Pretenţii. Sentința nr. 6263/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6263/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 493/122/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6263/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier I. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G. și pe pârât C. DR B. T., pârât C. DR. M. M., pârât C. DR. F. L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10.09.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 134/2012 din data de 18.10.201 a Tribunalului G. s-a dispus declinarea spre competentă soluționare Judecătoriei G. a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Județean de Urgență G. în contradictoriu cu pârâții C. B. T. prin reprezentant B. T., C. M. M. prin reprezentant M. M. și C. F. L. prin reprezentant F. L. prin care a solicitat instanței obligarea pârâților la plata în solidar a sumelor de 2827,41 plus majorări de întârziere reprezentând facturi neachitate pentru C. Băță T., 3127 lei plus majorări de întârziere, reprezentând facturi neachitate pentru C. M. M. și suma de 493 plus majorări de întârziere reprezentând facturi neachitate pentru C. F. L..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, între spitalul de urgență în calitate de subfurnizor și pârâții în calitate de beneficiari au existat raporturi contractuale ce aveau ca obiect furnizarea de utilități încă dinaintea anului 2005, cu excepția pârâtului F. L.. Astfel, încă dinaintea anului 2005 și până în anul 2009, pârâții au semnat contracte de utilități ce se încheiau anual, unii dintre pârâți contestând modul de calcul al facturilor, achitând totuși o parte din ele, fie parțial fie în întregime, fapt ce dovedește, în opinia reclamantei, că pârâții recunosc debitul.
Reclamanta a arătat că, a achitat contravaloarea facturilor emise de către furnizorii direcți de utilități pentru Policlinica G., iar ulterior proceda la emiterea unor facturi către beneficiari (cabinele medicale individuale), ce aveau încheiate contracte de utilități cu spitalul.
Reclamanta a precizat că, spațiile în care își desfășurau activitatea cabinetele medicale individuale, inclusiv cele ale pârâților, până în anii 2004-2005 le-au deținut prin contracte de comodat încheiate cu spitalul (cu excepția pârâtei F. L.), iar din anul 2005 până în anul 2009 spațiile respective au fost concesionate de către Consiliul Județean G. în calitate de proprietar, cu excepția F. L., care deținea spațiul în incinta Policlinicii G. în baza unui contract încheiat cu reclamanta în data de 28.03.2008.
Potrivit contractelor de concesiune încheiate cu Consiliul Județean G. se prevede în mod expres la art. 6.1.9 obligativitatea concesionarului de a achita contravaloarea facturilor de utilități către administrator, iar în cazul pârâtei C. F. L., la art. 12 din contractul de comodat din data de 28.03.2008 se precizează obligația acesteia de a achita toate cheltuielile de întreținere și de folosință ale spațiului.
Reclamanta apreciază creanța împotriva pârâților ca fiind certă lichidă și exigibilă solicitând totodată obligarea pârâților la plata dobânzii legale potrivit art. 115 din C proc. fisc. pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 82 C., art. 1204, art. 1240 din Legea 287/2009, art. 17 din Legea 146/1997, Legea 500/2002. OG nr. 92/2003 și Legea nr. 571/2003.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: contractele de utilități nr. 25/05.01.2009, nr. 22/05.01.2009 și nr. 38/05.01.2009, notificare și invitație la conciliere nr. 6875/07.09.2011 și nr. 1294/2010, contractul de concesiune nr. 105/20.12.2004, nr. 104/20.12.2004 și nr. 1/28.03.2008, precum și facturile cu nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Intimata, citată în termen legal, nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. F. L. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. În motivarea excepției pârâtul a arătat că, reclamanta nu face proba valabilității contractului de prestări utilități deoarece acesta a fost valabil timp de un an începând din data de 05.01.2009 și nu a fost prelungit.
Pe de altă parte, pârâtul C. F. L. a precizat că reclamanta nu face dovada cererii sale, în sensul că nnu a pus la dispoziție facturi acceptate corespunzătoare sumei reclamante și prin urmare suma nu este certă lichidă și exigibilă.
În drept, pârâtul C. F. L. a invocat dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 115-118, art. 242 și art. 279 din C., adt. 1 și art. 46 din Codul Comercial și art. 41 din Codul de procedură fiscală.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. B. T. a solicitat instanței respingerea acțiunii învederând instanței că reclamanta nu a respectat procedura de conciliere directă prev. de art. 7201 din C., termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind împlinit conform art. 7201 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, pârâtul a invocat excepția de tardivitate a plângerii și rămânerea fără obiect a acesteia.
De asemenea, pârâtul a învederat instanței că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului și nici a neexecutării obligațiilor rezultate dintr-un contract, nerezultând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorită faptului că provin din înscrisuri neconforme cu originalul și nu au ștampila și semnătura reprezentanților legali.
Pârâtul apreciază că debitul principal este prescris, și prin urmare este prescrisă și suma de 1525,90 cu titlul de accesorii cuprinsă în factura nr. 637/2009. De altfel, pârâtul arată că, facturile nu rezultă dintr-un contract anterior, ci ele sunt solicitate în baza unui contract ulterior datei la care au fost emise. De asemenea, cuantumul presupusei creanțe nu poate fi determinat cu certitudine, având în vedere că înscrisurile nu sunt însușite de către ambele părți.
În probațiune, pârâtul C. B. T. a depus următoarele copii de pe următoarele facturi: nr_,_,_,_,_,_,_,_ și nr._, adresele nr. 7407/27.09.2011 și nr. 7997/18.10.2011 și procesul-verbal de conciliere directă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. M. M. M. a învederat instanței că facturile, în marea majoritate sunt anterioare încheierii contractului, fapt ce determină interpretarea în sensul că facturile nu au la bază acest contract. Factura nr._ în valoare de 1471 reprezentând penalități se referă tot la sume prescrise. În concluzie, pârâtul arată că toate sumele cuprinse în facturi sunt prescrise.
La dosarul cauzei s-au depus copii de pe următoarele înscrisuri: facturile cu nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, contractele de utilități nr. 25/05.01.2009, nr. 22/05.01.2009 și nr. 38/05.01.2009, notificare și invitație la conciliere nr. 6875/07.09.2011 și nr. 1294/2010, contractul de concesiune nr. 105/20.12.2004, nr. 104/20.12.2004 și nr. 1/28.03.2008, procesele-verbale de conciliere directă din data de 18.10.2011 și din data de 20.10.2011.
Instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, în cursul anului 2004, pârâtul C. B. T. a încheiat cu Consiliul Județean G. un contract de concesiune având ca obiect exploatarea spațiului în care funcționează cabinetul medical C. nr. B. T. pe un termen de 13 ani începând din data de 01.01.2005. În ceea ce privește drepturile părților, la punctul 6.1.9. din contractul de concesiune, se menționează obligația concesionarului de a suporta toate cheltuielile de folosință a spațiului, cheltuielile de întreținere, energie electrică, energie termică, telefon, reparații, precum și orice alte cheltuieli rezultate din folosința imobilului.
În mod asemănător, și pârâtul C. M. M. M. a încheiat cu Consiliul Județean G., în cursul anului 2004, un contract de concesiune cu privire la exploatarea bunului imobil în care funcționează cabinetul medical C. M. M. M. pe un termen de 5 ani, începând cu data de 01.01.2005. De asemenea, la punctul 6.1.9. din contractul de concesiune, se menționează obligația concesionarului de a suporta toate cheltuielile de folosință a spațiului, cheltuielile de întreținere, energie electrică, energie termică, telefon, reparații, precum și orice alte cheltuieli rezultate din folosința imobilului.
Pe perioada derulării acestor contracte de concesiune, beneficiarii, respectiv, pârâtul C. B. T. și C. M. M. M., au beneficiat de utilități (energie electrică, căldură etc.), furnizate de S. Județean G.. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar (copii facturi), instanța constată că o parte din ele sunt acceptate prin aplicarea ștampilei cabinetului individual ori prin semnătură, respectiv pentru C. Băță T. factura nr._ din data de 06.03.2007 (f 36), iar pentru C. M. M., factura nr._ din data de 03.06.2008 (f. 54). Mai mult, potrivit susținerilor reclamantei, susțineri necombătute de cei doi pârâți, aceștia au achitat o parte din facturile emise de reclamantă. De asemenea, instanța constată că cei doi pârâți nu contestat nici împrejurarea că au beneficiat de utilități furnizate de reclamantă începând cu anul 2005. Toate aceste aspecte conduc la convingerea instanței că între reclamantă și pârâții C. M. M. și C. B. T. au existat raporturi comerciale cu privire la furnizarea de utilități cabinetelor medicale deținute de către aceștia. Aceste raporturi comerciale s-au derulat în baza contractelor de concesiune (f 21 și f 26) încheiate de cei doi cu Consiliul Județean în anul 2004 prin care pârâții s-au obligat să suporte toate cheltuielile de folosință inclusiv cheltuielile de întreținere, energie electrică sau energie termică. Astfel, au fost emise facturile ce fac obiectul prezentei cauze.
De altfel, potrivit art. 46 din Codul comercial (text legal aplicabil în cauză), obligațiunile comerciale se probează, printre altele, și cu facturi acceptate. Or, în cauză, ambii pârâți nu numai că au acceptat o parte din facturi, dar au și achitat o parte din acestea, fiind suficient pentru a se face dovada cu privire la existența obligației comerciale. Plata unei facturi sau acceptarea unei facturi, reprezintă un act juridic fără echivoc cu privire la voința părților de a se angaja în derularea unui contract comercial generator de drepturi și obligații.
În temeiul art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. F. L..
În susținerea excepției pârâtul invocă nevalabilitatea contractului de prestări utilități nr. 38/05.01.2009, arătând că a fost valabil timp de un an și nu a fost prelungit.
Analizând cu precădere excepția invocată, instanța constată că reclamanta a emis în data de 10.11.2009 factura nr._ în cuantum de 493 de lei (f 35), factură acceptată de pârât prin aplicarea semnături și a ștampilei cabinetului medical individual. Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că pârâtul a încheiat în data de 05.01.2009 cu reclamanta un contract de furnizare a utilităților în baza căruia s-a emis în data de 10.11.2009 factura cu nr._ în cuantum de 493 de lei acceptată de debitor. Prin urmare, instanța apreciază că pârâtul C. F. L. este debitorul obligației de plată a sumei de 493 de lei, și în consecință urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii și rămânerea fără obiect a acesteia invocată de pârâtul C. B. T., instanța o va recalifica ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În acest sens, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă. Astfel, dreptul la acțiune privind un drept patrimonial se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
Astfel, instanța constată că facturile în baza cărora se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 2827,41 lei au fost emise de reclamantă în cursul anului 2007 dată de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune. De asemenea, instanța constată că factura nr._ din dec. 2009 reprezintă accesorii la sumele stabilite prin facturile emise în anul 2007, și în consecință, va urma soarta acestora în ceea ce privește prescripția extinctivă.
Având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată în data de 23.02.2012 instanța constată că dreptul material la acțiune cu privire la facturile emise în cursul anului 2007 cu titlu de debit, precum și pentru factura nr._ din dec. 2009 cu titlu de accesorii s-a prescris. De asemenea, în cauză nu sunt incidente niciunul din cauzele de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripției prev. de art. 14 și art. 16 din Decretul 167/1958.
Prin urmare, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul C. B. T. și să constate prescrisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva sa.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul C. M. M. M., prin întâmpinare, instanța constată că facturile în baza cărora reclamanta solicită obligarea acestuia la plata sumei de 3127 lei la care se adaugă penalități au fost emise în cursul anilor 2007-2008.
Prin urmare, având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă pe rolul instanțelor judecătorești în data de 23.02.2012, deci cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză potrivit. art. 1, și art. 3 din Decretul 167/1958, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune și să constate prescris dreptul reclamantei cu privire la suma de 3127 lei împotriva pârâtului C. M. M. M.. De asemenea, instanța constată că în cauză nu sunt incidente niciunul din cauzele de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripției prev. de art. 14 și art. 16 din Decretul 167/1958.
În ceea ce-l privește pe pârâtul C. F. L., instanța constată că a încheiat în data de 28.03.2008 un contract de comodat cu reclamanta, referitor la cabinetul medical situat în .-9, prin care s-a obligat potrivit art. 12 din contract să suporte toate cheltuielile de folosință a spațiului cu destinație de cabinet medical.
De asemenea, în data de 05.01.2009 pârâtul C. F. L. a încheiat cu reclamanta un contract de furnizare utilități în baza căruia în data de 10.11.2009 reclamanta a emis factura nr._ din data de 10.11.2009 în cuantum de 493 de lei (f 35), factură acceptată de pârât prin aplicarea semnături și a ștampilei cabinetului medical individual. Având în vedere că pârâtul C. Fegiu L. nu a făcut dovada plății sumei datorate în baza facturii cu nr._ din data de 10.11.2009, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și să oblige pârâtul C. F. L. la plata sumei de 493 de lei cu titlu de debit la care se va adăuga, în baza art. 5 alin. 4 din contractul nr. 38/05.01.2009, penalități de 0,1 % pe zi de întârziere de la data exigibilității, respectiv din data de 26.11.2009 și până la plata efectivă.
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, instanța urmează să oblige reclamanta la plata sumei de 372 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul C. M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul C. B. T. și pârâtul C. M. M. M..
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul C. F. L..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. Județean de Urgență G., cu sediul în G., . CF nr._ în contradictoriu cu pârâții C. Băță T., prin reprezentant B. T. cu sediul în G., .-9 jud. G., pârâtul C. M. M. prin reprezentant M. M. cu sediul în G., .-9 jud. G. și pârâtul F. L. cu sediul în G., .-9 jud. G..
Obligă pârâtul C. F. L. prin reprezentant F. L. la plata sumei de 493 de lei cu titlu de debit, la care se vor adăuga penalități de 0,1 % pe zi de întârziere, calculate din data de 26.11.2009 până la plata efectivă.
Constată prescris dreptul material la acțiune împotriva pârâților C. Băță T., prin reprezentant B. T. și C. M. M. prin reprezentant M. M..
Obligă reclamanta la plata către pârâtul C. M. M. la plata sumei de 372 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2013
Președinte, Grefier,
G. A. A. I.
Tehnored.jud.G.A./6ex/13.09.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3155/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7410/2013.... → |
|---|
