Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 589/2013. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 589/2013 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 642/235/2013
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 589/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I. L.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta O. G. N., în contradictoriu cu pârâții F. M., F. C. și C. S., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă reclamanta, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta avocata sa. Totodată depune extras CF colectiv și individual al imobilului apartament în litigiu (filele 99-102), precum și taxa judiciară de timbru în cuantum de 1700 lei achitată în data de 07.05.2013 de către reclamantă (fila 103)
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat P. A. E., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 73), lipsind pârâții.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La solicitarea instanței, avocata reclamantei arată că nu mai are alte cereri, excepții sau probe de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau probe de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților prezente în dezbateri.
Avocata reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților de ord. 1 și 2 să încheie cu reclamanta și pârâtul de ord. 3 contract autentic de vânzare-cumpărare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă. A arătat că, deși nu există opoziție din partea pârâților pentru admiterea acțiunii, începând cu anul 2009, reclamanta le-a solicitat acestora în mai multe rânduri să se prezinte la notar pentru a încheia acest contract autentic de vânzare-cumpărare, iar aceștia nu s-au conformat. Reclamanta a mai promovat anterior o acțiune în prestație tabulară, care însă s-a perimat pe rolul Judecătoriei Târgu M., unde cauza a ajuns ca urmare a solicitării pârâtului de rândul 3 de strămutare a cauzei de pe rolul Judecătoriei G., reclamanta neavând resurse financiare pentru deplasările la respectiva instanță. S-a făcut și o notificare anul trecut către pârâtul de rândul 3 să se prezinte la cabinetul unde lucrează, unde s-a prezentat doamna avocat P. F., inițial ajungându-se verbal la o înțelegere, dar mai apoi, i-a notificat să se prezinte și la notar pentru a încheia acest contract în formă autentică, unde costurile ar fi fost de 2500 lei care urmau să se împartă la patru. În acest moment, însă, reclamanta este obligată să achite taxa judiciară de timbru eșalonat, fiind dată în debit și la primărie, motiv pentru care solicită obligarea tuturor pârâților să suporte proporțional cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu.
Avocata reclamantei depune la dosar două chitanțe reprezentând onorariul avocațial în sumă de 750 lei și un bon fiscal de benzină din data de 07.05.2013, precizând pentru acesta din urmă că solicită doar suma de 40 de lei, contravaloarea acestui transport (fila 104).
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ c la data de 14.02.2013, reclamanta O. G. N., în contradictoriu cu pârâții F. M., F. C. și C. S., a solicitat instanței obligarea pârâților de ord. 1 și 2 să încheie cu reclamanta și cu pârâtul de ord. 3 contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament situat în G., . ., înscris sub A1 în CF nr._-C1-U3 G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7208 G.), nr. top. 154/1/III și terenul aferent înscris în CF nr._ G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7205 G.), nr. top. 154/1/S, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Cel de-al doilea petit al acțiunii vizând obligarea pârâtului de ord. 3 C. S. la plata sumei de 200 lei/lunar cu titlu de lipsă de folosință a fost disjunsă prin încheierea instanței din data de 21. 03 2013, fiind constituit dos. nr._ aflat pe rolul aceleiași instanțe.
În motivarea capătului de cerere care face obiectul prezentului dosar, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul C. S., la data de 20.03.2002, printr-un antecontract se vânzare-cumpărare, soții au achiziționat de la pârâții F. M. și F. C. imobilul apartament situat în G., . .. În anul 2009, prin notificarea expediată de B. Ș. A., pârâții au fost somați să se prezinte la notar pentru încheierea în formă autentică a contractului, fără a da curs acestei solicitări. În același an, reclamanta arată că a promovat o acțiune în prestație tabulară, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, dosarul fiind strămutat la Judecătoria Târgu M. unde în anul 2012 s-a constat perimată acțiunea. La data de 02.10.2012 reclamanta a înregistrat la SCPEJ A., Oszoczki, Ș. și Asociații o nouă notificare adresată pârâților, pentru a se prezenta la BNP Georza M. M. și a încheia în formă autentică a contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus-menționat, fără ca pârâții să se prezinte la notar, astfel cum rezultă din încheierea de certificare nr. 9065/16.10.2012.
În drept a invocat art. 948 și urm. C.civ., art. 969 C.civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005.
În probațiune a depus copii de pe următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 495/12.04.2006 pronunțată în dos. nr. 388/2006 al Judecătoriei G. (f. 7-8), antecontract de vânzare-cumpărare (f. 9), extras CF (f. 10-12, f. 99-102), notificări emise de B. Ș. A. și dovezile de comunicare (f. 13-15), sentința civilă nr. 1663/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dos. nr._ (f. 16), notificări emise de SCPEJ A., Oszoczki, Ș. și Asociații, dovezile de comunicare și încheierea de certificare nr. 9065/16.10.2012 (f. 17-22), tranzacție (f. 23-25), certificat de atestare fiscală (f. 94).
Prin încheierea instanței din data de 18.04.2013 (f. 90) s-a admis în parte cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 3.854 lei, în 11 tranșe lunare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2013 (f. 67), pârâtul de ord. 3 C. S. a arătat că nu se opune admiterii acțiunii promovate de reclamantă, în privința primului petit, fiind de acord cu obligarea pârâților de ord. 1 și 2 să încheie cu foștii soți contract autentic de vânzare-cumpărare.
De asemenea, pârâții de ord. 1 și 2 F. M. și F. C. au depus întâmpinare (f. 69), arătând că nu se opun admiterii acțiunii, fiind de acord ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, arătând că la data de 20.03.2002 au încheiat cu cei doi soți un antecontract de vânzare-cumpărare, primind prețul pentru imobilul înstrăinat. Au arătat că solicită respingerea vreunei pretenții a reclamantei de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată, în considerarea lipsei vreunui opoziții a pârâților la admiterea acțiunii, justificându-și absența de la solicitările anterioare formulate de reclamantă pe temeiul lipsei de stăruință a acesteia cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 20.03.2002, prin antecontractul de vânzare-cumpărare constatat printr-un înscris sub semnătură privată (f. 9), pârâții F. M. și F. C., în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat față de reclamanta C. (actualmente O.) G. N. și față de pârâtul C. S., în calitate de promitenți-cumpărători, să înstrăineze imobilul apartament situat în G., . ., înscris sub A1 în CF nr._-C1-U3 G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7208 G.), nr. top. 154/1/III și terenul aferent înscris în CF nr._ G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7205 G.), nr. top. 154/1/S, pentru suma de_ lei, achitată în întregime la data încheierii actului, obligându-se să se prezinte la notar pentru încheierea în formă autentică a contractului și să-i sprijine pe cumpărători la intabularea dreptului lor în CF.
Potrivit extrasului de CF nr._ (f. 99), imobilul care face obiectul prezentului litigiu este înscris în foaia de proprietate pe numele pârâților de ord. 1 și 2 F. M. și F. C. care, deși au fost notificați în mai multe rânduri, nu s-au prezentat pentru încheierea actului de înstrăinare cu respectarea exigențelor de formă autentică cerute de legiuitor.
De asemenea, instanța mai reține că în anul 2006, prin sentința civilă nr. 495/12.04.2006 pronunțată în dos. nr. 388/2006 al Judecătoriei G. (f. 7-8), s-a pronunțat divorțul soților C. (actualmente O.) G. N. și C. S., astfel că prezenta acțiune, formulată de reclamanta O. G. N., este în mod legal îndreptată și împotriva pârâtului C. S..
Deși la momentul încheierii convenției părților, pentru imobilele-clădiri legiuitorul nu instituia vreo condiție de formă, în privința terenurilor era în vigoare art. 67 din Legea nr. 18/1991, text potrivit căruia „Terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeței, prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică”.
Prin urmare, întrucât legiuitorul a impus ad validitatem încheierea în formă autentică a contractelor de vânzare-cumpărare privind terenurile de orice fel, instanța constată că în fapt contractul semnat de părți la data de 20.03.2002, nefiind încheiat în formă autentică, este nul absolut ca vânzare.
Pornind de la dispozițiile art. 978 din Codul civil de la 1864 (în vigoare la data încheierii contractului), doctrina și practica judiciară au instituit principiul conversiunii actului juridic, ce permite valorificarea manifestării de voință asumate de părți cu prilejul încheierii actului juridic lovit de nulitate drept un alt act juridic valabil, dacă sunt îndeplinite condițiile de valabilitate ale acestuia din urmă, iar voința părților este favorabilă conversiunii.
Prin urmare, raportat la aceste temeiuri de drept, constatând că înscrisul sub semnătură privată conține elementele esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv lucrul vândut și prețul, instanța reține că acesta are valoarea juridică a unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare care, fără a fi aptă să transfere dreptul de proprietate, dă naștere în sarcina părților la o obligație de a face, constând în aceea de a consimți la încheierea actului juridic în formă autentică.
Potrivit dispozițiilor art. 1077 din Codul civil de la 1865, „Nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”.
În acest context, reținând că poziția procesuală exprimată prin întâmpinările depuse de cei trei pârâți a fost în sensul neopunerii la admiterea acțiunii și, față de față de starea de fapt conturată, raportat la textele legale indicate, instanța constată că singura modalitate de executare silită în natură a obligației de a face, născută din antecontractul de vânzare-cumpărare, este obligarea pârâților de a se prezenta în fața notarului public în vederea încheierii contractului în formă autentică, în caz contrar hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, constatând a fi îndeplinite și condițiile impuse de art. 32 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, fiind depus și certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale – Primăria G. (f. 94), instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta O. G. N. și să-i oblige pe pârâții F. M., F. C. și C. S. să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament situat în G., . ., înscris sub A1 în CF nr._-C1-U3 G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7208 G.), nr. top. 154/1/III și terenul aferent înscris în CF nr._ G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7205 G.), nr. top. 154/1/S, pârâții F. M. și F. C. în calitate de vânzători și reclamanta O. G.-N. și pârâtul C. S. în calitate de cumpărători, în caz de refuz, la rămânerea sa irevocabilă, prezenta sentință urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, fundamentul juridic fiind culpa procesuală în care se găsește partea împotriva căreia a fost admisă acțiunea. În prezentul litigiu având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, se reține un anume specific al acțiunii, constând în aceea că instanța este chemată să suplinească o lipsa de acțiune din partea pârâților promitenți-vânzători, care atât înainte de promovarea acțiunii, cât și după admiterea acesteia, pot să refuze în concret să se prezinte în fața notarului public pentru a încheia, cu respectarea exigențelor legale de formă, actul de vânzare-cumpărare, motiv pentru care inclusiv dispozitivul instanței este în sensul că, în caz de refuz din partea pârâților, prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Or această atitudine a pârâților nu este una conformă principiului general al bunei-credințe prev. de art. 970 alin. 1 C.civ. și obligațiilor asumate expres de către promitenții-vânzători la încheierea antecontractului, de a se prezenta la notar pentru încheierea în formă autentică a actului, iar simpla poziție procesuală, de a nu se opune admiterii acțiunii reclamantei, nu este suficientă în sine pentru a înlătura culpa lor procesuală, întrucât în calitate de părți contractante pârâților le revenea obligația de a clarifica situația juridică a imobilului, sau cel puțin de a da curs solicitărilor anterioare ale reclamantei de a se prezenta la notar.
Tot astfel, apărarea pârâților F. M. și F. C., în sensul lipsei de stăruință a reclamantei cu privire la imobilul care face obiectul litigiului, este lipsită de relevanță juridică, întrucât chiar dacă acțiunea anterioară având ca obiect prestație tabulară s-a constatat a fi perimată, obligația pârâților era anterioară acestui demers juridic și a subzistat și ulterior, iar în măsura în care s-ar fi conformat notificărilor trimise de reclamantă prin executori judecătorești, nici nu s-ar mai fi ajuns la necesitatea sesizării vreunei instanțe judecătorești. În acest context, instanța mai reține în plus că perimarea acțiunii anterioare este cu atât mai puțin imputabilă reclamantei, în condițiile în care cauza s-a strămutat la Judecătoria Târgu M. urmare a solicitării pârâtului C. S., iar potrivit celor susținute de reclamantă prin reprezentant, acesta nu a avut resurse financiare pentru deplasările la respectiva instanță.
Pentru aceleași motive, instanța reține existența unei culpe procesuale și în sarcina pârâtului C. S., care la rândul său a fost somat să se prezinte la notar și nu a dat curs solicitărilor reclamantei, constatând în plus că prin admiterea acestei acțiuni este protejat și interesul personal al acestui pârât, de reglementare a situației juridice a imobilului pe care potrivit susținerilor părților, pârâtul de ord. 3 în folosește exclusiv.
Nu în ultimul rând, instanța reține că admiterea acțiunii valorifică corespunzător și interesele reclamantei, specificul acestei acțiuni fiind acela de a asigura securitatea circuitului juridic și de a reglementa situația juridică a unor imobile înstrăinate cu nerespectarea condiției de formă autentică cerute ad validitatem, și întrucât în concret se ajunge la eludarea achitării taxelor notariale aferente acestor operațiuni, instanța consideră că, pentru rațiuni de echitate, în concordanță cu dispozițiile art. 970 alin. 2 C.civ., conform căruia convențiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa”, toate cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu urmează a fi suportate în mod egal de fiecare parte. Astfel, pârâții de ord. 1 și 2 F. M. și F. C. vor fi ținuți să achite cheltuielile de judecată în temeiul culpei lor procesuale de a nu se fi prezentat la notar pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, în plus pârâtul de ord. 3 și reclamanta urmând a suporta partea lor proporțională din aceste cheltuieli, în calitatea lor de cumpărători ai imobilului, calitate în care, potrivit legii, le revine obligația de a suporta „spezele vânzării” conform art. 1305 C.civ.
Pentru aceste motive, constatând că reclamanta este ținută să achite, în 11 tranșe lunare, taxe judiciare de timbru în cuantum de 3854 lei, făcând deja dovada achitării unei tranșe în cuantum de 1700 lei (f. 103), precum și faptul că a achitat onorariu avocațial și cheltuieli dovedite în cuantum de 790 lei (f. 104), instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și, dispunând ca toate părțile să suporte egal cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu, va obliga pârâții F. M., F. C. și C. S. să achite fiecare, în favoarea reclamantei O. G.-N., suma de 1.161 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta O. G.-N., cu domiciliul procesual ales în G., . jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții F. M. și F. C., ambii domicliați în G., . . jud. Cluj, și pârâtul C. S. cu domiciliul în G., . ..
Obligă pe pârâții F. M., F. C. și C. S. să se prezinte în fața notarului public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament situat în G., . ., înscris sub A1 în CF nr._-C1-U3 G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7208 G.), nr. top- 154/1/III și terenul aferent înscris în CF nr._ G. (provenită prin reconversia pe hârtie a CF nr. 7205 G.), nr. top. 154/1/S, pârâții F. M. și F. C. în calitate de vânzători și reclamanta O. G.-N. și pârâtul C. S. în calitate de cumpărători, în caz de refuz, la rămânerea sa irevocabilă, prezenta sentință urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă pârâții F. M., F. C. și C. S. să achite fiecare, în favoarea reclamantei O. G.-N., suma de 1.161 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. I. LilianaChiorean L. M.
Red./Dact. 21.06.2013
G.I.L. – 6 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 762/2013.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 20-02-2013, Judecătoria GHERLA → |
|---|
