Obligaţie de a face. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria GHERLA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 421/2015 pronunțată de Judecătoria GHERLA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 421/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3188
JUDECĂTORIA G.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 421/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: I. L. G.
GREFIER: C. L. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de revizuientul TÂNȚAȘ D. și pe intimatul D. V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de un timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 02.04.2015 și 16.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 20.01.2015 pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, revizuientul Ț. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Domniți V., admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civile nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., considerând hotărârea a fi nelegală și netemeinică, suma de_ lei acordată de instanța ca debit reprezentând în realitate suma de_ lei debit și 2600 lei dobândă, solicitând totodată ca instanța să constate faptul că raporturile juridice dintre părți au avut natură comercială.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G. a fost obligat la plata în favoarea intimatului a sumei de_ lei cu titlu de împrumut nerestituit, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,3%/zi calculate de la data de 31.08.2008 până la plata efectivă a debitului, precum și la plata sumei de 4380 lei reprezentând avansul pentru materiale și manopera neefectuate de pârât, cu dobânda legală aferentă acestei sume, până la achitarea integrală a debitului. A învederat că în dovedirea acestor pretenții intimatul Domniți V. s-a folosit de un înscris intitulat convenție din data de 25 februarie 2008, din care rezultă că intimatul Domniți V. l-a împrumutat pe revizuientul Ț. D. cu 3700 lei la data de 02.02.2008 și 9100 lei la data de 25.02.2008, în total un debit de_ lei.
A mai arătat că P. de pe lângă Judecătoria G., sesizat cu plângerea penală a revizuientului Ț. D., în dosarul nr. 743/P/2013, a stabilit că relațiile dintre părți au fost de natură comercială și că intimatul Domniți V. s-a folosit de documente falsificate, care au dus la pronunțarea sentinței civile nr. 154/2010, iar potrivit ordonanței de clasare din data de 23.12.2014 comunicată revizuientului la data de 06.01.2015 s-a constata săvârșirea de către intimat a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
În drept a invocat art. 322 pct. 2, art. 322 pct. 5 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 35).
În dovedire revizuientul depus înscrisuri (f. 4-22).
La data de 12.02.2015 intimatul Domniți V. a formulat întâmpinare (f. 32-33) prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că în cauză se ridică problema tardivității formulării acțiunii, față de data pronunțării sentinței civile nr. 154/2010, cererea fiind totodată și inadmisibilă, criticile aduse hotărârii judecătorești fiind specifice unei căi ordinare de atac, învederând că revizuientul nu este la prima încercare de a desființa sentința indicată, fiind introdus atât recurs împotriva acesteia cât și trei acțiuni de contestație la executare, cu aceeași motivare. Intimatul Domniți V. a învederat că toate înscrisurile la care face referire revizuientul au fost utilizate ca probe în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, iar ordonanța de clasare din 22.12.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. doar constată că a intervenit prescripția răspunderii penale, fără a face o analiză pe fond a plângerilor, argumentele menționate de revizuient fiind propriile susțineri ale acestuia, și că oricum această ordonanță nu poate fi considerată un înscris nou, deținut de intimat. În final intimatul Domniți V. a solicitat aplicarea unei sancțiuni revizuientului în baza art. 108 alin,.1 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., pentru exercitarea unei cereri vădit netemeinice, cu rea-credință.
În drept a invocat art. 115 rap. la art. 274, art. 322, art. 324 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, fiind totodată acvirate dosarele nr. 445/P/2013 și nr. 743/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria G., precum și dosarele nr._ și nr._ ale Judecătoriei G..
Analizând cu prioritate actele și lucrările dosarului prin prisma excepției tardivității formulării cererii de revizuire, în baza art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil prezentei acțiuni în temeiul art. 27 din Noul Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., revizuientul Ț. D. a fost obligat la plata în favoarea intimatului a sumei de_ lei cu titlu de împrumut nerestituit, plus penalități de întârziere în cuantum de 0,3% calculate de la data de 31.08.2008 până la plata efectivă a debitului, precum și la plata sumei de 4380 lei reprezentând avansul pentru materiale și manopera neefectuate de pârât, cu dobânda legală aferentă acestei sume, până la achitarea integrală a debitului (f.11-13), recursul împotriva acestei hotărâri, formulat de revizuientul Ț. D., fiind anulat ca netimbrat (f. 14-15).
În dosarul nr._ al Judecătoriei G. având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul-revizuient Ț. D., a fost respinsă în primă instanță acțiunea și admisă în parte în calea de atac (f. 16-22), fiind anulată executarea pentru suma de 4060 lei și menținute formele de executare pentru restul sumei urmărite, obiect al acestei contestații fiind însăși sentința civilă nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., respectiv înțelesul, întinderea și aplicarea acestei hotărâri.
La data de 29.09.2014 s-au conexat dosarele nr. 445/P/2013 și nr. 743/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (f. 6 dosar nr. 445/P/2013), părțile din plângerile penale fiind părțile prezentului litigiu, fiecare formulând plângere penală împotriva celeilalte, iar în dosarul unic cu nr. 445/P/2013 s-a dat ordonanța de clasare din data de 22.12.2014 (f. 4-7 dos._ ) prin care s-a constatat intervenția prescripției răspunderii penale.
În drept, față de limitele investirii instanței prin prezenta acțiune, se reține că potrivit art. 322 pct. 2 și art. 322 pct. 5 C.proc.civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2.dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (…)”.
De asemenea, potrivit art. 324 alin. 1 pct. 1 și 4, „Termenul de revizuire este de o luna și se va socoti:1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronuntarea ultimei hotărâri;4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștința de hotărârea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotărârea a carei revizuire se cere”.
Analizând din perspectiva tardivității prezentei acțiuni primul motiv de revizuie, instanța constată că acesta este tardiv formulat, pentru următoarele motive:
Astfel, instanța reține că revizuientul a detaliat la acest termen de judecată motivul pentru care a apreciat ca incident pct. 2 al art. 322 C.proc.civ., în viziunea revizuientului Ț. D. prin sentința nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G. instanța a dat mai mult decât s-a cerut în sensul că a acordat penalități de întârziere în cuantum de 0,3%/zi având la bază raporturi civile, pe cand raportat la ordonanța parchetului din decembrie 2014 trebuie să se rețină că raporturile dintre părți sunt comerciale și că obligarea revizuientului la plata acestor penalități nesocotește nivelul dobânzii legale în raporturile civile, iar întrucât suma de 2600 lei reprezenta în fapt devalorizare și dobândă, instanța a ajuns să acorde dobândă la dobândă, ceea ce este inadmisibil.
Față de această poziție și indiferent de faptul dacă în concret aceste alegații sunt apărări de fond care puteau și trebuiau invocate în fața instanței de fond sau măcar în fața instanței de recurs în care s-a anulat ca netimbrat recursul introdus de revizuient, instanța reține că pentru aceste motiv termenul de revizuire de o lună curge de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instante de recurs după evocarea fondului, de la pronuntare, soluția legiuitorului fiind firească întrucât de la acel moment partea interesată cunoaște faptul dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru ceru, ori a dat mai mult decât s-a cerut, nefiind permis ca ulterior, prin trimitere la o soluție de clasare dată după patru ani de la pronunțarea hotărârii, să se invoce că instanța judecătorească nu ar fi respectat limitele investirii sale.
Prin urmare, câtă vreme hotărârea a fost comunicată părților în cursul anului 2010 – însuși revizuientul introducând recurs împotriva sentinței – este cert că termenul de o lună pentru introducerea revizuirii pe temeiul art. 322 pc.t 2 C.proc.civ. este depășit, instanța urmând a admite excepția de tardivitate cu privire la acest motiv invocat de revizuientul Ț. D..
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de revizuire, respectiv art. 322 pc.t 5 C.proc.civ., instanța constată că în acest caz termenul de introducere a căii extraordinare de atac este tot de o lună, termen care curge „din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă”, iar înscrisurile avute în vedere de revizuient, astfel cum a învederat la acest termen de judecată, sunt cele de la filele 8 și 10 din dosar cu privire la care, prin ipoteză, conform pct. 5 al art. 322 C.proc.civ., se susține că după darea hotărârii, s-au descoperit aceste înscrisuri doveditoare care au fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Din formularea textului legal și jurisprudența în materie, instanța reține că se are în vedere situația în care la data pronunțării hotărârii atacate instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece nu i-au fost înfățișate de parte din motive independente de voința ei, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția.
În prezenta cauză, instanța reține preliminar că la fila 8 și 9 din dosar este depus același înscris sub semnătură privată, tehnoredactat, cu mențiunea că pe înscrisul de la fila 8 este adăugat în completare, cu scris de mână, faptul că: „diferența 2600 reprezentând devalorizarea+dobânda”. Fără a argumenta în ce măsură un înscris existent între părți și ulterior completat cu mâna de persoane neidentificate dincolo de orice dubiu dobândește sau nu valoarea unui înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 Cproc.civ., instanța reține că la f. 11 din dosarul nr._ – tocmai dosarul în care s-a pronunța sentința a cărei revizuire se cere - se regăsește înscrisul de la fila 9 din dosar, respectiv exemplarul care nu contine mențiunea manuscrisă privind suma de 2600 lei, însă oricum din precizarea expresă a revizuientului, înscrisul de la fila 9 nu face obiect al investirii acestei instanțe.
În schimb, fac obiect al revizuirii in temeiul art. 322 pct. 5 C.proc.civ. înscrisurile de la fila 8 și 9 din prezentul dosar, cu privire la care însă instanța constată că acestea se regăsesc la fila 75 și 89 din dosarul penal nr. 445/P/2013. Fără a rezulta cu exactitate la ce dată au fost depuse la dosar și de către care parte, față de modul cum sunt cusute la dosar și succesiunea actelor procedurale penale care poartă data emiterii, instanța reține că cel mai probabil aceste înscrisuri au fost depuse de una sau cealaltă, sau de ambele părți ale prezentei cauze, încă din fazele incipiente ale cercetărilor penale efectuate în cele două dosare penale, ambele datând din anul 2013. Oricum, faptul cunoașterii de către revizuientul Ț. D. a acestor înscrisuri rezultă din cuprinsul înscrisurilor de la filele 98-100 din dosarul penal nr. 445/P/2013 potrivit cărora revizuientului Ț. D. i s-a încuviințat consultarea dosarului de cercetare penală și copierea unor acte din cuprinsul acestuia, în perioada 05-15.05.2014. Mai mult, la filele 2-6 din dosarul nr. 743/P/2013 există o altă cerere a aceluiași revizuient căruia i s-a încuviințat, în perioada 29 septembrie – 10 octombrie2014, consultarea dosarului și fotocopierea de înscrisuri depuse după data de 30 aprilie 2014.
Prin urmare, cel târziu la data de 10 octombrie 2014 revizuientul Ț. D. a cunoscut existența pretinselor înscrisuri noi, sau trebuia să le cunoască în măsura în care nu ar fi urmărit în mod intenționat să nu ia la cunoștință faptul existenței lor, iar concepția revizuientului, care se prevalează în combaterea excepției tardivității de faptul emiterii ordonanței de clasare a parchetului la data de 22.12.2014, comunicată revizuientului la data de 06.01.2015 – este nefondată întrucât ordonanța respectivă nu reprezintă în mod cert un înscris nou, doveditor, descoperit după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, la fel cum nu reprezintă nici un înscris nou reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În aceste condiții, instanța reține că și cel de-al doilea temei al revizuirii a fost tardiv formulat, prin studierea în repetate rânduri a dosarelor de cercetare penală, ultima dată cu două luni înainte de ordonanța parchetului la care face referire, revizuientul Ț. D. „a descoperit” înscrisurile așa-zise noi, caz în care de la acea dată se calculează termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire, iar nu de la data comunicării către parte a ordonanței parchetului de clasare a cauzei, ordonanță care în mod cert nu avea atașate respectivele înscrisuri pentru a considera că doar atunci partea le-a descoperit. De altfel, obligația de a dovedi îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru admisibilitatea prezentei acțiuni revine revizuientului, conform art. 1169 C.civ., „cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”, sub aspectul tuturor condițiilor prevăzute de lege, ori revizuientul Ț. D. nu a invocat și probat o altă stare de fapt sub acest aspect, dimpotrivă reprezentantul părții, fiind confruntat cu înscrisurile din dosarul parchetului, a recunoscut pentru înscrisul de la fila 10 din dosar identitatea cu înscrisurile deținute de parchet.
Pentru toate aceste considerente mai sus arătate, în temeiul art. 324 alin. 1 pct. 1 și pct. 4, rap. la art. 322 pct. 2 și 5 C.proc.civ., instanța va admite excepția de tardivitate pentru ambele motive de revizuire invocate de revizuientul Ț. D. în contradictoriu cu intimatul Domniți V., urmând a respinge ca tardivă prezenta cerere de revizuire a sentinței civile nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G..
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Totodată, va respinge solicitarea intimatului de aplicare a unei amenzi judiciare revizuientului Ț. D., apreciind că intimatul nu a produs suficiente dovezi din care să rezulte, conform art. 108 alin.1 pct. 1 lit. a) C.proc.civ., reaua-credință a revizuientului și prefigurarea de către acesta că acțiunea pe care o exercită este vădit netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepțiile de tardivitate sub aspectul ambelor motive ale introducerii prezentei acțiuni.
Respinge ca tardivă cererea având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 154/2010 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei G., formulată de revizuientul Ț. D. cu domiciliul în G., .. 4 jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul Domniți V. cu domiciliul în Cluj-N., . jud. Cluj.
Respinge cererea intimatului Domniți V. de aplicare a unei amenzi judiciare revizuientului Ț. D. în baza art. 108 alin.1 pct. 1 lit. a) C.proc.civ.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. L. C. L. P.
Red/Dact. 08.05.2015
G.I.L. –4 ex.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 642/2015. Judecătoria GHERLA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 884/2015.... → |
|---|
