Cereri. Sentința nr. 1843/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1843/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 134/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE CU MINORI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1843
Ședința secretă de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. O.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent K. J. A. și pe intimat I. G. PENTRU IMIGRĂRI CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PTSOLICITANȚII DE AZIL G., având ca obiect alte cereri (Legea 122/2006) .
La apelul nominal făcut în ședința secretă au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța apreciază procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin adresa nr._/19.12.2012 înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.01.2013 sub nr._, a fost înaintată instanței plângerea formulată de petentul K. J. A. în contradictoriu cu I. G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare, împotriva hotărârii nr._/h/PM din 06.12.2012 pronunțată în Dosarul nr._/2012 al Inspectoratului G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
In drept au fost invocate dispozițiile art. 23, 26, 55 din Legea nr. 122/2006, art. 1A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, precum și art. 2,3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Plângerea nu a fost motivată în fapt la data depunerii, arătându-se că motivele vor fi depuse prin memoriu separat.
La dosar au fost depuse dovada comunicării hotărârii către petent, hotărârea nr._/h/PM din 06.12.2012 și actele care au stat la baza acesteia, raportul de tară în ce privește Pakistan(filele 25-34).
Petentul nu a depus la dosar motivare în fapt a plângerii împotriva hotărârii nr._/h/PM din 06.12.2012 a Inspectoratului G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Petentul a fost citat la reședința indicată în plângere.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul K. J. A. a declarat că s-a născut în Pakistan, la data de 15.07.1996, că a părăsit legal tara de origine.
Cu ocazia interviului susținut în fata funcționarului Inspectoratului G. pentru Imigrări la data 15.11.2012 petentul a arătat că religia căreia îi aparține este recunoscută de lege, că face parte dintr-un trib, clan sau grup etnic, respectiv Punjabi, că nu este membru al vreunui partid politic, că nu a desfășurat activități politice, nu a fost condamnat, reținut, arestat în țara de origine. A mai arătat petentul că nu poate să se întoarcă în Pakistan pentru că are probleme financiare și vrea să își ajute familia cu bani din România.
Prin hotărârea nr._/h/PM din 06.12.2012, Inspectoratului G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G., în procedura ordinară, a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a statutului de refugiat și nici nu a acordat protecție subsidiară petentului.
Hotărârea a fost pronunțată pe baza efectuării interviului petentului, analizării cererii de azil și a documentelor depuse la dosar de către petent.
În cercetarea motivelor invocate cu privire la acordarea statutului de refugiat, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 1A al Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, art. 1 alin. (2) din Protocolul de la New York din 1967 și art. 2, 3, 5, 9 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, statutul de refugiat în Româna se recunoaște, la cerere cetățeanului străin care în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un grup social se află în afara țării de origine și care nu poate sau datorită acestei temeri nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie, care fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită, datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau nu dorește să se reîntoarcă datorită acestor temeri.
Noțiunea de temere bine întemeiata cuprinde un element subiectiv, corespunzător stării de spirit a celui in cauza si un element obiectiv, legat de situația obiectiva pe care se bazează aceasta temere.
Prin persecuție se înțelege o acțiune care este suficient de grava prin ea însăși sau prin repetarea faptelor, încât sa constituie o încălcare grava a drepturilor fundamentale ale omului, in special a drepturilor de la care nu se pot face derogări conform art. 15 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau care alcătuiesc un ansamblu de masuri diverse, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană în aceeași măsură (art.9 din H.G nr. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006).
Prin urmare, instanța va avea în vedere motivele invocate de petent în susținerea plângerii, respectiv, motivele socio-economice indicate de petent în cererea de azil.
În acest sens, având în vedere declarațiile solicitantului coroborate cu informațiile din țara de origine, se reține că în situația întoarcerii petentului în țara de origine, este puțin probabilă existența unui risc de persecuții viitoare exercitate împotriva sa de către autoritățile din țara de origine.
Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun - obiectiv și subiectiv - nu rezultă existența unei baze reale de temere sau a unei probabilități de persecuție, în sensul prevederilor legale privind acordarea protecției statului român.
Având în vedere că scopul venirii sale în România, așa cum a fost declarat, a fost unul economic, iar cererea de azil a fost depusă după ce i-a fost descoperită șederea ilegală, se poate aprecia că petentul face parte din categoria migranților și nu a celor care întrunesc condițiile în materie de refugiați.
Astfel, motivul invocat de petent privind lipsa mijloacelor de trai nu se poate încadra în condițiile limitativ prevăzute de reglementările în materie de refugiați, nefiind justificată o temere bine întemeiată de persecuție pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinie politică.
Cu privire la motivele invocate, respectiv faptul că în țara de origine, familia sa are probleme financiare iar în Pakistan acestea nu pot fi rezolvate, instanța reține că temerea sa de întoarcere în țara de origine nu este rezonabilă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că cererea petentului nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea statutului de refugiat.
În ceea ce privește acordarea protecției subsidiare, instanța reține că. potrivit art. 26 din Legea nr. 122/2006 se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 23 alin. (1) și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, va fi expus unui risc serios constând în condamnarea la pedeapsa cu moartea, executarea unei astfel de pedepse, tortura, tratamente inumane sau degradante ori o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Astfel, din cele susținute de către petent coroborate cu informațiile din țara sa de origine, instanța reține faptul că petentul nu riscă condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse în cazul returnării sale, nu există riscul să fie supus la tortură, tratamente inumane sau degradante, iar în țara de origine nu există un conflict armat intern sau internațional în sensul definițiilor date acestor termeni de Dreptul Internațional Umanitar. Conflictul armat intern este definit în literatura de specialitate ca o formă de exercitare a violenței în interiorul unui stat care a atins un anumit grad de intensitate și un anumit echilibru între forțele armate ale guvernului legal și cele rebele și presupun existența unei autorități civile organizate.
Pe de altă parte, pentru a fi un conflict internațional în sensul dreptului internațional umanitar ar trebui ca acest conflict să îndeplinească următoarele condiții: să fie o relație între state, dictată de intenția de a face război sau o relație legată de folosirea efectivă a forței, ca instrument al politicii internaționale.
Analizând informațiile din țara de origine, anexate la dosar, s-a apreciat că situația existentă în Pakistan nu întrunește criteriile pentru a fi calificată conflict armat intern sau internațional potrivit definițiilor menționate mai sus, violențele existente în acest stat nefiind generalizate.
Ca atare, instanța consideră că petentului nu i se poate acorda nici protecția subsidiară prev. de art. 26 din Legea nr. 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3 și 8 al Convenției Europene pentru Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul K. J. A. cu reședința în mun. G., .. M. cel B. nr. 36), jud. G., în contradictoriu cu intimatul I. G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil G. cu sediul în Mun. G. Jud. G., ca neîntemeiată.
Menține Hotărârea nr._/h/PM din 06.12.2012 pronunțată în Dosarul nr._/2012 al Inspectoratului G. pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil G..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2013.
PREȘEDINTE
GREFIER
Tehnored jud. OMM
2 exemplare/04.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 651/2013.... | Reziliere contract. Sentința nr. 639/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
