Plângere contravenţională. Sentința nr. 561/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 561/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 3892/190/2012
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 561/2013
Ședința publică din data de 07 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: G. Tudorița
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de către petentul P. L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa părților. La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul Judecătoriei Bistrița (fila 3) există o cerere de judecare în lipsă din partea petentului, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 09.04.2013, în dosarul nr._, s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus trimiterea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ la prezentul dosar în vederea conexării. Apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 164 din Codul de Procedură Civilă, instanța conexează plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2013, sub nr. de dosar_ la prezentul dosar având ca obiect plângerea contravențională înregistrată sub nr. de dosar_, urmând ca cele două acțiuni să fie soluționate împreună.
Instanța reține că intimata s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus la dosar înscrisurile solicitate, precum și o declarație pe propria răspundere a martorului semnatar al fiecărui proces-verbal de contravenție, sens în care apreciază că dosarul conține suficiente elemente pentru soluționarea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale invocate de către intimată prin întâmpinare. Acest incident procedural nu va fi soluționat cu prioritate și în mod separat, ci, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, instanța dispune unirea excepției tardivității formulării plângerii cu fondul cauzei, probele necesare soluționării excepției fiind comune cu cele utile soluționării în fond a pricinii.
În probațiune, instanța apreciază că acțiunea de față se poate rezolva pe baza înscrisurilor existente la dosar, sens în care, conform prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acest mijloc de probă este unul legal, pertinent, concludent și util soluționării cauzei, fiind de natură a proba temeinicia pretențiilor deduse judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 02.04.2012, sub nr._, petentul P. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011, ca fiind netemeinic și nelegal, pentru lipsa semnăturii organului constatator. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pe cale de excepție, s-a invocat prescripția executării sancțiunii, prev. de art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, din moment ce procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termenul prev. de art. 25 din OG nr. 2/2001, fiind întocmit la data de 26.07.2011 și comunicat la data de 27.03.2012 de către Serviciul de taxe și impozite din cadrul Primăriei Bistrița. A precizat petentul că, analizând procesul-verbal de afișare, se poate lesne de observa că acesta nu cuprinde adresa sa exactă, iar martorul semnatar nu are date de identificare, ceea ce denotă că nu a fost întocmit la domiciliul său cu prilejul afișării, cu atât mai mult cu cât, la data de 08.08.2011, întreaga familie și alte persoane, erau acasă întrucât serbau un eveniment legat de logodna fiicei sale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție nu poartă semnătura agentului constatator, înscrisul fiind generat în sistem electronic, însă sancțiunea contravențională este emisă și întocmită pe un suport de hârtie, care trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, elemente de dispoziție cuprinse în art. 17 din OG nr. 2/2001, sens în care s-a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție.
Un al doilea motiv de nulitate invocat de către petent este cel prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 din moment ce procesul-verbal de contravenție nu conține rubrica “Alte mențiuni”.
Raportat la tariful de despăgubire stabilit în cuantum de 28 Euro, adică contravaloarea tarifului de utilizare pentru 12 luni, petentul a apreciat că este perceput în mod abuziv din moment ce este prevăzut doar în înștiințarea de plată, care este un act cu totul distinct față de procesul-verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
În probațiune, s-a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011 și dovada de afișare a acestuia (filele 4-5 din dosarul Judecătoriei Bistrița) și copia cererii înregistrate la Municipiul Bistrița- Direcția Economică-Venituri, sub nr._/09.03.2012.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin serviciul registratură a Judecătoriei Bistrița, intimata a depus, la dosarul cauzei, în probațiune, în vederea dovedirii contravenției, un set de înscrisuri și, anume: dovada faptului că nu se supun controlului metrologic legal camerele foto cu ANPR, sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare (fila 11), dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator S. A. Osnea (fila 12) și fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 13). Totodată, la data de 22.10.2012, intimata a depus la fila 25 din dosar un înscris prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, raportat la prevederile art. 31 din OG nr. 2/2001, din moment ce procesul-verbal . nr._/26.07.2011 a fost comunicat petentului la data de 08.08.2011 și plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 02.04.2012, fiind anexată înscrisului dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare (fila 26).
Prin sentința civilă nr._/2012 din data de 01.11.2012, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Bistrița și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-N., plângerea contravențională fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 22.11.2012, sub același nr. de dosar,_ . La dosarul Judecătoriei Cluj-N. (filele 3-4) a fost atașată întâmpinarea formulată de către intimată, înscris în cuprinsul căruia s-a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și, pe fondul cauzei: s-a solicitat respingerea contestației, procesul-verbal de contravenție fiind legal și temeinic întocmit. Întâmpinării i-au fost anexate: dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare pentru procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr._ din data de 26.07.2011 (fila 5), dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator S. A. Osnea având valabilitate pentru perioada 22.12._11 (fila 6) și fotografia ilustrând săvârșirea contravenției (fila 7).
Prin sentința civilă nr. 3481/2013 din data de 20.12.2013, apreciind că nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, Judecătoria Cluj-N. și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei G., plângerea contravențională fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 06.03.2013, sub același nr. de dosar,_ . La dosarul Judecătoriei G., conform dispozițiilor instanței, intimata a depus la dosarul cauzei (filele 11-12) adresa martorului semnatar al procesului de afișare pentru procesul-verbal de contravenție contestat, precum și o declarație a acestei persoane.
În cadrul ședinței publice de astăzi, 07.05.2013, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la prezentul dosar, constatând îndeplinite condițiile impuse de art. 164 din Codul de Procedură Civilă. Astfel, plângerea contravențională ce face obiectul dosarului nr._ cuprinde aceleași motive precum cele ale prezentei acțiuni, după cum reiese din cererea de chemare în judecată depusă la filele 2-3 din dosarul Judecătoriei Bistrița, ceea ce diferă fiind doar procesul-verbal de contravenție atacat, anume procesul-verbal . nr._/26.07.2011. Mai mult decât atât, dosarul nr._ este contruit în aceeași manieră ca și prezentul dosar, intimata depunând același tip de înscrisuri în probațiune și chiar același tip de întâmpinare (filele 5-6 din dosarul Judecătoriei Cluj-N.), prin care se invocă excepția tardivății formulării plângerii contravenționale și se solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Totodată, în cadrul ședinței publice de astăzi, 07.05.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, instanța a dispus unirea excepției tardivității formulării plîngerii contravenționale cu fondul cauzei și, în temeiul prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, după care a reținut cauza în pronunțare.
Examinând, cu prioritate, excepția tadivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată, prin întâmpinare, în ambele dosare conexate, prin prisma înscrisurilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată că:
Potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia. În speță, comunicarea ambelor procese-verbale atacate s-a realizat prin afișare la data de 08.08.2011, după cum reiese din dovezile depuse la fila 5 din dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, respectiv fila 5 din dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița. Această operațiune de afișare a fost confirmată de către martorul G. V., persoană ce a atestat, prin semnătură, afișarea actelor. Contrar susținerilor petentului formulate în cuprinsul fiecărei plângeri contravenționale, instanța apreciază că acest martor există și are date de identificare, după cum reiese din adresa nr._/EX/18.04.2013 depusă de către intimată la fila 8 din dosarul Judecătoriei G. nr._, sens în care se va reține că operațiunea de comunicare s-a realizat în mod legal, prin afișare, la data de 08.08.2011, operațiune atestată de către martora G. V., conform prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Totuși, instanța nu va admite excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, deși petentul a depus contestațiile împotriva ambelor procese-verbale de contravenție doar la data de 02.04.2012, dată la care termenul de 15 zile stabilit de lege era expirat, întrucât s-au invocat motive care justifică repunerea contravenientului în termenul de formulare a plângerii contravenționale. Împrejurarea că acesta nu a avut cunoștință de existența sancțiunilor este, de altfel, susținută și de cererea depusă la fila 6 din dosarul Judecătoriei Bistrița.
În consecință, apreciind că petentul s-a aflat în imposibilitate de a acționa în termen legal, pentru a-i respecta acestuia dreptul la apărare, instanța îl va repune pe contravenient în termenul de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale și va respinge excepția tardivității, urmând a analiza fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 11.07.2011, agentul constatator S. A. Osnea din cadrul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C. a interogat baza de date și a constatat că, la data de 06.02.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului P. L., a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, pe DN1C, în localitatea J., la Km 17+000 m, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției, respectiv data de 06.02.2011, după cum reiese din fișa conținând fotografia dovadă a săvârșirii contravenției, menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și depusă la fila 13 din dosarul Judecătoriei Bistrița. Astfel, la data de 26.07.2011, același agent constatator din cadrul companiei intimate, în temeiul autorizației de control nr. 0818 și a certificatului calificat depuse la fila 12 din dosarul Judecătoriei Bistrița a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 4 din dosarul Judecătoriei Bistrița), fiind sancționat contravențional petentul, prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002. Totodată, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a vreunui martor, după cum s-a arătat în chiar cuprinsul actului și i-a fost comunicat acestuia, prin afișare, la data de 08.08.2011 (fila 5 din dosarul Judecătoriei Bistrița).
În aceeași manieră a intervenit și sancționarea contravențională a petentului pentru săvârșirea ulterioară a unei fapte contravenționale de aceeași natură. Astfel, la data de 11.07.2011, agentul constatator G. C. din cadrul intimatei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C. a interogat baza de date și a constatat că, la data de 08.02.2011, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului P. L. a fost fotografiat cu ajutorul unei camere video ANPR, pe DN1C, în localitatea J., la Km 17+000 m, întrucât acest nr. de înmatriculare nu s-a regăsit în baza de date în care sunt conținute toate rovinetele valabile la data înregistrării contravenției, respectiv data de 08.02.2011, după cum reiese din fișa conținând fotografia dovadă a săvârșirii contravenției, menționată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și depusă la fila 13 din dosarul Judecătoriei Bistrița. La data de 26.07.2011, același agent constatator din cadrul companiei intimate, în temeiul autorizației de control nr._ și a certificatului calificat depuse la fila 12 din dosarul Judecătoriei Bistrița a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ (fila 4 din dosarul Judecătoriei Bistrița), fiind sancționat contravențional petentul, prin aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002. Totodată, potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, petentul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a vreunui martor, după cum s-a arătat în chiar cuprinsul actului și i-a fost comunicat acestuia la data de 08.08.2011 (fila 5 din dosarul Judecătoriei Bistrița).
Apreciind că procesele-verbale de contravenție sunt nelegal întocmite, petentul a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea actelor de sancționare și exonerarea de la plata amenzilor și a tarifelor de despăgubire aplicate.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, fapta de a circula fără a deține rovinetă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, amendă având limite între 250 lei și 500 lei, conform anexei II a aceluiași act normativ, pentru autovehicule de genul celui pentru care a intervenit sancționarea contravenientului în speța dedusă judecății. Art. 7 din același act normativ arată că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Definind noțiunea de utilizator, art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002 stipulează că utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Reglementând maniera în care pot fi constatate și sancționate asemenea contravenții, art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 arată că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, după cum este și cazul proceselor-verbale de contravenție contestate. În această ipoteză, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că cele două procese-verbale de constatare a contravenției atacate- . nr._/26.07.2011 și nr._/26.07.2011- îndeplinesc exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege.
În acest sens, instanța apreciază că susținerile petentului cu privire la întocmirea în mod nelegal a proceselor-verbale de constatare a contravenției sunt neîntemeiate, după cum se va arăta în cele ce urmează, când instanța va efectua analiza motivelor de nelegalitate invocate de către petent, atât a celor ce s-au apreciat ca fiind excepții în cuprinsul plângerilor contravenționale, cât și a celor invocate pe fondul cauzei. Se va reține, astfel, că maniera în care au fost formulate susținerile petentului “pe cale de excepție” ilustrează faptul că aceste alegații sunt, în fapt, apărări de fond, ce privesc legalitatea proceselor-verbale de contravenție, astfel că instanța urmează a face o analiză a lor în cele ce urmează, adică în contextul aprecierii asupra legalității actului de sancționare.
1. Întâi, raportat la susținerea petentului în sensul că s-a prescris executarea sancțiunii contravenționale, din moment ce procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, instanța apreciază că această alegație este nefondată din moment ce s-a arătat deja că actele au fost comunicate, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, prin afișare, la data de 08.08.2011, operațiune confirmată de martorul semnatar G. V.. Au fost respectate, așadar, dispozițiile art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, procesele-verbale de contravenție întocmite la data de 26.07.2011 fiind comunicate, în termen legal, la data de 08.08.2011.
2. În ceea ce privește faptul că procesele-verbale sunt afectate de nulitate absolută conform art. 17 din OG nr. 2/2001 pentru că lipsește semnătura olografă a agentului constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, în chiar cuprinsul fiecărui procesul-verbal, este inserată mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator, în baza certificatului calificat depus de către intimată la fiecare dosar al Judecătoriei Bistrița. În acest context, apare evident faptul că exigențele de legalitate cu privire la forma actului sancționator au fost respectate, utilizându-se o formă echivalentă, forma electronică, recunoscută și consacrată în mod expres de către legiuitor prin intermediul Legii nr. 455/2001, act normativ ce, în cuprinsul art. 7 arată că: „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerinta dacă i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”, aceste din urmă exigențe legale fiind pe deplin respectate din moment ce, la dosarul cauzei s-a depus dovada certificatului calificat. De altfel, semnătura electronică nu este altceva decât forma digitală a semnăturii olografe, în sensul că este reflexia în spațiul virtual al acesteia și orice semnătură electronică are aceleași funcționalități și aplicabilități ca și semnătura olografă; chiar mai mult decât atât, modul ei de utilizare o recomandă din punctul de vedere al securității și integrității.
3. În cuprinsul plângerii contravenționale, petentul a mai arătat că procesele-verbale sunt nule deoarece nu se regăsește dreptul său de a face obiecțiuni, drept conferit de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. Totuși, instanța constată că petentul nu a arătat vătămarea ce i-a fost cauzată în această manieră. De altfel, prin chiar modalitatea de întocmire și de transmitere a procesului-verbal, anume generarea și semnarea sa în formă electronică, urmată de comunicarea actului de sancționare prin poștă, acest lucru nu ar fi fost posibil. Totuși, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni nu a fost încălcat, nu i s-a produs acestuia o vătămare care să nu poată fi înlăturată, de natură să conducă la pronunțarea nulității relative a procesului-verbal, conform Deciziei nr. XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Secțiile Unite, din moment ce eventualele obiecțiuni și explicații aduse procesului-verbal de constatare a contravenției pot fi formulate în cadrul unei acțiuni în justiție, precum cea de față, având ca obiect plângere contravențională. Raportat la lipsa vreunui martor care să semneze procesul-verbal de contravenție, instanța reține că agentul constatator a procedat în mod legal, conform dispozițiilor art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, la indicarea împrejurărilor pentru care nu a fost posibilă atestarea lipsei contravenientului de către un martor și, anume: modalitatea concretă de constatare a contravenției care nu permitea identificarea de martori. Ori, procedând în această manieră, fiecare dintre agenții constatatori ce au întocmit procesele-verbale de contravenție atacate, a respectat dispozițiile legale incidente în materie și nu se justifică anularea actelor, cu atât mai mult cu cât nu se poate identifica nicio vătămare adusă contravenientului prin lipsa semnăturii martorului.
4. În sfârșit, cu privire la tariful de despăgubire stabilit în cuantum de 28 Euro, adică contravaloarea tarifului de utilizare pentru 12 luni, petentul a apreciat că este perceput în mod abuziv din moment ce este prevăzut doar în înștiințarea de plată, care este un act cu totul distinct față de procesul-verbal de contravenție. Susținerea petentului este, însă, neîntemeiată, tariful de despăgubire la care a fost obligat este o sancțiune ce a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție și, doar, detaliată în cuprinsul înștiințării de plată ce însoțește procesul-verbal, după cum reiese din mențiunile actului sancționator. Ori, simplul fapt că nu a fost indicată contravaloarea tarifului de despăgubire în chiar procesul-verbal de contravenție nu este în măsură să conducă la anularea actului, conform art. 105 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a proceselor-verbale contestate, se va constata că forța probantă a acestora nu a fost înlăturată, fiecare dintre actele de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează fapte de încălcare a normelor legale în legătură cu aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentului i s-a oferit de către instanță posibilitatea dovedirii unei stări de fapt netemeinice, fiindu-i încuviințate, în probațiune, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri care, însă, nu sunt de natură a ilustra o întocmire nelegală a actelor de sancționare.
Însă, prin probatoriul administrat în cauză, s-a reușit o circumstanțiere a stării de fapt reținute în cuprinsul fiecăruia dintre procesele-verbale atacate, în sensul că fapta este aceeași și trebuie sancționată o singură dată, fiind săvârșită în forma continuă. Chiar și în materie contravențională, legiuitorul a reglementat săvârșirea unei fapte în formă continuă, arătând, în cuprinsul art. 13 alin. 2 teza a II-a din OG nr. 2/2001 că o contravenție este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De altfel, această noțiune este perfect aplicabilă speței deduse judecății, din moment ce aceeași prevedere legală a fost încălcată de către petent la diferite intervale de timp, anume: 06.02 și 08.02 și se poate concluziona că încălcarea obligației legale s-a întins pe o perioadă de timp, deci contravenția săvârșită de către petent este una singură și trebuie sancționată doar o singură dată. Ori, această concluzie este pe deplin justificată în contextul modificărilor legislative aduse actului normativ ce a stat la baza sancționării contravenientului- OG nr. 15/2002-, act normativ ce, în cuprinsul art. 8, instituie ca fiind contravenție continuă fapta de a circula fără rovinetă valabilă, după cum deja s-a arătat. Aceste modificări legislative funcționează precum o lege mai favorabilă, din moment ce sancționarea intervine doar o singură dată, pentru prima dintre faptele contravenționale reținute în sarcina petentului, lege ce se impune a fi aplicată în prezenta cauză, față de dispozițiile imperative ale art. 12 alin. 2 teza I din OG nr. 2/2001.
În consecință, făcând aplicarea normelor legale mai sus indicate, instanța apreciază că activitatea contravențională a petentului de a circula fără a deține rovinetă valabilă în același loc: pe DN1C, localitatea J., la km 17+000 m, în perioada 06.02-08.02.2011, a fost săvârșită în formă continuă, prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002 instituind o obligație a cărei încălcare este susceptibilă de a se desfășura pe o anumită durată de timp. Ori, din moment ce această activitate contravențională nu a fost întreruptă și primul proces-verbal de contravenție pentru fapta savârșită la data de 06.02.2011 a intervenit la data de 26.07.2011, fiind comunicat contravenientului doar la data de 08.08.2011, se impune anularea procesului-verbal de contravenție prin care a fost sancționată fapta contravenționala săvârșita la data de 08.02.2011, faptă ce nu are individualitate proprie și este parte a activității contravenționale continue săvârșite la data de 06.02.2011.
Așadar, instanța va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., la data de 26.07.2011 și va înlătura sancțiunile contravenționale aplicate prin acest proces-verbal, atât amenda contravențională în cuantum de 250 lei, cât și tariful de despăgubire stabilit, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei.
Totuși, raportat la fapta contravențională reținută în sarcina petentului la data de 06.02.2011, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada netemeiniciei stării de fapt descrise în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011. Mai mult, probele ce au stat la baza sancționării petentului există și chiar au fost atașate dosarului cauzei, fiind depuse în probațiune de către intimată, contravenientul putând, cu ușurință, să ia act de existența lor. Împrejurarea că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în proprietatea petentului P. L. a folosit rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinetă valabilă, fiind surprins la data de 06.02.2011, de camera foto instalată pe DN 1 C, la km 17+000m, în localitatea J., de către intimată, este de necontestat în contextul înscrisurilor depuse la filele 11-13 din dosarul Judecătoriei Bistrița, anume: dovada faptului că nu se supun controlului metrologic legal camerele foto cu ANPR, sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare, fotografia ilustrând săvârșirea contravenției, la care se adaugă dovada certificatului calificat și a autorizației de control a agentului constatator S. A. Osnea. În consecință, se poate reține că sancționarea petentului a fost legală și temeinică, întrucât acesta nu s-a conformat obligației legale de achita taxa de drum pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, ce a folosit rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinetă valabilă, la data săvârșirii contravenției.
Cu privire la sancțiunea aplicată petentului, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege: 250 lei, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată în temeiul prevederilor art. 8 din OG nr. 15/2002. Totuși, în ceea ce privește tariful de evaluare aplicat petentului, în cuantum de 28 Euro, anume 118, 04 lei, se va face aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, în vigoare începând cu data de 27.07.2012, conform cărora tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” În același sens, art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001, reglementând legea contravențională mai favorabilă, arată că “dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta”.
În cauză, sancțiunea reglementată de legea nouă, mai favorabilă, anume cea care reiese din modificările aduse OG nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012, este amenda, renunțându-se la aplicarea tarifului de despăgubire, o amendă în cuantumul arătat, între 250 lei- 500 lei.
Raportat la cele precizate, instanța reține că amenda aplicată petentului prin procesul-verbal atacat este una legală și, totodată, temeinică, după cum s-a arătat deja. Însă, tariful de despăgubire indicat în cuprinsul înștiințării de plată la procesul-verbal de contravenție . nr._/26.07.2011, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în cuantum de 28 Euro, respectiv 118,04 lei se impune a fi anulat, față de prevederile imperative ale Legii nr. 144/2012.
Totuși, petentul a solicitat modificarea procesului-verbal contravențional, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. În ceea ce privește această solicitare a petentului, instanța va realiza analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale. Trebuie observat, așadar, că dispozițiile OG nr. 15/2002 au un scop determinat, impus de art. 11 din acest act normativ ce arată că stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere. Mai mult, alin. 2 al acestui text de lege ilustrează faptul că aplicarea și colectarea tarifelor de trecere și de utilizare, precum și urmărirea plății acestora se fac în așa fel încât fluxul liber de trafic să fie perturbat cât se poate de puțin și să se evite controalele și verificările obligatorii exercitate la granițele interne ale Comunității Europene. Se poate, astfel, reține cu ușurință scopul de protecție și prevenție a acestor norme legale, instituite în sprijinul conducătorilor auto și, chiar, a întregii populații care trebuie să beneficieze de condiții optime pentru fluența traficului, iar aceste condiții sunt asigurate doar printr-o întreținere adecvată a drumului, întreținere ce implică anumite costuri, scopul instituirii taxei de drum fiind tocmai acela al asigurării fondurilor necesare pentru întreținerea și dezvoltarea rețelei de drumuri.
Raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului este legală și temeinică, fiind corect individualizată față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat în mod concret din fapta sa.
Astfel, fapta contravențională a petentului a constat, în mod concret, în permiterea circulației unui autovehicul fără a achita taxa de drum corespunzătoare, ori, este de notorietate faptul că orice vehicul contribuie la deteriorarea carosabilului și, în timp, sunt necesare efectuarea de reparații pentru întreținerea și utilizarea corespunzătoare a drumului. În condițiile în care petentul nu a înțeles să-și respecte obligațiile impuse de lege în sarcina sa, de a achita contravaloarea taxei de drum, al cărui scop a fost deja ilustrat, apare evident gradul de pericol ce a rezidat din fapta sa, gravitatea comportamentului contravențional putând avea ca urmare lipsirea companiei intimate de fondurile necesare asigurării siguranței și optimizării drumurilor din România. Această urmare ar fi în mod clar regăsită în condițiile în care toți utilizatorii de vehicule ar aprecia că fapta de a nu achita taxa de drum este de gravitate redusă, deci nu trebuie respectate întocmai obligațiile legale ce o impun.
Așadar, instanța consideră că, raportat la importanța obiectivelor ocrotite de OG nr. 15/2002, din fapta săvârșită în mod concret de către petent, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea unui asemenea act normativ, valori constând în protecția populației împotriva deteriorării și a lipsei de utilitate a drumurilor naționale din România, a asigurării fluxului liber de trafic. Nu sunt îndeplinite exigențele art. 7 din OG nr. 2/2001, ce reglementează sancțiunea avertismentului, această sancțiune putând fi aplicată doar în cazul în care fapta ar fi de gravitate redusă, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, raportat la împrejurările concrete ale speței și la valorile sociale încălcate prin fapta concretă, valori a căror încălcare impun o sancțiune pecuniară.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională și a anula tariful de despăgubire, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei, astfel cum a fost stabilit în sarcina petentului prin înștiințarea de plată la procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011, întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Va fi, însă, menținută amenda instituită în sarcina petentului, în cuantum de 250 lei, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 26.07.2011, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată, prin întâmpinare, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C..
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. L., cu domiciliul în Cartierul Unirea din municipiul Bistrița, .. 357, jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și, în consecință:
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- C., la data de 26.07.2011. Înlătură sancțiunile contravenționale aplicate prin acest proces-verbal, atât amenda contravențională în cuantum de 250 lei, cât și tariful de despăgubire stabilit, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei.
Anulează tariful de despăgubire, în cuantum de 28 Euro, adică 118,04 lei, astfel cum a fost stabilit în sarcina petentului prin înștiințarea de plată la procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2011, întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Menține amenda instituită în sarcina petentului, în cuantum de 250 lei, astfel cum a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit, la data de 26.07.2011, de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. G. Tudorița
Red.D./Dact.D.
5 ex./13.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 592/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
