Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 714/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 714/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 10542/236/2009*
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.714
ȘEDINȚA PUBLICǍ DIN DATA DE 15.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- N. I.- F.
GREFIER- D. F.- N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe reclamant G. P. în contradictoriu cu pârâții C. G. si V. P. C., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data 15.01.2013, când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a deliberat si pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2009 sub nr._, reclamantul G. P. a chemat în judecată pe pârâții C. G. și V. P. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 23.000 lei reprezentând paguba pe care i-au creat-o prin avarierea autoturismului proprietatea sa personală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 06.07.2009, in jurul orei 21:30, conducea autoturismul proprietate personala, marca Opel Corsa, cu numărul de înmatriculare_, pe D.J.504, dinspre mun.G., spre satul V.. După parcurgerea unei distante de circa 5 km de la ieșirea din mun.G., în fata autoturismului i-au apărut mai multe oi ce se angajase in traversarea drumului de la dreapta către stângă. Datorită apariției inopinate a oilor, nu a putut evita impactul cu acestea. A reușit sa oprească si a constatat ca oile nu erau însoțite de vreo persoana si ca accidentul se soldase cu decesul mai multor oi si avarierea grava a autoturismului său la partea frontala si in interior la bord prin . airbagurilor. La fata locului au sosit organele de politie care au efectuat cercetări si au identificat proprietarul oilor in persoana paratului C. G. precum si pe ciobanul care le avea in grija si paza in momentul producerii accidentului, in persoana paratului V. P.-C., care părăsise locul faptei pana la sosirea organelor de politie.
A mai arătat reclamantul că autoturismul a suferit mai multe avarii la partea din fata si in interior, reușind sa repare parțial din acestea la S.C."Lucmar"S.R.L. G., asa cum rezulta din devizul de reparații si factura emisa de către aceasta societate. Întrucât nu a dispus de fondurile necesare nu a reușit sa înlocuiască airbagurile șoferului si pasagerului, planșa de bord si calculatorul airbagurilor, de asemenea distruse prin accident. Cuantumul total al reparațiilor a fost calculate la suma de 23.000 lei, din care acesta a, achitat suma de 10.752,91 lei reprezentând repararea avariilor produse pa partea din fata a autoturismului.
Din conținutul procesului verbal de constatare a contravențiilor ..C.,_, întocmit la 06.07.2009, de către I.P.J.G., Biroul Drumuri Naționale, rezulta ca paratul V. P. C., in calitate de cioban la turma de oi aparținând paratului C. G., a traversat turma de oi pe D.J.504, fara a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de reclamant fapta ce a avut ca urmare lovirea turmei de ai avarierea autoturismului subsemnatului si decesul a unui număr de 10 oi.
Constatând vinovăția paratului V. P.-C. organele de politie au dispus sancționarea acestuia cu amenda contravenționala in cuantum de 120 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.99 alin.2 pct.1 din O.U.G. 195/2002.
Se apreciază ca in cauza sunt întrunite condițiile necesare atragerii răspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau in funcțiile încredințate, in sarcina paratului C. G. cat si condițiile atragerii răspunderii pentru fapta proprie, in sarcina paratului V. P.-C..
Este evident ca intre cei doi parați exista un raport de prepușenie, primul încredințând celui de-al doilea supravegherea si paza turmei de oi, ca paratul V. P.-C. in momentul producerii accidentului era angajatul paratului C. G., ca accidentul s-a produs din vina exclusivă a paratului V. P.-C. si ca exista legătură de cauzalitate intre modul defectuos de a-si exercita atribuțiunile de serviciu si prejudiciul creat prin avarierea autoturismului său.
În drept, art. 1000 alin. 3, art. 998-999 și art. 1003 C.civ.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._, factură fiscală, bon de comandă chitanță, notă de constatare.
La data de 10.03.2010, pârâtul C. G. a depus întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului G. P. ca neîntemeiata, iar pe cale de cerere reconventionala obligarea acestuia sa-i plateasca suma de 4000 lei, contravaloarea celor 10 (zece) oi pe care acesta le-a omorât in seara zilei de 06-07-2009, când a intrat cu mașina in turma de oi, proprietatea sa si care se aflau in traversarea Drumului Județean 504, însoțite de către paratul V. P.-C..
In fapt, in seara zilei de 06-07-2009, numitul V. P.-C., se intorcea cu turma sa de oi de la păscut, pe traseul sau traversand obligatoriu D J 504. La trecerea peste drumul județean, ciobanul a procedat corect, in conformitate cu dispozițiile art.163 al. 3 lit.e din O.G. nr. 195/2002. Acesta a acordat prioritate autovehiculelor, in momentul in care turma formata din aprox. 150 oi a început traversarea D.J. 504, nefiind nici un autovehicul pe sosea . Astfel conducătorul autoturismului marca Opel cu nr._ a circulat cu viteza prea mare si nu a observat ultimele oi din turma care traversau șoseaua. Astfel consecințele accidentului ar fi fost si mai grave întrucât cea mai mare parte a oilor traversase deja șoseaua. Ciobanul era ultimul, in spatele turmei si abia a scăpat neatins.
În aceste condiții, întrucât V. P.-C. nu a fost vinovat de avarierea autoturismului reclamantului apreciază ca nici el nu poate sa fie obligat sa răspundă pentru pagubele pricinuite. Ba mai mult consideră ca G. P. se face vinovat de pagubele suferite de către acesta.
În drept, art. 115-118 C.pr.civ., art. 119-120 C.pr.civ., art. 998-999 C.civ.
În cauză, a fost audiată martora F. C., propusă de reclamant, iar pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, urmând a se face aplicarea disp. art. 225 C.pr.civ.
Prin sent. civ. nr.5716/21.10.2010 Judecătoria G. a fost admisă acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, fiind obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 23.000 lei despăgubiri și 2991 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței se arată, în esență, că prin procesul verbal . nr._/6.07.2009 încheiat de I.P.J. G., pârâtul V. P. C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 163 al.3 lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că în ziua de 6.07.2009 în jurul orelor 21,30, acesta în calitate de cioban la turma de oi, proprietatea pârâtului C. G. a traversat turma de oi pe DJ 504 fără să acorde prioritate de trecere autoturismului marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_, condus de reclamantul G. P. pe sensul de mers G.-V., provocând lovirea autoturismului cu turma de oi.
Se mai reține din devizul și facturile eliberate de . că autoturismul aparținând reclamantului a suferit avarii, reparația acestora ridicându-se la suma totală de 23.000 lei.
Pentru aceste considerente, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă și în temeiul art. 998, 999, 1000 al. 3 și 1003 C.civ. va obliga pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 23.000 lei reprezentând contravaloare avariere autoturism .
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul C. G., va fi respinsă ca nedovedită.
Prin decizia civilă nr.761/12.10.2011 Tribunalul G. a admis recursul pârâților și a trimis cauza spre rejudecare. În motivarea deciziei se arată, în esență că la termenul din data de 08.09.2010, în baza art. 167 C.pr.civ., instanța de fond a admis pentru reclamant și pârâtul C. G., reprezentat prin apărător, probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Deși pentru termenul la care s-au administrat probele, respectiv 20.10.2010, exista la dosar o adresă din partea apărătorului pârâtului C. G., prin care se aducea la cunoștință instanței că acesta nu mai răspunde în cauză, instanța de fond a procedat la acel termen la administrarea probelor încuviințate reclamantului, fără a lua în considerare adresa respectivă.
Mai mult, la același termen procedează la judecarea cauzei deși, în situația în care nu a revenit asupra probelor încuviințate pârâtului C. G., era datoare să administreze aceste probe, chiar în lipsa părții care le-a propus.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 225 C.pr.civ., fără a observa că facultatea pe care o acordă instanței art. 225 C.pr.civ. nu scutește instanța de a-și exercita rolul activ în descoperirea adevărului. Nu se poate considera lipsa la interogatoriu ca un început de dovadă, câtă vreme la termenul din data de 08.09.2010, când s-au încuviințat probele, pârâții nu au fost prezenți, iar la termenul din 20.10.2010 instanța a procedat la judecarea cauzei fără ca pentru acest termen pârâții să fi fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu”.
În acest sens, se constată că hotărârea instanței de fond nu asigură garanția caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului de apărare al părților, ceea ce duce implicit la o cercetare incompletă a fondului cauzei.
La data de 07.11.2011 cauza a fost din nou înregistrată la Judecătoria G. în vederea rejudecării, iar la data de 30.11.2011 a primit numărul_ și termen de judecată la 11.09.2012.
Cu ocazia rejudecării s-a procedat la o cercetare completă a cauzei, punându-se în discuție probele la termenul din 16.10.2012, în prezența apărătorilor părților.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul părților (cu excepția pârâtului V. P. C. cre nu s-a prezentat la niciun termen de judecată), proba cu martori (F. C., R. M., D. M. și R. D. G.), precum și proba cu înscrisurile depuse de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța a fost sesizată cu o acțiune în răspunderea civilă delictuală. Întrucât faptele s-au petrecut la data de 06.07.2009, deci înainte de . noului cod civil (01.10.2011), ele rămân supuse dispozițiilor în vigoare la data săvârșirii, respectiv Codul civil de la 1864, astfel încât toate referirile se vor face în continuare la acest act normativ.
Sediul materiei se regăsește în art.998-999 C.civ. Așadar trebuie analizate toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: să se dovedească existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, care a cauzat un prejudiciu, existând o legătură de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul cauzat.
Fapta ilicită, vinovăția.
Potrivit reclamantului, fapta ilicită constă în nerespectarea unor reguli minimale de supraveghere a turmei de oi. În replică, pârâții susțin că reclamantul a circulat cu viteză și are și probleme cu vederea.
Instanța constată că în cauză s-a întocmit de către I.P.J.G., Biroul Drumuri Naționale procesul verbal de constatare a contravențiilor ..C. nr_/06.07.2009, din care rezulta ca paratul V. P. C., în calitate de cioban la turma de oi aparținând pârâtului C. G., a traversat turma de oi pe D.J.504, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de reclamant fapta ce a avut ca urmare lovirea turmei de ai avarierea autoturismului subsemnatului si decesul a unui număr de 10 oi.
Potrivit textului de lege menționat în procesul verbal, art.163 alin.3 lit.e din HG nr.1391/2006, deplasarea pe drumurile publice a unei turme se face cu respectarea următoarelor reguli: la intersecții, precum și atunci când traversează drumul, conducătorii turmei trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează.
Mai mult decât atât, potrivit lit.a, turma trebuie să aibă în față și în spate câte un conducător.
Din toate probele administrate în cauză a rezultat, fără a fi contestat de pârâți, că turma avea un singur conducător, în persoana pârâtului V. P. C..
Astfel, s-au creat premisele producerii accidentului, fiind de presupus, în mod rezonabil, că o singură persoană nu a putut să supravegheze și să dirijeze în mod corespunzător turma de oi. Relevante sunt și indiciile care rezultă din declarațiile martorilor. Astfel, toți martorii confirmă că ciobanul nu s-a aflat la fața locului. Mai mult, martorii R. M. și R. D. G., ambii propuși de pârâți, au arătat că ciobanul fugea, îndepărtându-se de locul accidentului. Or, o persoană care se știe nevinovată ar fi trebui să acorde ajutor victimei aflate în mașină.
În fine, nu există niciun fel de indicii că reclamantul ar fi circulat cu o viteză mai mare decât cea legală sau că ar suferi de daltonism. Chiar dacă ar avea o astfel de afecțiune, ea reprezintă doar incapacitatea de a distinge culorile, în special culoare roșie de cea verde, fără a afecta capacitatea de a distinge formele și distanțele.
În concluzie, vinovăția aparține în exclusivitate pârâților. Pârâtul V. P. C., paznicul material al animalelor, răspunde pentru fapta proprie pentru că nu a respectat regulile de traversare a drumului public. Pârâtul C. G. răspunde atât pentru fapta proprie (nu a asigurat două persoane care să supravegheze turma de oi), cât și pentru fapta celuilalt pârât, în calitate de comitent (angajator), potrivit art.1000 alin.3 C.civ.
Instanța reamintește că răspunderea civilă delictuală operează integral pentru cea mai ușoară culpă (culpa levissima).
Pe cale de consecință, întrucât nu s-a dovedit nicio vină a reclamantului, cererea reconvențională se impune a fi respinsă în integralitate.
Prejudiciul.
Acest capitol presupune dovedirea mai întâi a existenței prejudiciului, aspect necontestat în cauză. Cu privire întinderea prejudiciului, aceasta rezultă din devizul și facturile eliberate de . potrivit cărora autoturismul aparținând reclamantului a suferit avarii, reparația ridicându-se la suma totală de 23.000 lei.
Legătura de cauzalitate.
Pentru a se institui răspunderea civilă delictuală nu este suficient să se dovedească existența unei fapte ilicite și a unui prejudiciu; trebuie să se dovedească și că există o legătură între cele două elemente.
În cauză, în raport de probele administrate, rezultă că există o legătură între fapta delictuală și prejudiciul produs. Fără acțiunea ilicită a pârâților nu s-ar fi produs niciun prejudiciu reclamantului.
În concluzie, se impune obligarea pârâților să acopere integral prejudiciul suferit. Instanța va obliga pârâții în solidar, potrivit art.1003 C.civ.
În baza art.274 alin.1 C.proc.civ., instanța va obliga, în solidar, pârâtul-reclamant C. G. și pârâtul V. P. C. să plătească reclamantului-pârât G. P. suma de 2996 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul-pârât G. P., cu domiciliul în G., ., jud.G. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. G., cu domiciliul în com.Stănești, . și pârâtul V. P. C., cu domiciliul în com.Stănești, ..
Obligă, în solidar, pârâtul-reclamant C. G. și pârâtul V. P. C. să plătească reclamantului-pârât G. P. suma de 23.000 lei despăgubiri.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. G. în contradictoriu cu reclamantul-pârât G. P., ca neîntemeiată.
Obligă, în solidar, pârâtul-reclamant C. G. și pârâtul V. P. C. să plătească reclamantului-pârât G. P. suma de 2996 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2013.
Președinte, Grefier,
N. I.-F. D. F.-N.
Tehnored. N.I.F.
4 ex./22.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7410/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5024/2013.... → |
|---|
