Plângere contravenţională. Sentința nr. 1101/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1101/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 1524/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1101/2013
Ședința publică de la 29 noiembrie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: G. M. I.
GREFIER: B. I. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către contestatorul B. I.-M., în contradictoriu cu intimatul Municipiul G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în data de 22.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pentru data de 29.11.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr.._ B. I.-M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul G. anularea procesului-verbal de contravenție nr. 2/11.03.2013 emis de intimat.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul sau reducerea amenzii aplicate la cuantumul minim prevăzut de lege.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate din următoarele motive:
- procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat de un organul de control din cadrul Consiliului local al Municipiului G.;
- procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat pe fiecare pagină de agentul constatator;
- în procesul-verbal de contravenție nu este indicat locul încheierii acestuia;
- sancțiunea aplicată este disproporționată în raport de pericolul social al faptei;
Petentul a mai arătat că pentru edificarea gardului nici nu era necesară emiterea autorizației de construire.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri precum și a probei testimoniale.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În motivarea cererii, intimatul a arătat că agentul constatator avea competența de a constata contravenția.
În legătură cu nesemnarea procesului-verbal de contravenție pe fiecare filă, intimatul arată că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, întrucât petentul nu a făcut dovada că i s-ar fi produs o vătămare.
Intimatul mai arată că autorizația de construire era necesară și pentru edificarea gardului astfel cum prevăd dispozițiile art. 3, lit. a din legea nr. 50/1991 și anexa 2 din același act normativ.
Intimatul apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei, având în vedere faptul că fapta săvârșită este una gravă, întrucât lucrările de construcție au fost efectuate înainte de a demara procedura de solicitare a certificatului de urbanism, fără a avea un proiect tehnic întocmit și avizat de un specialist în domeniu.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205-208 C. proc. civ., OG nr. 2/2001 și legea nr. 50/1991.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, precum și proba cu martorii P. Ș.-G. și P. I..
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză instanța reține următoarele:
I. Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta conține toate mențiunile prevăzute de art. 17, din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că petentul a invocat alte motive de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție.
a. În primul rând, contestatorul invocă faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat pe fiecare pagină de agentul constatator.
Potrivit dispozițiilor art. 19, alin. 1, din OG nr. 2/2001 „Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient”. Instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat pe fiecare pagină de agentul constatator, ci doar pe pagina nr. 2.
Nelegalitatea va atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 175, C. proc. civ., aplicabil în materie contravențională în temeiul art. 47 din OG nr. 2/2001. Cu toate acestea, în cauză nu s-a făcut dovada producerii unei vătămări, motiv pentru care sancțiunea nulității nu va interveni.
b. În al doilea rând, contestatorul invocă faptul că fapta reținută în sarcina sa a fost constatată de un agent constatator necompetent material.
Potrivit dispozițiilor art. 27, alin. 3, din legea nr. 50/1991, „Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)-l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare”.
După cum se poate observa, dispoziția legală citată nu impune ca agentul constatator să fie în subordinea consiliului local. Legea folosește denumirea generică de autorități locale, noțiune care include și primarul. Din fișa postului numitului L. P. – agentul constatator al contravenției reținute în sarcina petentului – rezultă că acesta are printre atribuții și pe aceea de a constata contravenții prevăzute de legea nr. 50/1991 (f. 130). În aceste condiții, instanța apreciază că în speță au fost respectate dispozițiile art. 27, alin. 3, din legea nr. 50/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 27, alin. 5, din același act normativ, „Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control ale administratiei publice locale, se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a savarsit contraventia”.
Instanța contată că în cauza de față sancțiunea a fost aplicată de primarul Municipiului G., fiind respectate dispozițiile art. 27, alin. 5 suscitate.
c. În al treilea rând petentul invocă faptul că în procesul-verbal de contravenție nu este indicat locul încheierii acestuia.
Instanța constată că într-adevăr în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu este indicat locul încheierii procesului-verbal de contravenție, numai că această nelegalitate va atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 175, C. proc. civ., aplicabil în materie contravențională în temeiul art. 47 din OG nr. 2/2001. Cu toate acestea, în cauză nu s-a făcut dovada producerii unei vătămări, motiv pentru care sancțiunea nulității nu va interveni.
d. În al patrulea rând, petentul invocă inexistența identității între data constatării contravenției și data aplicării acțiunii.
Instanța constată că afirmația petentului este reală. Cu toate acestea, acest aspect este lipsit de semnificație juridică, întrucât legea nu impune existența unei identități între aceste date în ipoteza în care competența de constatare și cea de sancționare a contravenției este diferită.
În aceste condiții, instanța apreciază că motivele invocate de petent nu atrag nulitatea procesului-verbal de contravenție contestat, astfel că prezumția de legalitate a acestuia nu a fost răsturnată.
II. Analizând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că probele administrate nu au relevat o stare de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.
În acest sens, instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea faptei. Martorii audiați în cauză au confirmat de asemenea săvârșirea faptei de către petent. Nu în ultimul rând, din autorizația de construire depusă la dosar de petent rezultă că aceasta a fost emisă ulterior săvârșirii faptei de către acesta.
În aceste condiții, instanța reține că petentul a efectuat lucrări de construire neautorizate, constând în fundație construcție și fundație împrejmuire pe terenul înscris în CF nr._ G., nr. cadastral_ G., fără a deține autorizație de construire. Contrar susținerilor petentului și lucrările de edificare a fundației pentru gardul de împrejmuire s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât lucrările de împrejmuire nu se află printre cele exceptate de art. 11 din legea nr. 50/1991 de la obținerea autorizație de construire. Din contră, se arată în mod expres că doar lucrările de reparații ale împrejmuirilor nu necesită autorizație de construire. În consecință, este evident că intenția legiuitorului a fost aceea de a include și împrejmuirile în categoria construcțiilor pentru care este necesară obținerea autorizației de construire.
Instanța reține că pasivitatea intimatului în a întocmi planul urbanistic zonal nu reprezintă o împrejurare de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei și nici măcar o cauză de atenuare a răspunderii contravenționale, având în vedere faptul că intimatul nu avea nici o obligație legală în acest sens. În aceste condiții, petentul avea obligația de a aștepta întocmirea acestui plan, sau de a efectua demersuri în vederea întocmirii acestuia pe cheltuiala sa, anterior demarării lucrărilor de construcție.
Instanța reține că în cauză nu poate fi reținută nici existența stării de necesitate drept cauză exoneratoare de răspundere contravențională. Atât timp cât în cuprinsul OG 2/2001 nu este definită această noțiune, vor deveni aplicabile prevederile art. 45 din Codul penal, aplicabil și în materie contravențională conform art. 47 din OG nr. 2/2001.
În consecință, pentru reținerea stării de necesitate, ca situație premisă trebuie să existe o stare de pericol care nu trebuie să fi fost provocată intenționat sau din culpa celui ce invocă starea de necesitate. În speța de față este evident că pericolul degradării materialelor de construcție a fost generat de petent, întrucât aceasta le-a achiziționat anterior emiterii autorizației de construire. În plus de aceasta, pentru reținerea stării de necesitate este necesar ca acțiunea de salvare să fie singura modalitate de înlăturare a pericolului. În speța de față puteau fi imaginate mai multe modalități de salvare având în vedere că materiale de construcție nu sunt, în principiu, bunuri perisabile: amenajarea unor spații de depozitare provizorii; înstrăinarea acestora. În consecință, instanța reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile stării de necesitate.
Neexistând nici o cauză care să înlăture caracterul contravențional al faptei sau o altă cauză exoneratoare de răspundere contravențională, instanța reține că fapta săvârșită întrunește conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 26, alin. 1. lit. a din legea nr. 50/1991, astfel cum în mod corect s-a reținut în procesul-verbal de contravenție.
Sancțiunea de 15.000 lei a fost individualizată în limitele legale. Cu toate acestea instanța apreciază că individualizarea sancțiunii a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor art. 21, alin. 3, din OG nr. 2/2001, amenda aplicată fiind disproporționată în raport cu pericolul social al faptei săvârșite.
Instanța apreciază că fapta săvârșită are un grad redus de pericol social. Singurele lucrări efectuate de petent au fost fundațiile, neaducând atingere aspectului general al zonei, sau vreunui interes public sau privat. Petentul a realizat demersuri pentru . între timp autorizația de construire pentru un imobil cu exact aceeași configurație cu cel pentru care s-au început lucrările.
Raportat la aceste împrejurări, instanța apreciază că amenda minimă prevăzută de lege, este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. I.-M., domiciliat în G., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Municipiul G., cu sediul în G., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 2/11.03.2013 încheiat de intimat.
Pe cale de consecință, va dispune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat la 1000 lei și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.
În temeiul art. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. I.-M., domiciliat în G., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Municipiul G., cu sediul în G., ., jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 2/11.03.2013 încheiat de intimat.
Dispune reindividualizarea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.11.2013
PREȘEDINTE GREFIER G. M. I. B. I.-L.
Red /Dact. 18.12.13
G.M.I. – 5 ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 159/2013. Judecătoria GHERLA | Validare poprire. Sentința nr. 588/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
