Somaţie de plată. Hotărâre din 05-03-2013, Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 166/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 301/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: R. M. L.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitorul S. I. M., având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, conform art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr. 387/2005), nu se prezintă niciuna din părți, însă, la dosarul cauzei (fila 5) există o cerere de judecare în lipsă din partea creditoarei, astfel că judecata va continua chiar în lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că s-a depus răspunsul la întâmpinare din partea creditoarei, înscris la care au fost atașate termenii și condițiile generale pentru utilizarea abonamentelor Orange (filele 29-83).
Instanța reține că răspunsul a fost depus în două exemplare, unul pentru comunicare, însă apreciază că dreptul la apărare și principiul contradictorialității ce guvernează procesul civil au fost respectate în cauză prin comunicarea acțiunii către debitor, acesta având cunoștință despre termenul de judecată de azi și formulându-și poziția procesuală prin întâmpinarea depusă la filele 22-25, astfel că nu se mai impune comunicarea răspunsului la întâmpinare, înscris de care debitorul ar fi putut lua cunoștință prin prezentarea sa în fața instanței la acest termen de judecată.
Se pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei invocată de către debitor prin întâmpinare, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ce reiese din motivele expuse cu privire la fondul cauzei în cuprinsul întâmpinării.
Întrucât nici una dintre părți nu este prezentă pentru a pune concluzii asupra acestor incidente procedurale, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțarea asupra excepțiilor invocate, apreciind că înscrisurile depuse în probațiune la dosar sunt suficiente pentru a fundamenta o soluție cu privire la excepțiile invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată în temeiul OG nr. 5/2001, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013, sub nr._, reclamanta creditoare . SRL, prin reprezentant cu împuternicire la fila 17 din dosar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul debitor S. I. M., să fie obligat debitorul:
- la plata creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 5.845,41 lei, din care suma de 2.767,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate prestate de societatea ., suma de 2.767,67 lei, cu titlu de penalități de întârziere și suma de 310,07 lei, cu titlu de dobânzi legale, precum și
- la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a încheiat cu Orange România SA contractul de servicii de telecomunicații integrate seria_/27.09.2010, în baza căruia i s-a atribuit codul de abonat_. Conform condițiilor generale ale acestui contract, . avea obligația să furnizeze servicii de telecomunicații, iar debitorul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor. A fost emisă, astfel, factura nr. JAE_ din data de 03.01.2011, factură care, însă, nu a fost achitată de către debitor, astfel că datorează penalități conform contractului pentru primele 200 de zile de întârziere la plată, iar începând din a 201-a zi de întârziere s-au calculat dobânzi legale.
S-a mai arătat și faptul că dreptul de creanță al . față de debitorul S. I. M. a fost cesionat către . SRL, fiind îndeplinite procedurile privind opozabilitatea față de terți a contractului de cesiune, dovada publicității fiind îndeplinită conform Legii nr. 99/1999, prin înscrierea cesiunii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fiind anexat cererii avizul de înscriere. Mai mult, a arătat creditoarea că a îndeplinit condiția notificării debitorului cedat și prin intermediul comunicării acțiunii introductive de către instanță.
A precizat creditoarea că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului intervenit cu clientul prin notificări sau apeluri telefonice, însă demersurile nu au avut niciun rezultat. De asemenea, creditoarea a arătat că, în temeiul art. 7201 din Codul de Procedură Civilă, s-a încercat stingerea litigiului și prin conciliere directă. Însă, raportat la prevederile art. 111 din OG nr. 5/2001, procedura prealabilă a concilierii directe nu este aplicabilă somației de plată care este o procedură necontencioasă specială.
S-a apreciat de către creditoare că deține o creanță certă, rezultând din contractul intervenit între părți și din facturile acceptate la plată în mod tacit, lichidă și exigibilă, astfel că s-a solicitat ca instanța să facă aplicarea art. 6 alin. 2 din OG nr. 5/2001 și să emită ordonanța care să conțină somația de plată pentru suma de 5.845,41 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 5/2001, vechiul cod civil al României și Legea nr. 99/1999.
În probațiune, la dosarul cauzei, au fost depuse fișa conținând modul de calcul al pretențiilor formulate (fila 6), copia facturii fiscale nr. JAE_ din data de 03.01.2011 (filele 7-9), copia contractului de abonament seria_ din data de 27.09.2010 (fila 10), copii de pe un set de înscrisuri prezentate de debitor la încheierea contractului (filele 11-12) și avizul de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nr. 2011-_-EOC (filele 13-15).
Cererea a fost legal timbrată, depunându-se la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei (fila 16).
Prin serviciul registratură al acestei instanțe, la data de 19.02.2013, pârâtul debitor a depus întâmpinare la dosarul cauzei (filele 22-25), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei și, pe fondul cauzei: a solicitat respingerea acțiunii creditoarei ca netemeinică.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, debitorul a arătat că cesiunea de creanță în care reclamanta-creditoare are calitatea de cesionar trebuie să fie inclusă în obiectul de activitate al societății, în caz contrar încălcându-se principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, ceea ce ar conduce la nulitatea absolută a actului, a cesiunii de creanțe. A mai precizat debitorul că, din coroborarea prevederilor art. 7, art. 8 și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, operațiunea de cumpărare a unui portofoliu de creanțe nu este legală, deoarece creditoarea nu este o societate bancară. În consecință, debitorul a apreciat că operațiunea în baza căreia reclamanta creditoare și-a justificat calitatea nu respectă cerințele legale în materie, astfel că a solicitat instanței să admită excepția invocată și să respingă cererea.
Pe fondul cauzei, debitorul a menționat că nu sunt îndeplinite atributele cerute de procedura simplificată a somației de plată cu privire la creanță. În acest sens, debitorul a apreciat că simpla înscriere a creanței în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nu atestă caracterul exigibil al creanței față de creditoare, deoarece dreptul la acțiune izvorăște din contract, iar acest contract prevede ca acțiunea în instanță să fie precedată de încercarea soluționării litigiului pe cale amiabilă, ori creditoarea nu a încercat acest lucru, ci a introdus somația de plată fără a-l înștiința că cesiunea de creanță a avut loc.
A apreciat, astfel, debitorul că o creanță nu poate fi considerată exigibilă atât timp cât debitorul nu știe față de cine o datorează. Mai mult, debitorul a considerat că nu este îndeplinită o altă condiție necesară pentru a putea promova somația de plată, creanța nefiind certă, din moment ce sunt percepute atât penalități cât și dobândă legală, suma fiind calculată eronat. În sfârșit, debitorul a arătat că doar o parte din creanță este evidențiată în factură, creanța nefiind astfel lichidă.
Față de poziția exprimată de către debitor în cuprinsul întâmpinării, creditoarea a depus la dosarul cauzei (filele 29-31), la data de 04.03.2013, prin serviciul registratură al acestei instanțe, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței să constate că întâmpinarea este neîntemeiată.
În acest sens, creditoarea a precizat că are calitate procesuală activă întrucât E. K. ROMÂNIA SRL are ca obiect de activitate recuperarea creanțelor comerciale, în speță contravaloarea debitului care are temei contractul de telefonie mobilă din data de 27.09.2010. A mai arătat creditoarea că dreptul de creanță al . față de debitorul S. I. M. a fost cesionat și poate fi exercitat de către . SRL, în calitate de creditor cesionar, cesiunea fiind realizată în temeiul contractului cadru de cesiune de creanțe din data de 25.03.2011, precum și contractului de cesiune de creanțe din data de 28.09.2011 și, raportat la prevederile art. 85, Titlul VI din Legea nr. 99/1999, pentru valabilitatea cesiunii nu este necesar acordul debitorului cedat. Mai mult, a precizat creditoarea că s-a efectuat procedura opozabilității față de terți (inclusiv față de debitor), dovada publicității fiind îndeplinită în momentul înscrierii cesiunii de creanță la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Totodată, cesiunea a fost notificată debitorului prin act sub semnătură privată și prin comunicarea acțiunii introductive de către instanță.
Pe fondul cauzei, creditoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, respectiv caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei copia avizului de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nr. 2011-_-EOC (filele 32-33), copia contractului cadru de cesiune de creanțe din data de 25.03.2011, având Anexa A intitulată contract de cesiune de creanțe din data de 28.09.2011 (filele 34-62) și copia termenilor și condițiilor generale pentru utilizarea abonamentelor Orange (filele 63-83).
La termenul de judecată de astăzi, 05.03.2013, în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către debitor prin întâmpinare, reținând cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
Examinând, cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către debitor prin întâmpinare, prin prisma înscrisurilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată că:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, debitorul a apreciat că această excepție se justifică prin aceea că cesiunea de creanță în care reclamanta-creditoare are calitatea de cesionar ar trebui să fie inclusă în obiectul de activitate al societății, în caz contrar fiind încălcat principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, ceea ce conduce la nulitatea absolută a actului. Totuși, instanța reține că societatea creditoare E. K. ROMÂNIA SRL are ca obiect de activitate recuperarea creanțelor comerciale, o astfel de creanță fiind și cea din speța dedusă judecății, decurgând din contractul de telefonie mobilă seria_ din data de 27.09.2010. În consecință, la încheierea contractului de cesiune prin care a fost transmis dreptul de creanță invocat în cauză, anume contractul cadru de cesiune de creanțe din data de 25.03.2011, având Anexa A- contract de cesiune de creanțe din data de 28.09.2011 (filele 34-62), înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, conform avizului de înscriere nr. 2011-_-EOC (filele 32-33) nu a fost încălcat principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice, prin raportare la obiectul său de activitate, societatea creditoare fiind în circuitul civil și având posibilitatea de a încheia acte juridice de cesiune a creanțelor. Mai mult, contractul de cesiune de creanțe intervenit între . și creditoarea . SRL este guvernat de dreptul comun, anume art. 1391- art. 1398 din Codul Civil (de la 1864) raportat la data încheierii actului juridic. Vor fi înlăturate, astfel susținerile debitorului cu privire la obligația respectării dispozițiilor Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, pentru valabilitatea operațiunii, din moment ce nu este vorba despre vreo creanță bancară, nici chiar despre cedarea unui portofoliu de creanțe, întrucât creanța aferentă debitorului a fost individualizată în cuprinsul contractului de cesiune de creanțe și înscrisă în mod separat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, după cum reiese din copia avizului de înscriere nr. 2011-_-EOC (filele 13-15). De altfel, actul normativ invocat de către debitor, anume Legea nr. 58/1998 nici nu mai era în vigoare la data încheierii contractului de cesiune de creanțe, în septembrie 2011, dispozițiile legii fiind abrogate de prevederile art. 422 lit. a din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, fiind absurd, așadar, a se vorbi despre condiționarea valabilității unui act juridic de respectarea unor prevederi legale ce nu mai sunt în vigoare.
Raportat la cele mai sus expuse, instanța apreciază că există calitate procesuală activă pentru creditoarea . SRL, din moment ce s-a făcut dovada identității între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, anume creanța decurgând din contractul de telefonie mobilă seria_ din data de 27.09.2010, încheiat între . și debitorul S. I. M., ca urmare a cesiunii de creanțe înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, conform avizului de înscriere nr. 2011-_-EOC.
Totuși, instanța apreciază că, în acest context, se impune a efectua și analiza susținerilor debitorului cu privire la inopozabilitatea cesiunii de creanță în ceea ce-l privește. În acest sens, instanța reține că cesiunea de creanta a fost înregistrata în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, potrivit dovezilor atasate la dosar, fiind transmisa calitatea de creditoare. Contrar celor alegate de către debitor, sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanta se încheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, nefiind necesar consimtamântul debitorului cedat, deoarece nu este parte în contractul de cesiune, însă, pentru opozabilitatea ei fata de terti, trebuie îndeplinite anumite formalitati de publicitate. Astfel, fata de terti, cesiunea de creanta produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerintelor de publicitate. Cesiunea fata de debitorul cedat începe sa-si produca efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila si, anume, de la data notificarii facute prin executorul judecatoresc sau de la data acceptarii facute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnatura privata. Totuși, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza acțiunea promovată de către cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial. În alta ordine de idei, din interpretarea sistematica si literala a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a si art. 29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanta îndeplinesc conditia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garantie în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, în cauza, fiind realizata aceasta formalitate, potrivit precizarilor de mai sus.
În consecință, se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei . SRL, invocată, prin întâmpinare, de către pârâtul S. I. M..
Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii, ce rezultă din motivele expuse pe fondul cauzei de către debitor în cuprinsul întâmpinării, instanța reține că dreptul de creanță valorificat în prezenta acțiune derivă din contractul de telefonie mobilă seria_ din data de 27.09.2010, contract de poate fi calificat ca fiind un contract între profesioniști. Referindu-se la noțiunea de “profesionist”, art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, arată că această noțiune include orice persoană autorizată să desfășoare activități economice sau profesionale, activități de natura celor realizate în speță de către societatea prestatoare de servicii de telefonie mobilă, ..
În consecință, litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile art. 7201 din Codul de Procedură, prevederi legale ce instituie obligativitatea unei proceduri prealabile de conciliere directă, procedură ce trebuie să se desfășoare înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, sancțiunea neîndeplinirii acestor exigențe legale fiind cea a inadmisibilității, după cum reiese din prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă. Nu pot fi avute în vedere, astfel, susținerile creditoarei cu privire la inaplicabilitatea procedurii prealabile a concilierii directe în cazul somației de plată, raportat la prevederile art. 111 din OG nr. 5/2001, care este o procedură necontencioasă specială, din moment ce art. 338 din Codul de Procedură Civilă, reglementând procedura necontencioasă, face trimitere la dispozițiile din materia contencioasă, arătând că aceste dispoziții completează maniera necontencioasă, în măsura în care nu sunt contrare. Ori, în speță, nu se poate aprecia că obligativitatea parcurgerii procedurii de conciliere directă, conform art. 7201 din codul de procedură civilă ar fi una contrară, cu atât mai mult cu cât, chiar părțile contractante și-au manifestat disponibilitatea, în cuprinsul art. 1.14 din cuprinsul termenilor și condițiilor generale, parte a 3-a a contractului (fila 73) pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor. Ori, această prevedere contractuală îi este opozabilă și creditoarei, fiindu-i transmisă odată cu dreptul de creanță invocat în cauză. De altfel, din motivarea acțiunii introductive, se pare că reclamanta creditoare ar fi înțeles obligativitatea parcurgerii procedurii de conciliere directă din moment ce a precizat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului intervenit cu clientul prin notificări sau apeluri telefonice, însă demersurile nu au avut niciun rezultat. Totuși, aceste demersuri nu au fost în niciun fel probate, sens în care instanța reține că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform exigențelor art. 109 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța urmează a admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată, prin întâmpinare, de către pârâtul S. I. M. și, în consecință: a respinge cererea privind emiterea somației de plată formulată de către creditoarea . SRL în contradictoriu cu debitorul S. I. M., având ca obiect obligarea debitorului la plata sumei totale de 5.845,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate prestate de societatea ., penalități de întârziere și dobânzi legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca prematur introdusă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei . SRL, invocată, prin întâmpinare, de către pârâtul S. I. M..
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată, prin întâmpinare, de către pârâtul S. I. M. și, în consecință:
Respinge cererea privind emiterea somației de plată formulată de către creditoarea . SRL, cu sediul în București, .. 10A, sector 2 în contradictoriu cu debitorul S. I. M., cu domiciliul în localitatea G., ., ., jud. Cluj, având ca obiect obligarea debitorului la plata sumei totale de 5.845,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate prestate de societatea ., penalități de întârziere și dobânzi legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca prematur introdusă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2013.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Racovița M. L.
Red.D./Dact.D.
2 ex./07.03.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 874/2013. Judecătoria GHERLA | Partaj judiciar. Sentința nr. 161/2013. Judecătoria GHERLA → |
|---|
