Fond funciar. Sentința nr. 908/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 908/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 908/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 908/2015
Ședința publică din data de 01.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I. L.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă formulată de către reclamanta P. SALTIȚIA, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DIN C. CONSILIULUI LOCAL CORNEȘTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA CLUJ, R. A., R. V. și R. Z. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și având nevoie de un timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.09.2015, 24.09.2015 și 01.10.2015.
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă introdusă la data de 15.05.2012, precizată și extinsă (f. 26 vol. I), reclamanta R. E. – decedată pe parcursul procesului și pentru care acțiunea a fost continuată de moștenitoarea P. SALTIȚIA - a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Cornești, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ, R. A., R. V. și R. Z. C., ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța:
- să constatate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la terenul identificat cadastral în tarlaua 3 . în favoarea pârâtei R. A., cu anularea concomitentă a tuturor actelor subsecvente încheiate de aceasta;
- să dispună îndreptarea erorii materiale din TP nr._/635/20.02.1997 și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la . . I6, în sensul că tarlaua este 3 iar . . în titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantei, precum și corectarea numelui reclamantei trecut în titlu, din R. E. în R. E.;
- să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între R. A. și R. V. cu soția R. Z. C., cu nr. 346 din 02.03.2012, încheiat în frauda dreptului de proprietate al reclamantei;
- să dispună rectificarea cărților funciare_ Cornești și_ Cornești în sensul anulării încheierii nr. 2330/06.03.2012, a încheierii de intabulare_/12.09.2011, sistarea CF_ și restabilirea situației anterioare în CF_;
- să oblige pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Cornești și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ să facă toate demersurile în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pe numele reclamantei, cu datele corecte;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare (f. 26-28 vol. I), reclamanta a arătat că prin sentința nr. 190/2008 dată de Judecătoria G. în dos. nr._, a fost respinsă acțiunea prin care pârâta R. A. a solicitata anularea titlului de proprietate al reclamantei și emiterea unui titlu pe numele pârâtei în calitate de moștenitoare a numiților R. M. și R. I., proprietari în CF 330 B., instanța reținând că reclamanta R. E. a dobândit terenul prin antecontract de vânzare-cumpărare încheiat cu antecesoarea acestora, numita R. V., în 1964. Cu toate acestea, pârâta R. A. a pornit un nou proces în dos. nr._ al aceleiași instanțe, fără a o chema în judecată și pe pârâta R. E., astfel că hotărârea pronunțată în acel dosar nu îi este opozabilă reclamantei din prezenta cauză. A mai arătat că deși comisia locală a fost parte în litigiul din 2007, aceasta a nerespectat sentința nr. 190/2008 și a pus-o în posesie pe numita R. A. și a emis un nou titlu pe același teren pe care anterior i-a emis titlul reclamantei și pe care aceasta a fost pusă în posesie, reclamanta fiind cea care a lucrat terenul în continuu începând cu anul 1964 și până în primăvara anului 2012, când pârâții au instalat peste noapte un gard, la doi metri de casa reclamantei, care îi îngrădește dreptul de proprietate.
În drept a invocat Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005.
Acțiunea a fost timbrată cu 82 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,8 lei (f. 77).
În probațiune a depus înscrisuri (f. 4-20).
Pârâții R. V. și R. Z. C. au depus întâmpinare (f. 39-41 vol. I) prin care au solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 346/02.03.2012 de către BNP I. D., cei doi soți au cumpărat de la pârâta R. A. terenul în suprafață de 3200 mp înscris în CF_ Cornești, pârâta vânzătoare dobândind imobilul prin reconstituirea dreptului său proprietate și emiterea TP nr._/_/16.03.2011 în baza sentinței civile nr. 1723/2009 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G.. Aceștia au invocat în favoarea lor situația de carte funciară în care terenul apare a fi proprietatea pârâtei R. A. ca bun propriu, pârâții la rândul lor efectuând demersuri pentru inscrierea dreptului lor în cartea funciară. Au învederat că sunt subdobânditori de bună-credință a dreptului real imobiliar, iar contractul nu este susceptibil de a fi lovit de nulitate, chiar și în ipoteza în care titlul de proprietate al pârâtei R. A. ar fi desființat. Pârâții au arătat că nu au fost părți în litigiile purtate între reclamantă și pârâta R. A., și că reclamanta nu a prezentat nicio dovadă în susținerea acuzațiilor de fraudă a dreptului său de proprietate. În continuarea pârâții R. V. și R. Z. C. au arătat că cererea reclamantei de îndreptare a erorii materiale și modificarea titlului său de proprietate este inadmisibilă întrucât prin sentința nr. 190/2008 s-a consființit valabilitatea acelui titlu. Pentru petitul de rectificare carte funciară, au apreciat că acesta fiind accesoriu, se va respinge ca urmare a respingerii petitelor principale, și că restabilirea situației anterioare de carte funciară nu prezintă interes pentru reclamantă, întrucât acolo figurau oricum antecesorii pârâților.
A depus întâmpinare și pârâta R. A. (f. 51-56) solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. A invocat excepția lipsei sale de calitate procesual pasivă, excepția puterii de lucru judecat, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1.
A arătat că urmare a semnării contractului de vânzare-cumpărare cu pârâții R. V. și R. Z. C. nu mai deține calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu, și că în dos. nr._ expertiza topografică efectuată, la care reclamanta nu a formulat obiecțiuni, a identificat terenul în tarlaua I6 . urmare greșita menționare a acestor date de identificare nu pot fi încadrate în categoria erorilor materiale, neexistând posibilitatea ca pe această cale să se reia judecata finalizată în acel dosar și să se solicite anularea titlului de proprietate emis pârâtei. A arătat că prin prezenta acțiune reclamanta solicită o altă parcelă de teren decât cea trecută în titlul său de proprietate, cu altă întindere și vecinătăți, și că în titlul reclamantei figurează o singură parcelă 86/1, pe când în acțiune reclamanta se referă la tarlaua 3 . 86. Sub aspectul excepției lipsei de interes a reclamantei, pârâta a arătat că reclamanta nu dovedește folosul practic pe care l-ar obține dacă s-ar anula titlul pârâtei, întrucât terenurile reclamantei și ale pârâtei sunt diferite ca amplasament. A mai arătat că TP nr._/_/16.03.2011 a fost eliberat în favoarea sa în temeiul sentinței civile nr. 1723/2009, irevocabilă, emis în condiții de deplină legalitate, și că nici pârâta nu a fost parte în litigiul în urma căruia reclamantei i s-a emis titlul.
Potrivit certificatului de deces aflat la fila 196 vol. I, urmare a decesului pe parcursul soluționării cauzei a reclamantei R. E., prin încheierea de ședință din data de 28.01.014 s-a introdus în cauză moștenitoarea P. SALTIȚIA (f. 241 vol. I).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, proba cu interogatoriul pârâților (f. 105-106, f. 127-128, f. 124-125, f. 133-135), interogatoriul reclamantei (f. 283-288), proba testimonială cu martorii M. V., M. R., B. Susanași B. D., R. L., M. V. și B. A. (f. 158-161, f. 185-187), precum și proba cu expertiza tehnică judiciară (f. 207-221), împreună cu suplimentul, răspunsul la obiecțiuni și completare raport expertiză (f. 18-24 vol. II, f. 43-47 vol. II, f. 69-73 vol. II).
Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2013 (f. 99-101 vol. I), pentru motivele reținute, instanța a respins excepția lipsei de calitate procesual pasivă a pârâtei R. A. și excepția puterii de lucru judecat, a calificat excepția inadmisibilității ca apărare de fond iar excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1 a fost unită cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1, precum și asupra fondului dedus judecății, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2451/1992 a Judecătoriei D. în dos. nr. 2738/1991 s-a admis plângerea reclamantei R. E., prin dispozitivul hotărârii fiind reconstituit dreptul de proprietate al părții și pentru suprafața de 0,30 ha grădină situată în loc. B., alături de cele 0,10 ha pentru care C. Județeană Cluj validase propunerea comisiei locale (f. 6), fiind emis în favoarea reclamantei TP nr._/635/20.02.1997, prin care acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 3400 mp în intravilan, din care 3000 mp teren arabil identificat în tarlaua I6 . 400 mp categoria de folosință curți-construcții identificat în tarlaua I6 .).
Prin sentința civilă nr. 190/2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ – sentință dată în rejudecarea dosarului nr. 435/2006 – (f. 7-10), irevocabilă prin decizia nr. 717/R/12.06.2008 a Tribunalului Cluj (f. 11-14) s-a respins acțiunea numitelor R. M. și R. A. (aceasta fiind pârâta din prezenta cauză) împotriva numitei R. E., prin care părțile solicitaseră să se constate nulitatea absolută a TP nr._/635/20.02.1997 pentru terenul în suprafață de 3000 mp identificat în tarlaua I6 . să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea celor două reclamante, cu titlu de moștenire după R. M. și R. I. înscriși în CF 330 B..
În respingere acțiunii instanța a reținut că prin sentința dată în dos. nr. 2738/1991 al Judecătoriei D. și emiterea TP nr._/635/20.02.1997 s-a dat relevanță juridică antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1964 și 1980 între defuncta R. V., fiul acesteia R. N. și soția sa pe de o parte și numita R. E. și soțul său R. G., pe de altă parte, întrucât terenul evidențiat în . I6 din Titlul de proprietate nr. 27.693/635 emis la data de 20.02.1997 a revenit în urma unui partaj de ascendent fratelui reclamantelor, numitul R. N., care l-a înstrăinat în favoarea numitei R. E.. De asemenea instanța a reținut că s-a dovedit că doar numita R. E. a exploatat terenul în litigiu începând cu anul 1980, iar posesia terenului i-a fost predată de către mama reclamantelor, iar nu de CAP, ca lot de folosință, motiv pentru care instanța a apreciat că obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare l-a constituit întreg terenul din împrejurul casei, în suprafață de 3432 mp din care 397 mp, cu destinație de curte și 3035 mp cu ramură de folosință arabil. Aceeași instanță a mai constatat că terenul în cauză nu a fost folosit efectiv de CAP, terenul rămânând în posesia lui R. V., iar după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 1980 dintre fratele și mama reclamantelor si numita R. E., acesta din urmă a continuat să îl exploateze. Instanța a apreciat că doar fratele reclamantelor R. N. sau moștenitorii acestuia, în ipoteza în care acesta este decedat, ar putea contesta întinderea obiectului antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numita R. E., constatând că numitul R. N. nu a efectuat niciodată vreun demers în acest sens și nu a tulburat-o în posesie pe numita R. E..
Din perspectiva argumentelor invocate de cele două reclamante în același dosar nr._, instanța a reținut că reclamantele, respectiv numita R. M. și R. A., au depus în probațiune „un extras din registrul agricol al anului 1959-1960 și un extras CF 330 Barlea”, dar că „din dovezile administrate în cauză nu reiese că reclamantele ar fi adus în CAP terenul din litigiu, coroborate cu împrejurarea că terenul nu făcea parte din masa succesorală lăsată de defuncta R. V., instanța apreciază că acestea nu sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în Titlul de proprietate nr. 27.693/635 emis la data de 20.02.1997”.
Cu toate că prezenta sentință în care numita R. A. fusese parte reclamantă a devenit irevocabilă la data de 12.06.2008, imediat după pronunțarea sentinței aceeași R. A. introduce pe rolul Judecătoriei G. o acțiune având ca obiect fond funciar, fără a o chema în judecată și pe numita R. E., iar astfel prin sentința civilă nr. 1723/2009 dată în dos. nr._ (f. 15-16) numita R. A. obține reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, în calitate de moștenitoare a defunctei R. V., pentru suprafața de 0,32 ha teren intravilan înscris în CF 330 B..
La acest moment reaua-credință a pârâtei R. A. este evidentă, câtă vreme aceasta pierduse litigiul în care urmărise anularea titlului de proprietate al numitei R. E. și în care se prevalase de cuprinsul CF 330 B. și copia registrului agricol, după cum expres a s-a reținut în sentința nr. 190/2008, și cu nerespectarea celor statuate de instanța de judecată în această sentință, confirmată prin decizia tribunalului, pârâta introduce acțiunea finalizată prin sentința 1723/2009 în care, fără a o chema în judecată și pe numita R. E., obține în baza acelorași înscrisuri – extras Cf 330 B. și copia registrului agricol (f. 15 verso) –reconstituirea dreptului de proprietate, în baza hotărârii judecătorești astfel obținută fiind emis TP nr._/_/16.03.2011 prin care numitei R. A. i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 3200 mp livadă, înscrisă în tarlaua 3 .. 5).
Din starea de fapt astfel prezentată, coroborat cu aspectele constatate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert S. D. (f. 211-221 vol. I), rezultă că în principiu în ambele titluri de proprietate este vorba despre unul și același teren, fiind evident că suprafețele de teren astfel reconstituite în favoarea părților se suprapun, fiind măsurată la fața locului o suprafață totală de 4542 mp conform expertizei, față de un total de 6600 mp cât însumează terenurile părților.
În aceste condiții, instanța reține că excepția lipsei de interes a reclamantei R. E. în formularea petitului 1 având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la terenul identificat cadastral în tarlaua 3 . în favoarea pârâtei R. A., este neîntemeiată, fiind cert că reclamanta urmărește un folos practic evident, respectiv stabilirea în favoarea sa a faptului că terenul, cel puțin în limitele suprapunerii constatate, se cuvine părții reclamante iar nu pârâtei, astfel că excepția invocată de către pârâta R. A. va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că acțiunea astfel cum a fost formulată de către reclamantă este întemeiată însă doar în parte, pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, instanța reține că deși în mod justificat s-a respins în prezentul dosar excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta R. A. prin raportare la sentința nr. 190/2008 (f. 52-53), cele două acțiuni având un obiect diferit prin raportare la pretențiile concrete deduse judecății totuși, instanța reține că în concret considerentele instanței exprimate în sentința indicată, irevocabilă, sunt subsumate noțiunii de „efect pozitiv al puterii de lucru judecat”, instituție care, astfel cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 3028/04.05.2012, „se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat”.
Dând eficiență în prezenta cauză noțiunii de efect pozitiv al puterii de lucru judecat, instanța reține că starea de fapt dintre părți, precum și îndreptățirea reclamantei R. E. la reconstituirea dreptului său de proprietate conform TP nr._/635/20.02.1997 au fost stabilite prin considerentele sentinței civile nr. 190/2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin care de asemenea s-a statuat expres că numita R. A. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul numitei R. E.. În aceste condiții, pronunțarea sentinței civile nr. 1723/2009 dată în dos. nr._ în favoarea pârâtei R. A. s-a făcut în condiții lipsite de contradictorialitate cu reclamanta R. E. și cu nesocotirea aspectelor statuate irevocabil prin sentința civilă nr. 190/2008, iar pe cale de consecință TP nr._/_/16.03.2011 eliberat pârâtei în baza acestei sentințe este lovit de nulitate, fiind cert că în ambele litigii s-au analizat aceleași probatorii invocate de numita R. A. – respectiv extrasul Cf 330 B. și copia registrului agricol al anului 1959-1960 – iar în primul litigiu s-a considerat că acestea nu îndreptățesc pârâta la reconstituirea dreptului de proprietate, pe când în cel de-al doilea litigiu, cu nerespectarea autorității de lucru judecat, aceleași dovezi au dus la emiterea titlului pârâtei a cărui nulitate este solicitată a se constata în prezenta cauză.
Constatarea de către instanță a caracterului temeinic al petitului 1 al acțiunii, cu consecința constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la terenul identificat cadastral în tarlaua 3 . în favoarea pârâtei R. A. are la bază și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și depus la data de 27.01.2014 aflat la filele 211-221 din dosar, completat cu răspunsul la obiecțiuni aflat la fila 281-282. Din perspectiva acestui mijloc de probă, instanța mai reține că restul explicațiilor solicitate expertului și materializate în suplimentul la raportul de expertiză, răspunsul la obiecțiunile formulate la acest supliment și completarea raportului de expertiză (f. 18, f. 43, f, 69 vol. II) nu vor fi luate în considerare de către instanță, fiind doar justificări pentru amânarea judecății și care exced limitelor investirii instanței, întrucât cerințele adresate dl. expert S. D. de a lămuri pretinsele neconcordanțe ale expertizei judiciare administrate în cauză cu conținutul raportului de expertiză efectuat de dna. expert G. T. în dos. nr. 435/2006 (f. 30-38 vol. II) și solicitarea pentru expert de a efectua „o variantă a raportului de expertiză ținând seama de raportul de expertiză efectuat de către doamna expert G. Tatina” (f. 43 vol. II) nu respectă prevederile procedurale, expertul desemnat în cauză fiind pus atât în situația de a sublinia că își menține opinia prezentată în raportul inițial (f. 19 vol. II) cât și în situația de a aprecia că identificarea din raportul prezentat de doamna Gheroghiță T. este „defectuoasă” (f. 43 vol. II). Pentru aceste motive instanța nu va ține seama de aceste „variante” cerute expertului pentru a concilia două expertize, dintre care una extrajudiciară și de altfel depusă la dos. nr. 435/2006, cel care a fundamentat soluția de trimitere spre rejudecare prin care s-a ajuns în final la pronunțarea sentinței nr. 190/2008. În acest context, instanța mai arată că nu s-a dispus în prezenta cauză efectuarea unei noi expertize, apreciind că raportul depus la filele 211-221 din dosar, completat cu răspunsul la obiecțiuni aflat la filele 281-282, lămuresc aspectele necesare pentru soluționarea litigiului, în limitele investirii instanței prin prezenta acțiune.
Astfel, conform aspectelor constate de către expert, s-au identificat la fața locului patru loturi, redate în anexele de la fila 220-221, toate cele patru loturi fiind cuprinse conform documentelor de CF sub nr. top. 194, 195/1 în CF 330 B. – respectiv exact cuprinsul CF analizate prin sentința civilă nr. 190/2008 -, expertul identificând totodată o suprafață de 976 mp care nu se regăsește în niciunul dintre titlurile de proprietate eliberate părților (f. 281). Pentru această suprafață expertul a arătat că aceasta a fost indicată de către pârâți și de către reclamantă ca fiind cu certitudine suprafața tranzacționată în favoarea reclamantei R. E. prin cele două contracte de vânzare-cumpărare din 1964 și 1980 încheiate cu antecesorii pârâților, iar pentru această suprafață, indicată în planurile de situație de la f. 220-221 ca acoperind lotul II de 81 mp și lotul III de 895 mp, expertul constată că reclamanta nu are înscris dreptul de proprietate în TP nr._/635/20.02.1997, deși toate părțile și probatoriul administrat probează îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului său de proprietate pentru această suprafață (f. 214).
De asemenea, potrivit acelorași planuri de situație și aspectelor recunoscute de părți – inclusiv de către pârâta R. A. (f. 106 vol. II verso) și confirmate de declarațiile concordante ale martorilor M. R. (f. 159 vol. I), R. L. și M. V. (f. 185-186), reclamanta R. E. deține la nr. adm. 12 din . de locuit, anexe și teren în suprafață de 400 mp, identificat de către expert a reprezenta lotul I (f. 220-221), suprafață deținută de către reclamantă înainte de tranzacțiile din anii 1964 și 1980, și care apare în TP nr._/635/20.02.1997 înscrisă în tarlaua I 6 .. 221).
În aceste condiții, instanța reține că dintre aspectele litigioase ale cauzei, ceea ce i s-a reconstituit reclamantei prin acest titlu de proprietate este doar suprafața de 3000 mp arabil identificați în tarlaua I6 . prin sentința civilă nr. 190/2008 s-a reținut că obiectul antecontractului din 1980 l-a constituit întreg terenul din împrejurul casei în suprafață de 3432 mp din care 397 mp cu destinație de curte și 3035 mp cu ramură de folosință arabil (f. 9 verso vol. I), iar prin sentința civilă nr. 2451/1992 a Judecătoriei D. în dos. nr. 2738/1991 s-a dispus expres reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei și pentru suprafața de 0,30 ha grădină situată în loc. B., alături de cele 0,10 ha pentru care C. Județeană Cluj validase propunerea comisiei locale (f. 6), fiind așadar recunoscută îndreptățirea reclamantei la reconstituirea unei suprafețe de 0, 40 ha.
Pentru aceste motive, instanța reține că lotul IV redat de planul de situație ca având o suprafață măsurată de 3166 mp, porțiune de teren cuprinsă în ambele titluri de proprietate (f. 221) se cuvine reclamantei R. E., îndreptățirea acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate pe acest teren fiind recunoscută prin sentințele mai sus-indicate, motiv pentru care toate apărările invocate de către pârâți privind obiectul acelor antecontracte de vânzare-cumpărare, aspectul privind existența mormintelor și celelalte aspecte interpretate judicios prin sentința civilă nr. 190/2008, irevocabilă, și care se bucură de autoritate de lucru judecat, nu mai pot face obiectul unei noi analize în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, în temeiul art. III alin. 1 și 2 din Legea nr. 169/1997, reținând că actele emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, respectiv sunt lovite de nulitate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, și pe cale de consecință reținând, după cum s-a statuat deja în sentințele menționate, că pârâta R. A. nu era o astfel de persoană îndreptățită, instanța va admite petitul 1 al acțiunii și va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la terenul identificat cadastral în tarlaua 3 . suprafață de 3200 mp eliberat în favoarea pârâtei R. A..
De asemenea, instanța va admite și petitul 3 al acțiunii și va constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între R. A. și R. V. cu soția R. Z. C., autentificat sub nr. 346 din 02.03.2012 de BNP D. I. (f. 67-68 vol. I), reținând că acesta a fost încheiat în frauda dreptului de proprietate al reclamantei.
Pentru a reține aceasta instanța are în vedere că din întregul probatoriu de la dosar rezultă reaua-credință a celor trei pârâți, R. A. fiind cea care a introdus acțiunea în justiție în dos. nr._, deși știa că sentința dată anterior în dos. nr._ nu i-a recunoscut dreptul de proprietate, obținând astfel pe această cale, la data de 16.03.2011, titlul de proprietate a cărui nulitate a reținut-o instanța în acest litigiu. Apoi, în mai puțin de un an, pârâta R. A. întreprinde toate demersurile pentru a-și înscrie în cartea funciară acest drept de proprietate, ulterior înstrăinând acest drept în favoarea pârâților R. V. cu soția R. Z. C., care înțeleg să se prevaleze de o pretinsă bună-credință din partea lor, coroborată cu conținutul CF nr._ unde apare înscrisă ca proprietar R. A. (f. 69 vol. I), și unde ulterior se înscriu și subdobânditorii ca titluri ai dreptului de proprietate (f. 17 vol. I). Ori în concret instanța reține că pârâtul R. V. este însuși nepotul pârâtei R. A., cel care neagă a fi participat la vreun litigiu anterior, susținând prin răspunsul la întrebarea 4 din interogatoriu (f. 135 vol. I) că „niciodată nu am fost la tribunal decât la acest termen de judecată, nu am fost la nici un proces al numitei R. A.”, ori însăși soția acestuia declară că a auzit că ar fi existat un alt litigiu între părți cu privire la acest teren dar că „soțul s-a ocupat, el a fost și la proces, dar nu știu dacă la toate termenele”, „soțul meu s-a ocupat mai mult de proces” (f. 134), aspectul fiind confirmat și de către pârâta R. A. care declară, raportat la acțiunea introdusă în 2008 cu nerespectarea celor statuate în dos. nr._, că „nepotul meu R. V., pârât în cauză, copiii și nepoții mei s-au ocupat și să obțină titlul dar și să lucreze terenul în litigiu” (f. 133 verso). De altfel cei trei pârâți prin răspunsurile la interogatoriu fie par a nu-și mai aminti nimic despre litigiile dintre părți – deși petrecute cu 2-3 ani înainte și cu privire la aceeași suprafață de teren intens disputată, fie par a nu înțelege întrebări simple adresate de partea adversă (f. 133), dovadă în plus că și martorii propuși de pârâți – numiții B. S., B. D. și B. A. (f. 136 vol. I), ascultați de instanță conform depozițiilor consemnate la filele 160, 161 și 187 – toți fără excepție fac doar „presupuneri” în sensul că grădina i-ar fi fost atribuită ca lot de folosință reclamantei și că R. V. nu ar fi vândut reclamantei și grădina aferentă, deși aceste aspecte, astfel cum s-a reținut deja, au fost stabilite irevocabil prin sentința nr. 190/2008 ca nefiind corespunzătoare adevărului.
Apărările invocate de pârâții care au invocat în favoarea lor situația de carte funciară în care terenul apărea a fi proprietatea pârâtei R. A. ca bun propriu, învederând că ei sunt subdobânditori de bună-credință ai dreptului real imobiliar, iar contractul nu este susceptibil de a fi lovit de nulitate, chiar și în ipoteza în care titlul de proprietate al pârâtei R. A. ar fi desființat, nu sunt fondate. Astfel, instanța reține că ipoteza învederată de pârâți prin întâmpinare, respectiv art. 31 din Legea nr. 7/1996 nu este aplicabil situației juridice concrete, acest articol fiind abrogat prin art. 87 din Legea nr. 71/2011, iar față de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, raporturile dintre părțile pârâte cad sub incidența Noului Cod Civil.
Din această perspectivă, în ceea ce privește efectele nulității actului juridic față de terți, principiul consacrat în materie este cel al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, excepțiile de la această regulă fiind de strictă interpretare, iar ipotezele cuprinse la art. 909 alin. 3 și art. 908 alin. 1 pct. 1 C.civ., deși reprezintă excepții de la acest principiu, implică buna-credință a subdobânditorului – ori instanța a constatat deja reaua-credință a pârâților – aceștia cunoscând situația terenului ca fiind litigioasă, cumpărătorul fiind însuși nepotul pârâtei și luând parte la litigiile anterioare, cunoscând pe această cale conduita antecesoarei sale care, în dosarul nr._ a ascuns caracterul litigios al terenului atât față de judecătorul cauzei, cât și față de reclamanta R. E., iar toată graba cu care au obținut titlul de proprietate și s-au înscris succesiv în cartea funciară sugerează tocmai pregătirea acestei „apărări” de către pârâți, de a apărea ca victime inocente ce ar trebui protejate în temeiul unei pretinse bune credințe.
Prin urmare, constatând nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/16.03._ eliberat în favoarea pârâtei R. A. și pe cale de consecință, reținând că în privința pârâților R. V. cu soția R. Z. C. este incident principiul nemo dat quod non habet (nimeni nu poate transmite un drept pe care nu îl are), instanța urmează a reține că și petitul 4 este întemeiat, operațiunile de carte funciară efectuate succesiv de către acești părți urmând a fi desființate și astfel, instanța urmează a dispune anularea încheierii nr. 2330/06.03.2012 (f. 71 vol. I), și pe cale de consecință va dispune sistarea CF_ Cornești în care și-au înscris dreptul pârâții R. V. și R. Z. C. (f. 17), și totodată anulând încheierea de intabulare_/12.09.2011 din CF_ Cornești (nr. CF vechi 330 B.) – f. 19, va restabili situația anterioară a acestei cărți funciare, în care erau înscriși numiții R. M. și R. I. în cotă de ½ parte fiecare. Tot în acest context, instanța mai reține că apărarea pârâților R. V. și R. Z. C. în sensul că restabilirea situației anterioare de carte funciară nu prezintă interes pentru reclamantă, întrucât acolo figurau oricum antecesorii pârâților, este nefondată, cu atât mai mult cu cât în sentința nr. 190/2008 instanța, constatând exact acest cuprins la CF 330 B. – respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea numiților R. M. și R. I. - a reținut că această situație de carte funciară nu a fost adusă la zi prin înscrierea partajului de ascendent în favoarea înstrăinătorului R. N., dar acest aspect nefiind de natură a afecta dreptul transmis și reconstituit ăn favoarea reclamantei.
În final, instanța reține că soluția de admitere în parte a prezentei acțiuni este circumscrisă petitului 2 al acțiunii– cel prin care reclamanta a solicitat să să dispună îndreptarea erorii materiale din TP nr._/635/20.02.1997 și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la . . I6, în sensul că tarlaua este 3 iar . . în titlul de proprietate eliberat în favoarea reclamantei, precum și corectarea numelui reclamantei trecut în titlu, din R. E. în R. E. -, întrucât sub acest aspect al identificării cu numere topografice a tarlalelor și parcelelor care i se cuvin, partea nu a înțeles să-și precizeze acțiunea în acord cu conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară de la dosar.
Astfel, sub aspectul corectării numelui reclamantei trecut în titlul de proprietate, din R. E. în R. E., în temeiul dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 și ale art. 58 din Legea nr. 18/1991, instanța va admite capătul de cerere formulat, constatând că în actele de stare civilă (f. 196 vol. I) reclamanta este trecută R., și că în procesul-verbal de punere în posesie (f. 95-96 vol. II) și în titlul eliberat în mod incorect este trecută cu numele R..
În schimb, capătul de cerere privind îndreptarea erorii din TP nr._/635/20.02.1997 cu privire la . . I6, în sensul că tarlaua este 3 iar . . riguros exactă, față de conținutul raportului de expertiză. Instanța reține că deși urmează a constata, într-o manieră declarativă de drepturi, că prin efectul conjugat al drepturilor recunoscute reclamantei prin sentința civilă nr. 2451/1992 a Judecătoriei D. în dos. nr. 2738/1991 și sentința civilă nr. 190/2008 pronuțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr. 717/R/12.06.2008 a Tribunalului Cluj, raportat la limitele în care prin TP nr._/635/20.02.1997 i s-a reconstituit în concretul dreptul de proprietate, coroborat cu situația efectivă identificată de expert la fața locului – cele loturi cu situații juridice distincte, reținute anterior – rezultă îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață identificată la fața locului, totuși reclamanta nu a înțeles să-și precizeze eventual acțiunea în cauza de față, cu privire la suprafața de 976 mp care nu se regăsește în niciunul dintre cele două titluri de proprietate, și care i se cuvine ca fiind suprafața indiscutabil tranzacționată de părți, caz în care, în cazul admiterii precizări acțiunii, ar fi fost posibil a se da eficiență planului de situație depus de expert la fila 74 din vol. II în care se identifică parcele expres, corect și complet, pe categorii de folosință, suprafețe și numere topogafice, pentru întregul teren, respectiv: . de 960 mp, . 1007 mp și . de 2575 mp.
Față de limitele investirii instanței, instanța va admite doar în parte acest petit și va dispune anularea parțială a TP nr._/635/20.02.1997 și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la înscrierea greșită a numărului de parcelă 113/1 și parcelă 113 din tarlaua I6 – constatând că înscrierea eronată a acestor date a fost constatată atât de către expert, dar și recunoscută de pârâta C. L. de Fond Funciar Cornești prin răspunsul la interogatoriul de la fila 120 vol. I, iar apărările invocate de pârâta R. A. prin întâmpinare, în sensul că în dos. nr._ expertiza totpografică efectuată, la care reclamanta nu a formulat obiecțiuni, a identificat terenul în tarlaua I6 . urmare greșita menționare a acestor date de identificare nu pot fi încadrate în categoria erorilor materiale, neexistând posibilitatea ca pe această cale să se reia judecata finalizată în acel dosar și să se solicite anularea titlului de proprietate emis pârâtei, sunt lipsite de fundament. Sub un prim aspect, instanța reține că pârâta nu a observat că pretenția de anulare a titlului de proprietate nr._/16.03._ al pârâtei este un petit distinct al acțiunii, motivat în fapt și în drept, separat de acest petit de îndreptare a erorilor de identificare, prin urmare nu corespunde adevărului că reclamanta ar urmări, pe această cale de îndreptare eroare, să obțină anularea titlului, câtă vreme este cert că reclamanta a urmărit aceasta prin însuși petitul 1 al acțiunii. Sub un al doilea aspect, instanța mai reține că simplul fapt că printr-o expertiză anterioară nu s-au constatat erorile de identificare cu numere topografice a unui teren nu înseamnă că partea nu mai are deschisă această posibilitate, dacă din actele și lucrările vreunui alt dosar, precum este cazul în prezenta cauză, ar rezulta că acestea sunt într-adevăr greșit trecute în titlul intrat în circuitul civil.
Pe cale de consecință, în acord cu identificarea învederată de către expert la fila 213, reținând că în fond ceea ce a cerut reclamanta prin acest petit a fost aceea de a se înscrie numerele corecte de identificare topografică – partea crezând în mod neculpabil că datele corecte sunt cele din titlul eliberat pârâtei – instanța va admite în parte petitul și va obliga pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CORNEȘTIsă întocmească un nou proces-verbal de punere în posesie în favoarea reclamantei, urmând a obliga pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE A JUDEȚULUI CLUJ să emită un nou titlu de proprietate conform procesului-verbal de punere în posesie ce se va întocmi de către pârâta de ord. 1, potrivit dispozițiilor instanței, în sensul că:
- numele corect al persoanei în favoarea căreia se reconstituie dreptul de proprietate înTP nr._/635/20.02.1997 este R. E., iar nu R. E. și,
- numerele corecte de identificare a suprafeței totale de 3400 mp teren intravilan înscrisă în același TP nr._/635/20.02.1997 sunt tarlaua 3 . construcții în suprafață de 400 mp (în loc de înscrierea greșită tarlaua I6 . 3 . în suprafață de 2575 mp și tarlaua 3 . în suprafață de 425 mp (în loc de înscrierea greșită tarlaua I6 . 3000 mp).
În temeiul art. 274 C.proc.civ., fiind admisă aproape în totalitate prezenta acțiune și față de culpa procesuală a tuturor pârâților, instanța va obliga pârâții la plata în solidar, în favoarea reclamantei, a sumei de 3053,8 lei din care suma de 82 lei taxă judiciară de timbru și 1,8 lei timbru judiciar (f. 77), 1670 lei onorariu expert (f. 167, f. 260 vol. I) și suma de 1300 lei onorariu apărător (f. 88-89 vol. II).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei R. E. în formularea petitului 1 având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, invocată de pârâta R. A..
Admite în parte acțiunea civilă, precizată și extinsă, formulată de reclamanta R. E. – și continuată de succesoarea P. SALTIȚIA, domiciliată în A. I., .. 25 jud. A., în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Cornești cu sediul în Cornești nr. 14 jud. Cluj, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ cu sediul în Cluj-N., ., nr. 58, jud. Cluj, R. A. domiciliată în com. Cornești . jud. Cluj, R. V. și R. Z. C., ambii cu domiciliul procesual ales la C.. Av. H. I. situat în Cluj-N., . ., având ca obiect fond funciar.
Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/16.03._ și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la terenul identificat cadastral în tarlaua 3 . suprafață de 3200 mp, eliberat în favoarea pârâtei R. A..
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta R. A. pe de-o parte și pârâtul R. V. și pârâta R. Z. C. pe de altă parte, autentificat sub nr. 346 din 02.03.2012 de BNP D. I., încheiat în frauda dreptului de proprietate al reclamantei.
Dispune anularea încheierii nr. 2330/06.03.2012 și sistarea CF_ Cornești în care și-au înscris dreptul de proprietate pârâții R. V. și R. Z. C..
Dispune anularea încheierii de intabulare nr._/12.09.2011 din CF_ Cornești (nr. CF vechi 330 B.) prin care pârâta R. A. și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și restabilește situația anterioară a acestei cărți funciare, ultima înscriere a dreptului de proprietate fiind cea în favoarea numiților R. M. și R. I. în cotă de ½ parte fiecare.
Constată nulitatea absolută parțială aTP nr._/635/20.02.1997și a procesului-verbal de punere in posesie aferent, cu privire la înscrierea greșită a numelui persoanei și a numărului de parcelă 113/1 și parcelă 113 din tarlaua I6.
Obligă pârâta C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CORNEȘTIsă întocmească un nou proces-verbal de punere în posesie în favoarea reclamantei prin înscrierea corectă a acestor date, respetiv:
-numele corect al persoanei în favoarea căreia se reconstituie dreptul de proprietate prin TP nr._/635/20.02.1997 este R. E. iar nu R. E. și,
-numerele corecte de identificare a suprafeței totale de 3400 mp teren intravilan înscrisă în același TP nr._/635/20.02.1997 sunt tarlaua 3 . construcții în suprafață de 400 mp (în loc de înscrierea greșită tarlaua I6 .>tarlaua 3 . în suprafață de 2575 mp și tarlaua 3 . în suprafață de 425 mp ((în loc de înscrierea greșită tarlaua I6 . 3000 mp).
Obligă pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE A JUDEȚULUI CLUJ să emită un nou titlu de proprietate conform procesului-verbal de punere în posesie ce se va întocmi de către pârâta de ord. 1, potrivit dispozițiilor instanței.
Obligă pârâții C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR Cornești, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CLUJ, R. A., R. V. și R. Z. C., la plata în solidar, în favoarea reclamantei, a sumei de 3053,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, G. I. L. C. L. P.
Red./Dact.GIL
8 exp./09.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 905/2015. Judecătoria GHERLA | Fond funciar. Sentința nr. 907/2015. Judecătoria GHERLA → |
|---|
