107 C.p.c. competența teritorială privind soluționarea litigiului aparține instanței de la sediul pârâtei.

În ceea ce privește competența materială, pârâta a arătat că pretențiile reclamantei își au izvorul în contractul nr. 619/2012, care este un contract administrativ, reglementat de către Legea 101/2006, iar competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.

A mai precizat pârâta că cererea a fost formulată cu încălcarea termenului de 6 luni reglementat de art. 11 lit. e din Legea 554/2004.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 554/2004, Legea 101/2006.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale întrucât în cauză este vorba despre o competență alternativă, iar potrivit art. 113 alin. 1 pct. 3 C.p.c. este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligației.

Referitor la excepția necompetenței materiale reclamantul a arătat că între părți nu s-a încheiat un contract administrativ, iar dispozițiile art. 36 din Legea 101/2006 sunt aplicabile doar contractelor pe care administrația publică locală le încheie pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare către anumiți operatori.

Totodată, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, precizând că termenul de prescripție este de 3 ani și acesta nu s-a împlinit în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 113, 116 C.p.c., Legea 101/2006, art. 2517 Cod civil.

În ședința publică din data de 11.06.2014, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Analizând actele și lucrările cauzei, cu referire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., instanța reține următoarele:

În fapt, între reclamant și pârâta . intervenit contractul de prestări servicii de depozitare deșeuri municipale nr. 619/18.06.2012, având ca obiect prestarea activității de depozitare și neutralizare a deșeurilor menajere și asimilabile din comerț, industrie și instituții.

În drept, în conformitate cu art. 1 alin . din Legea 101/2006, prezenta lege are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înființarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării serviciului public de salubrizare a localităților.

Potrivit art. 2 alin. 1 și alin. 3 lit. d serviciul public de salubrizare a localităților face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale ori ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, în scopul salubrizării localităților, iar serviciul de salubrizare cuprinde și depozitarea controlată a deșeurilor municipale

Față de dispozițiile Legii 101/2006, instanța reține că acest act normativ reglementează atât raporturile juridice dintre unitățile administrativ teritoriale și serviciile publice de salubrizare cât și raporturile juridice dintre serviciile de salubrizare și utilizatori, astfel cum sunt aceștia definiți prin dispozițiile art. 24.

Astfel, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea 101/2006 relațiile dintre operatorii serviciului de salubrizare și utilizatorii individuali se desfășoară pe baze contractuale, cu respectarea prevederilor regulamentului serviciului de salubrizare și ale contractului-cadru de prestare a serviciului, adoptate de autoritățile administrației publice locale pe baza legislației în vigoare, aplicabilă acestui serviciu, iar potrivit art.19 alin. 1 în relația cu utilizatorii, direcți sau indirecți, drepturile și obligațiile operatorilor serviciului de salubrizare rezultă din hotărârile de dare în administrare, din contractele de delegare a gestiunii și din contractele de prestare a serviciului.

Referitor la competența de soluționare a litigiilor, art. 36 alin. 1 din Legea serviciului de salubrizare a localităților, cuprins în Capitolul 7 - Dispoziții Tranzitorii și finale, prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea și executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență.

Așadar, în ceea ce privește competența materială de soluționare a litigiilor, actul normativ menționat conferă o reglementare unitară, fără a face distincție între contractele de delegare a gestiunii și contractele de prestare a serviciului.

În consecință având în vedere și dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 1 C.p.c. conform cărora tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile, care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale, instanța reține că potrivit art. 248 alin.2 C.p.c. în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. Față de considerentele menționate anterior, instanța reține că asupra excepției necompetenței teritoriale, precum și asupra excepției prescripției urmează a se pronunța instanța competentă din punct de vedere material.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocata de către pârâtă.

Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, formulata de reclamanta S. P. ECOSAL G. - G., .. 7-A, Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu parata S.C. E. S.A. - B., ., Cod poștal_, J. B., în favoarea Tribunalului G. Secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.

Președinte, Grefier,

Red.D.G.B. dact.R.M.27.06.2014/3 ex.

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA G.

.Galați, . tel./Fax:_.

Către

TRIBUNALUL G. - Secția contencios administrativ și fiscal

STIMATA DOAMNĂ/STIMATE DOMN,

Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare, dosarul acestei instanțe având nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6560/19.06.2014, având ca obiect „PRETENȚII” formulată de reclamanta S. P. ECOSAL G. - G., .. 7-A, Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu parata S.C. E. S.A. - B., ., Cod poștal_, J. B., prin care s-a dispus declinarea competentei în favoarea Tribunalului G. Secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul cusut si numerotat conține un număr de . file.

Vă mulțumim pentru colaborare.

Cu stimă,

PREȘEDINTE, GREFIER,

Judecător D. G. B. M. R.