Contestaţie la executare. Sentința nr. 8471/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8471/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 1883/122/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8471
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator . INDUSTRIAL G. NORD SA și pe intimat ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, având ca obiect contestație la executare disjuns din_ * .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic D. M. pentru contestatoare, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a cauzei, formulată la contestatoare, prin reprezentant.
Reprezentantul contestatoarei învederează că nu mai susține cererea de suspendare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de ridicat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea contestației, anularea deciziei, având în vedere hotărârea Tribunalului G. nr. 570 pronunțată în dosarul nr._ *.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub numărul nr._, contestatoarea S.C. P. tehnologic și Industrial G. Nord S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice G., anularea Deciziei de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GR 19/22.02.2011 emisă de DGFP-Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice 3, anularea adresei de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr.1/24.02.2011 și a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1321/22.02.2011.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată cu consecința menținerii ca legală și temeinică a Deciziei de impunere nr.F GR nr.19/22.02.2011, iar referitor la Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii și a adresei de înființare a popririi asigurătorii a învederat că tribunalul G. nu este competentă să judece acest capăt de cerere, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Prin încheierea de ședință din data de 27.06.2013 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1321/22.02.2011 și formarea unui dosar nou, repartizat aceluiași complet de judecată.
Cauza nou formată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, iar prin sentința civilă nr.551/2013/C. din data de 19.09.2013 competența de soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei G., reținându-se că, potrivit dispozițiilor art.129 alin.4 și 11 din OG nr.92/2003 rap. la art.172 alin.4 din același act normativ, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să soluționeze contestația împotriva deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii.
După înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanțe, Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., instituție care se substituie ca urmare a reorganizării intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice G., a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat că, în perioada 03.01._11, societatea contestatoare a fost supusă unei inspecții fiscale, echipa de control verificând aspecte privind TVA-ul pentru perioada octombrie 2006-iunie 2010, constatările controlului fiind cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. F-GR 13/22.02.2011. În aceste condiții, a mai arătat intimata, a fost emisă Decizia de impunere nr.F-GR 19/22.02.2011 prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată în sarcina contestatoarei în cuantum de 117.036 lei, reprezentând TVA în cuantum de 65.993 lei, pentru care nu s-a acordat drept de deducere și penalități și majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 51.103 lei, decizia fiind contestată la Biroul de soluționare contestații din cadrul DGFP G..
A mai învederat intimata că, în temeiul art. 129 din OG nr.92/2003, s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, astfel că a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1321/22.02.2011 și adresa de înființare a popririi asigurătorii nr.1/24.02.2011, pentru debitele stabilite prin Decizia de impunere sus menționată.
În acest context intimata a mai arătat că decizia de impunere care reprezintă titlu de creanță a devenit titlu executoriu la data de 20.03.2011, dată la care a expirat termenul legal de plată, motiv pentru care a fost demarată procedura de executare silită a debitelor, măsurile asigurătorii rămânând practic fără obiect.
Astfel, la data de 20.04.2011 a fost emisă adresa de înființare a popririi executorii prin care s-a dispus indisponibilizarea conturilor contestatoarei, precum și a sumelor datorate către terții menționați în cuprinsul acesteia, despre începerea executării fiind înștiințată și contestatoarea prin comunicarea adresei de înființare a popririi nr.16/20.04.2011.
În consecință, având în vedere că măsurile asigurătorii pentru suma de 117.036 lei stabilită prin Decizia de impunere nr.F-GR 19/22.02.2011 au încetat la momentul demarării procedurii de executare silită, intimata apreciază că cererea contestatoarei a rămas fără obiect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă și OG 92/2003.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, adresa de înființare a popririi nr.16/20.04.2011, titlu executoriu nr.276/23.03.2011, dovadă de comunicare către contestatoare, adresă de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești nr.1/24.02.2011, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1321/22.02.2011, Raport de inspecție fiscală nr. F-GR 13/22.02.2011 și Decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GR 19/22.02.2011.
În baza art.167 Cod procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașat și dosarul înregistrat pe rolul instanței sub nr._ cu privire la care reprezentantul contestatoarei a arătat că a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ a Tribunalului G., apreciind că și prezenta cauză se impune a fi suspendată.
La termenul de judecată din data de 16.12.2013 contestatoarea a învederat că nu mai susține cererea de suspendare, instanța rămânând în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Din Raportul de inspecție fiscală nr. F-GR 13/22.02.2011 încheiat de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice G. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice G.) rezultă că în perioada 03.01-22.02.2011 contestatoarea a fost supusă unei inspecții fiscale în urma căreia s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale principale și accesorii estimate la suma totală de 117.036 lei.
Pentru obligațiile stabilite suplimentar a fost întocmită Decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GR 19/22.02.2011, iar prin Decizia nr.1321/22.02.2011 emisă de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice G., în temeiul art.129 alin.2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, au fost dispuse măsuri asigurătorii pentru suma de 117.036 lei, constând în înființarea popririi asigurătorii pentru disponibilitățile din conturile bancare deținute, sens în care a fost emisă adresa de înființare a popririi nr.1/24.02.2011.
Criticile contestatoarei vizează în principal nelegalitatea instituirii măsurilor asigurătorii motivat de faptul că patrimoniul societății este format din mijloace fixe-imobile care nu pot fi înstrăinate prin natura lor.
Examinând actele atacate în limitele învestirii, instanța reține că, potrivit art. 129 alin.2 din Codul de procedură fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Din înscrisurile depuse la dosar de intimată reține instanța că, după instituirea măsurilor asigurătorii și ajungerea titlului de creanță la scadență (Decizia de impunere nr.F-GR 19/22.02.2011), creditoarea-intimată a demarat procedura de executare silită împotriva contestatoarei-debitoare prin înființarea popririi executorii asupra disponibilităților bănești aparținând debitoarei (fila nr.11 dosar).
Așa fiind, instanța constată că prin înființarea popririi executorii asupra disponibilităților bănești ale contestatoarei-debitoare, act de executare silită în accepțiunea Codului de procedură fiscală, măsurile asigurătorii(poprirea asigurătorie) dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr.1321 din data de 22.02.2011 nu mai subzistă, ceea ce face ca prezenta contestație la executare să rămână fără obiect.
Împrejurarea anulării în primă instanță de către instanța de contencios administrativ a Deciziei de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare nr.F-GR 19/22.02.2011 nu are nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii este analizată prin prisma existenței pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul și nu prin prisma certitudinii creanței, cu privire la care contestatoarea are la îndemână alte mijloace procesuale expres indicate de Codul de procedură fiscală.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă contestația la executare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . INDUSTRIAL G. NORD SA cu sediul în mun. G., ., jud. G. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în mun. G., ., jud. G. ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.12.2013.
Președinte,Grefier,
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 3542/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1522/2013.... → |
|---|
