Obligaţie de a face. Sentința nr. 4921/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4921/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 16354/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4921/2013
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. I. și pe pârâta V. A. M., având ca obiect obligație de a face.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din 21.05.2013 când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Pe data de 30.10.2012, pe rolul acestei instanțe sub nr._ a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta V. A. M., prin care solicita să fie obligată pârâta la desființarea construcției situata in G., ., jud. G., iar in caz de neconformare sa fie autorizat acesta sa efectueze desființarea construcției pe cheltuiala paratei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că imobilul situat în G., ., jud.G., a fost edificat in baza Autorizației de construire nr. 269/09.11.2010, Certificatului de urbanism nr. 134/27.04.2010.
Constructia a fost ridicata si este proprietatea paratei V. A. M. .
Autorizațiile care au stat la baza edificării construcției au fost anulate prin Decizia civila nr. 800/23.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel București Secția VIII a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._ .
Din considerentele Deciziei reiese faptul ca imobilul a cărui desființare se cere nu respecta distanta minima obligatorie fata de limitele parcelei pe care a fost construita egala cu jumătate din înălțimea la cornisa a clădirii.
Ca urmare a sesizării depuse de acesta, s-a încheiat de către Inspectoratul de Stat în Construcții, C. Control si Inspecție pentru Calitatea Lucrărilor de Construcții G. Procesul Verbal de Control nr. 102/22.08.2012.
Datorita apropierii imobilului nou de imobilul proprietatea sa, situat in G., ., jud.G., folosința acestuia din urma îi este îngreunată, in mod practic, acesta din urma fiind permanent umbrit.
In urma nenumăratelor sesizări depuse de către el la Inspectoratul Județean in Constructii G., s-au efectuat controale si inca de la data de 16.12.2010 prin Adresa înregistrata sub nr. 2013, aceasta institutie l-a informat ca sunt sistate lucrările (n.n, intre timp constructia a fost ridicata in totalitate cu rea - credința ) si ca numai fundația construcției este realizata in proporție de 100% la 100%.
Același punct de vedere i-a fost eliberat si de către Inspectoratul de Stat in Constructii care prin Adresa înregistrata sub nr. 6015/1/16.12.2010 l-a informat de asemenea ca nu au fost respectate de către parata distantele minime obligatorii si ca la acea data erau edificate doar fundațiile.
Desi avea cunostiinta de faptul ca nu a respectat PUZ -ul Mereni, fiind informata de autoritatile competente, parata a continuat sa ridice constructia si sa lucreze in mod efectiv la ridicarea acesteia, chiar si dupa pronunțarea Deciziei nr.800/23.02.2012.
Luând act de cuprinsul Deciziei Curții de Apel București, Primarul Municipiului G. a emis Dispoziția nr. 895/ 18.06.2012 prin care a constatat ca autorizatia de construire nr. 269/09.11.2010 aferenta imobilului situat in G., ., jud. G. este nula.
In cuprinsul acestui act administrativ nu se dispun masuri care sa prevada in mod expres si punerea in executare a sentintei, in sensul ca anulandu-se autorizatia constructia urmeaza a fi desfiintata.
In conformitate cu art.6 C.E.D.O, reclamantul este o persoana direct interesata de . construcției, interesul rezida din faptul ca s-a creat o stare de imposibilitate efectiva de executare a Deciziei civile nr. 800/23.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel București Secția VIII a C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ .
Instanta nu are ca scop protejarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective.
In speța, reclamantul nu poate li lipsit de dreptul la acces la un Tribunal in contextul in care autoritatile competente nu au intreprins nici o masura in punerea in executare a sentintei învederate.
Anularea autorizației de constructie printr-o hotarare definitiva si irevocabila l-a determinat sa aprecieze ca acest act administrativ nu a existat niciodata.
In speța, reclamantul nu are o alta cale juridica, decât prezenta cerere, de a pune in executare Decizia de anulare a autorizației de constructie.
Considera prezenta cauza intemeiata in raport de dispozițiile Legii nr.50/1991 art.32 alin.1 coroborate cu Regulamentul Local de Urbanism MERENI, jud.Girugiu, volumul 2, titlul I, pct 3.1 si titlul II art.6 pct. 1.
În speță, ne aflăm în prezența unei obligații de a face așa cum este ea reglementată în art. 1527 și art. 1528 N.C.C. coroborat cu art. 1547 N.C.C..
În cauză, a formulat întâmpinare pârâta V. A. M., prin care a solicitat respingerea acțiunii și acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, pârâta a arătat că este proprietara terenului situat in municipiul G., . asa cum reiese din documentele anexate prezentei. In anul 2010 a edificat pe acest teren( dupa o demolare prealabila) un imobil ( P+M) asa cum reiese din autorizatia de construire pe care a obtinut-o in mod legal respectând normele in vigoare la termenul respectiv. In anul 2012 dupa o indelunga perioada de litigiu, reclamantul a obtinut in instanta anularea autorizației de construire asa cum reiese din hotararea atașata la dosarul cauzei de către reclamant (nr. 800/23.02.2012 a Curții de Apel București). P. la ramanerea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului in care s-a pronuntat hotararea respectiva ( nr. 800) ea a continuat construirea imobilului avand in vedere si hotararea nr. 200/06.02.2011 privitoare la sistarea lucrărilor de constructie.
La data ramanerii definitive a hotărârii nr. 800/23.02.2012 mai precis la data de 27.01.2012 stadiul lucrărilor edificate pana la acel moment erau de 100% fundație, 100%, 100% acoperiș si invelitoare ceea ce denota faptul ca interiorul imobilului nu era finalizat.
De la momentul ramenerii definitive a hotararii de anulare a autorizatiei de construire nu s-au mai întreprins lucrări de constructie la imobilul respectiv.
La data de 17.07.2012 s-a efectuat de către Direcția Politiei lcale o nota de constatare unde s-a precizat stadiul lucrărilor, luandu-se masura de sistare a lucrărilor la stadiul mentionat in respective nota.
La data de 08.08.2012, respectiv 22.07.2012 Inspectoratul de Stat in Constructii a emis către pârâtă, in baza notei de constatare mentionate mai sus doua procese verbale de control anexate prezentei intampinari prin care se dispunea . privire la imobilul construit in sensul in care aceasta sa facă demersurile necesare in vederea autorizarii lucarilor de constructive si obținerea unei noi autorizații de construire. Cu alte cuvinte, i s-a acordat un termen de intrare in legalitate cu privire la imobil pana la definitivarea litigiilor apărute intre parti /30.08.2013.
A mai arătat pârâta că a făcut toate demersurile necesare obținerii unei noi autorizării de consturire si consideră ca termenul prevăzut in procesele verbale mentionate nu este depășit.
Mai mult decât atat legea prevede posibilitatea prelungirii acestui termen daca nu pot fi indeplinite condițiile cerute in sensul in care interesul reclamantului este acela de a menține pe rolul instantelor litigii intre reclamant si aceasta pentru ca ea sa nu poată intra in legalitate.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 C.pr.civ. și Legea nr. 50/1991.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, inadmisibilității acțiunii, lipsei de intere a reclamantului și prematurității introducerii acțiunii ce au fost puse în dezbaterea părților și soluționate prin încheierea din data de 20.03.2013, în sensul respingerii fiecărei dintre excepții, cu motivarea expusă în considerentele acestei încheieri.
Ambele părți au înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-au depus la dosar.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr. 4709/20.08.2010 de Judecătoria G. rămasă irevocabilă pârâta V. A. M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. G., ., jud. G., compus din casă de locuit și teren intravilan în suprafață de 330 mp, ce se învecina la est și vest cu proprietatea reclamantului D. I. situat pe aceeași stradă la nr.21A.
Prin autorizația de construire nr. 269/05.11.2010 emisă de Primăria mun. G., pârâta a fost autorizată să execute lucrările de construire pentru construirea unei locuințe în regim P+M pe terenul situat în mun. G., ., jud. G., durata de execuție a lucrărilor fiind de 24 luni calculată de la data începerii lucrărilor.
Ulterior reclamantul D. I. a chemat în judecată pe pârâta V. A. M. și pe pârâta Primăria mun. G., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, solicitând să se dispună anularea autorizației de construire nr. 269/09.11.2010, cererea sa fiind respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 139/C./28.04.2011 a Tribunalului G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. I., care prin decizia civilă nr. 800/23.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. a fost admis, dispunându-se modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, iar în consecință s-a anulat autorizația de construire menționată.
Pentru a decide astfel de Curtea de Apel București a reținut în conformitate cu Regulamentul Local de Urbanism Mereni jud. G., vol. II Titlul 1 pct.3.1 coroborat cu Titlul 2 art.6.1, în cazul clădirii autorizate prin autorizația de construire nr.269/9.11.2010, se impunea o distantă minimă obligatorie față de limitele parcelei pe care a fost construită egală cu jumătate din înălțimea la cornișă a clădirii, dar nu mai puțin de 3 metri (cu o excepție menționată de Regulament și în care nu se încadrează situația de față, respectiv limitarea parcelei pe o singură latură de calcanul clădirii învecinate).
Din analiza documentației tehnice care a stat la baza autorizației de față rezultă nerespectarea acestei reglementări de urbanism zonale, respectiv construcția a fost autorizată a fi realizată la o distanță față de limita laterală vestică a parcelei (unde proprietatea intimatei-pârâte V. se învecinează cu proprietatea recurentului-reclamant D.) de maxim 2,21 metri. S-a arătat de către autoritatea emitentă a autorizației de construire că edificarea constucției a avut loc pe amplasamentul vechii construcții demolate, însă nu rezultă din documentația de urbanism că într-un astfel de caz ar fi permisă derogarea de la reglementarea anterior citată. Rezultă că pentru autorizarea edificării construcției la distanța față de limita laterală mai mică de 3 m ar fi fost necesar, în conf. cu art. 32 din Legea nr.350/2001, să se solicite și să se obțină o derogare de la prevederile documentației de urbanism aprobată pentru zona respectivă.
Reține instanța că anterior pronunțării deciziei civile menționate de către Curtea de Apel București, pe data de 26.01.2012 Primăria mun. G. prin serviciul specializat de eliberare a autorizațiilor a verificat situația din teren constatând că lucrările la imobilul cu regim de înălțime P+M, autorizație cu AC 269/09.11.2010, au fost executate cu respectarea documentației de autorizare, având executate în proporție de 100% fundația, structura 100% și acoperiș cu învelitoare 100%, după cum rezultă din adresa nr. 658/27.01.2012.
Prin nota de constatare încheiată pe data de 17.07.2012 Direcția Poliției Locale G. a constatat că stadiul fizic al lucrărilor la obiectul „Locuința P+M” edificat de pârâta V. A. M. este următorul: fundația 100%, structura 100%, acoperiș 100%, învelitoare 100%, închideri exterioare și interioare 100%, compartimentări 100%, tâmplării exterioare și interioare 100%, tencuieli interioare 50%, tencuieli exterioare 0%, pardoseli 0%, finisaje 45%-interioare, finisaje exterioare 0%, zugrăveli interioare și exterioare 0%, instalație electrică 100%, instalație sanitară, obiecte sanitare- 10% (1 WC +2 chiuvete), rețea de distribuție apă – 100%rețea de evacuarea a apelor uzate-100%, instalație termică (gaze) branșament exterior executat până la proprietatea-100% și interior 0% și a dispus măsura sistării lucrărilor executate conform stadiului fizic menționat.
La datele de 08.2012 și 22.08.2012 Inspectoratul de Stat în Construcții-Direcția Regională în Construcții Sud Muntenia a efectuat controale la imobilul edificat de pârâtă dispunând menținerea măsurii de sistare a lucrărilor și fixând termen pentru . condițiile prev. de art. 28 Legea 50/1991, după soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanței, dar nu mai târziu de 30.08.2013.
Reține instanța că pârâta efectuat lucrările de construire a imobilului în baza autorizației de construire nr. 269/09.11.2010, până la momentul anulării acesteia prin decizia civilă nr. 800/23.02.2012 a Curții de Apel București, iar prin decizia respectivă Curtea a statuat că pârâta nu a solicitat și nu a obținut în prealabil o derogare de la prevederile documentației de urbanism aprobată pentru zona Mereni.
Ori după ce instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâtă prin încheierea din data de 20.03.2013, pârâta a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă că a efectuat demersuri importante în vederea intrării în legalitate, iar situația de fapt s-a schimbat considerabil.
Astfel, din anul 2011, odată cu aprobarea de către Consiliul Local al mun. G. a Planului Urbanistic General actualizat prin Hotărârea nr. 37, toate documentațiile de urbanism, implicit si PUZ Mereni și-au încheiat aplicabilitatea, astfel că Planul Urbanistic de Detaliu are exclusiv caracter de reglementare specifică pentru o parcelă în relație cu parcelele învecinate.
În acest sens, pârâta a obținut întocmirea Planului Urbanistic de Detaliu necesar pentru . condițiile prevăzute de art. 28 din Legea 50/1991 prin obținerea autorizației de construire a unei locuințe P+M, cu respectarea amplasamentului unei construcții cu destinația locuință desființată cu autorizația de desființare nr. 52/01.11.2010, conform stadiului fizic și măsurilor dispuse de ISC prin procesul verbal nr. 102/2.08.2012.
De asemenea pentru același scop, pe numele pârâtei a fost emis certificatul de urbanism nr. 539/17.12.2012 de către Primăria mun. G..
Ca atare, reține astfel instanța că prin probatoriul administrat ulterior, premisele avute în vedere la momentul respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii nu mai subzistă, situația de fapt, schimbându-se radical, pârâta efectuând demersuri pertinente în vederea intrării în legalitate cu privire la edificare construcției, motiv pentru care în temeiul art. 255 C.pr.civ.vechi și art. 28 Legea nr. 50/1991 urmează să respingă acțiunea ca fiind prematur introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I., domiciliat în mun. G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta V. A. M., domiciliată în mun. G., ., ., ..
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.05.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 517/2013.... → |
|---|
