Contestaţie la executare. Sentința nr. 5505/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5505/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 16916/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5505/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator B. (R.) M. G. și pe intimat ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 06.06.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 13.06.2013, când, în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.11.2012 sub nr._ contestatoarea B. (R.) M. G. in contradictoriu cu ., a formulat contestație la executare solicitând anularea tuturor actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 554/2012 al B. C. si TANURCA si repunerea părtilor in situația anterioara, suspendarea executării pana la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, se arată că executarea silită a început în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 2882/07.09.2007 și că potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ., împotriva acestui titlu executoriu se pot invoca apărări de fond. Mai arată reclamanta că invocă dispozițiile art.1083 cod.civil, respectiv "cazul fortuit" ca principala cauza care a determinat neexecutarea contractului de credit, respectiv decesul soțului reclamantei in data de 12.06.2009, in urma unor afecțiuni care au determinat eforturi financiare majore pentru efectuarea de tratamente medicale, precum si pierderea veniturilor realizate de el, venituri ce au fost avute in vedere la momentul contractării împrumutului. Se mai arată că în cursul anului 2010 ca rezultat al masurilor economice anticriza dispuse de Guvern, veniturile salariale ale reclamantei s-au redus in mod substanțial.
Se mai arată că debitul nu are caracter cert întrucât rezultă din următoarele clauze abuzive: a. punctul 5 din contractul de credit (dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50PP), b punctul 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contract (pe parcursul derulării creditului banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aphcându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent), c art 3.7 din condițiile generale de creditare anexă la contract (pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, fără con simțământul împrumutatului)
Acest contract a fost încheiat fără parcurgerea unei etape de negociere, fapt de notorietate (si necontestat, de altfel, de instituțiile bancare) că sunt contracte tip standard, pe care împrumutații doar le semnează, fără posibilitatea de a interveni asupra conținutului lor.
Cu privire la dobândă, clauzele sunt vădit abuzive și încalcă dispozițiile Legii nr 193/2000 și ale OG nr. 21/1992, respectiv clauzele inserate, la punctul 5 din contractul de credit, respectiv punctul 2.10.a din condițiile generale de creditare anexă la contract, care au fost edictate fără negociere prealabilă cu împrumutații. Aceste clauze, care prevăd caracterul variabil al dobânzii fără a indica o formulă clară de calcul al dobânzii, dau posibilitatea unității bancare să modifice unilateral contractul de credit, ceea ce în mod evident creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Solicită reclamanta ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 1 alin.2 din Legea nr. 193/2000, care stabilesc că în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului și să constate că, nu se aplică dispozițiile contractuale privind caracterul variabil al dobânzii, care sunt abuzive, iar singura interpretare a contractului, care poate produce efecte juridice, este aceea că dobânda stabilită are caracter fix. Un argument în plus în acest sens este și faptul că de la data încheierii convențiilor de credit până în prezent, principalele dobânzi de referință corespondente monedei în care a fost acordat creditul, a avut variații descrescătoare semnificative, de la 4,964 până la 0,656 în cazul EURIBOR la 3 luni, fapt neconcretizat printr-o scădere a ratei dobânzii creditului, ceea ce dovedește că însăși banca nu a luat în considerare clauzele privind dobânda și a considerat dobânda ca fiind una fixă și nu variabilă. Pentru aceleași considerente, urmează a se constata că art. 3.7 din condițiile generale de creditare anexă la contract (pe parcursul derulării creditului banca poate modifica nivelul comisioanelor, fără consimțământul împrumutatului) au caracter abuziv.
Se mai solicită să constate că debitul reprezentând comision de administrare nu are caracter cert și din prisma dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 50/2010. Pentru a se constata mărirea nelegală a comisionului de administrare se solicită, în probațiune. obligarea intimatei să depună la dosar graficele de rambursare,(în care să fie indicat în mod distinct comisioanele percepute), care fac parte din contractul de credit ce constituie titlu executoriu. Din analiza acestor grafice de rambursare vor rezulta majorările nelegale ale comisioanelor, precum și perceperea acestora după . actului normativ menționat.
Se mai arată că S.C. S. C. S.R.L. nu are calitate de creditor față de reclamanta, pentru că cesiunea de creanțe în care intimata are calitatea de cesionar trebuie să fie inclusă in obiectul său de activitate. În cadrul prezentului litigiu, intimata nu acționează în calitate de mandatar (reprezentantă) a BCR SA, ci în nume propriu și pe seama sa. Dacă în realizarea scopurilor societății, reclamanta colectează și valorifică creanțe ale unui prestator de servicii rezultă că operațiunea juridică încheiată între BCR SA și . este în realitate o operațiune de factoring. Factoringul reprezintă un mecanism de mobilizare a creanțelor, reprezentând contractul încheiat între o parte, denumită aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiara specializata, denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți. Or, intimata nu este o societate bancară sau o instituție financiară specializată, ci o societate cu răspundere limitată (astfel cum rezultă din chiar denumirea ei). Prin urmare din această perspectivă și in temeiul art. 8 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, operațiunea de cumpărare a unui portofoliu de creanțe nu este legală, deoarece ea nu poate fi desfășurată decât de o societate bancară sau o instituție financiară specializată, acestea din urmă în limita autorizației acordate de Banca Națională a României.
Se mai arată faptul că reclamantei nu îi este opozabil contractul de cesiune de creanță (în baza căruia presupunem că s-a dobândit calitatea de creditor de către intimată) întrucât nu a fost notificat. Fața de reclamantă cesiunea produce efecte numai din momentul notificării făcute prin intermediul executorilor judecătorești sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic.
Se mai arată că până în prezent, plățile pe care le-a efectuat s-au făcut în contul deschis la BCR S A. în baza contractului de credit, că nu se cunoaște data la care a intervenit rezoluțiunea contractului de credit, astfel încât sa fie determinabil cuantumul datoriei calculate conform art. 4.11 din condițiile generale de creditare, că creanța nu avea caracter exigibil la momentul cesiunii de creanța. Potrivit art 4.11 din condițiile generale de creditare, dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței. împrumutatul și/sau coplătitorii nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite. În cauză, neexecutarea obligațiilor în perioada mai 2009 - decembrie 2009 nu este imputabilă părților, existând un caz fortuit.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 399 și urm C.pr civ.
Prin încheierea din 20.12.2012 instanța a dispus suspendarea executării silite în dosarul nr. 554/2012 al Biroului Executori Judecătorești Asociați „C. și Tanurca” până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei G..
Intimata nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
In baza art. 167 C. Pr. Civ, instanța a încuviințat atât pentru contestatoare, cat si pentru intimata proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele aspecte:
Împotriva contestatoarei B. (R.) M. G. s-a început executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 2882/07.09.2007, fiind constituit în acest sens dosarul nr. 554/2012 al Biroului Executori Judecătorești Asociați „C. și Tanurca”
Invocă contestatoarea existența cazului fortuit în neexecutarea obligațiilor contractuale, respectiv decesul soțului și lipsa veniturilor sale, precum și reducerea cu 25% a veniturilor bugetarilor.
Prin contractul de credit nr. 2882/07.09.2007 contestatoarea B. (R.) M. G. a împrumutat de la BCR SA suma de 60.000euro. Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3967/12.09.2007 de BNP M. N. contestatoarea a garantat creditul cu imobilul situat în G., ., ., jud G.. Potrivit graficului de rambursare contestatoarea avea de plătit o rată lunar de aproximativ 470euro.
Contestatoarea afirmă că la data de 12.06.2009 a decedat soțul său, fapt care a dus la reducerea veniturilor. Din adeverința de venit de la fila 325 reține instanța că soțul contestatoarei aveau un venit de 443lei/lună în anul 2009, iar contestatoarea avea un salariu de aproximativ 3134lei la care se adăuga și norma de hrană de aproximativ 654 lei, astfel că începând cu data de 12.06.2009 până în luna iulie 2010, veniturile contestatoarei nu au suferit o reducere semnificativă. Instanța are în vedere faptul că veniturile soțului contestatoarei reprezentau aproximativ 10% din veniturile contestatoarei.
Ulterior, lunii iulie 2010 veniturile contestatoarei au mai suferit o reducere potrivit Legii 118/2010, aceasta realizând un venit mediu lunar de aproximativ 3000lei, mai mare decât rata pe care o avea de acoperit. Începând cu luna ianuarie 2011 veniturile contestatoarei au crescut cu 10 % pentru ca în prezent să ajungă la cuantumul pe care il aveau inițial.
Faptul că s-au redus veniturile contestatoarei nu constituie o cauză exoneratoare de plată întrucât în contractele de credit, banca, prin constituirea de garanții mobiliare sau imobiliare urmărește să asigure tocmai riscul insolvabilității împrumutatului, risc care poate apărea prin reducerea salariului, pierderea locului de muncă sau alt eveniment de natură a afecta veniturile împrumutatului de la data acordării creditului.
Ca urmare, reducerea veniturilor contestatoarei nu constituie o cauză exoneratoare de răspunderea contractuală întrucât contestatoarea în momentul în care a contractat un credit pe o perioadă de 12 ani și constituirea de garanții imobiliare și-a asumat inclusiv riscurile enumerate mai sus.
A accepta că o modificare semnificativă a veniturilor împrumutatului este de natură a-l exonera de la restituirea împrumutului, ar însemna să se aducă activității băncilor un prejudiciu major pentru că acestea ar fi puse în imposibilitate să își recupereze banii împrumutați.
Referitor la calitatea intimatului . de creditor, instanța reține că BCR SA a cesionat creanța pe care o avea față de contestatoare cesionarului . SRL (f.60 poziția 455 anexa la contract), iar . SRL a concesionat creanțele intimatei . conform contractului de cesiune de creanțe nr. 49/05.08.2009 (f.72 poziția 257 anexă contract fila 81). Contestatoarea a fost notificată cu privire la cesiune la adresa care a fost indicată și în prezenta acțiune.(f.91,97). Din relațiile de la ORC București reiese că . are ca obiect de activitate monitorizarea și recuperarea creanțelor de la clienți, cumpărarea creanțelor de la clienți, astfel că activitățile efectuate de intimat sunt legale.
Referitor la clauzele abuzive invocate de contestatoare, instanța reține că toate condițiile din contract au fost asumate de ambele părți la încheierea contractului, atât în ceea ce privește cuantumul dobânzilor cât și a comisioanelor. Dacă contestatoarea nu era de acord cu aceste clauzele contractuale aceasta avea opțiunea neîncheierii contractului în această formă, a negocierii clauzelor contractuale ori să se adreseze altei instituții bancare care oferea condiții mai avantajoase. Comisionul de administrare, a cărui nelegalitate e invocată de contestatoare, e prevăzut chiar de OUG 50/2010 ca fiind unul dintre comisioanele care se pot percepe..
În consecință, constatând că executarea silită se efectuează cu respectarea dispozițiilor legale, că creanța este certă, lichidă și exigibilă, că executarea a fost încuviință de instanță prin Încheierea din 19.09.2012 pronunțată în Dosarul de executare nr._/236/2012 al judecătoriei G., că sumele pentru care a fost emisă somația în Dosarul de executare nr. 554/2012 al Biroului Executori Judecătorești Asociați „C. și Tanurca” sunt datorate de contestatoare, instanța urmează să respingă contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de reclamatul B. (R.) M. G., cu domiciliul în G., ., ., jud G., în contradictoriu cu pârâtul ., cu sediul în București, B.dul Libertății, nr.22, ., sector5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.06.2013.
.
Președinte, Grefier,
Teh/Red. jud. BRC
4ex/14.08.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1215/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
