Plângere contravenţională. Sentința nr. 1664/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1664/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 15744/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1664
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M.
GREFIER: M. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petent R. B. C. și pe intimat DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G., având ca obiect plângere contravențională_,_.
Instanța, față de lipsa părților, raportat la art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, când după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și, în data de 13.02.2013 apărătorul petentului a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată fiind în imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale, după care:
Instanța respinge cererea formulată de apărătorul petentului întrucât la termenul anterior, respectiv 19.12.2012, cauza a mai fost amânată în vederea aceluiași motiv si avea posibilitatea sa-si asigure substituirea iar în temeiul art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă, dispune decăderea din proba testimonială cu un martor, încuviințată petentului la termenul din data de 21.11.2012 întrucât acesta nu a depus la dosar lista cu numele și domiciliul martorului pe care a înțeles să-l propună în termen de 5 zile de la încuviințare.
Instanța constată procesul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2011 sub nr. de dosar_ petentul R. B. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare nr._/02.10.2012 si a procesului verbal de contraventie nr._/02.10.2012,intocmite de DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR G.,solicitand anularea acestora.
In motivarea plângerii formulate, petentul a aratat ca la data de 02.10.2012,la un loc de crestere a animalelor din localitatea Calugareni, care ii apartine,a avut loc un control efectuat de ANSVSA G.,in legatura cu respectarea normelor de igiena in cadrul firmei.
Petentul sustine ca in procesul verbal nu a fost indicat locul in care se presupune ca a savarsit contraventia si s-a retinut gresit ca terenul unde este amenjata ferma este proprietatea sa.
Petentul mai arata ca,astfel cum s-a retinut si in procesul verbal de contraventie,cadavrele de animale au fost gasite in in vecinatatea fermei ,nu pe proprietatea acesteia si ca balta despre care se face vorbire nu-i apartine in totalitate iar cadavrele de animale gasite acolo nu au fost depuse de el.
In continuare,petentul sustine si nulitatea actului sanctionator,intrucat:lipseste locul savarsirii faptei,adresa completa,nu i s-a dat sa semneze procesul verbal nu i s-a dat posibilitatea sa formuleze obiectiuni si nici nu sunt trecute date privind termenul si instanta unde se poate contesta procesul verbal.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 si OUG 984/2005.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimoniala.
La plangere s-au atasat in copie:proces verbal . nr._/02.10.2012,proces verbal de constatare nr._/02.10.2012,act de identitate.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator al dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/02.10.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 2800 lei, agentii constatatori reținând în sarcina sa, in urma controlului efectuat la ferma acestuia din ., la data de 02.10.2012,ca:
1.nu a respectat masurile stabilite de autoritatile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind destinatia,distrugerea deseurilor de origine animala,depozitand cadavre de caini si capre pe marginea baltii si islazului de langa curte.
2.nu a respectat normele de igiena privind intretinerea adaposturilor la animale,a padocurilor,depozitelor de furaje,a platformelor de gunoi ,a sistemelor de evacuare si colectare a dejectiilor ,acestea scurgandu-se printr-un canal sapat si printr-o teava de scurgere pe izlaz si balta,indicându-se că faptele sunt prevazute de art. 2 lit c,pct. 3 si respectiv art. 5 lit i pct. 1 din HG 984/2005.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanta va respinge sustinerea petentului potrivit careia fapta nu este descrisa,intrucat situatia de fapt retinuta in procesul verbal este descrisa suficient pentru a putea fi incadrata in textul legal si totodata pentru a fi analizata de instanta.
Neintemeiat este si motivul de nulitate invocat cu privire la precizarea locului savarsirii contraventiei,deoarece locul este mentionat:ferma care ii apartine petentului din satul Branistari ,..
Referitor la dreptul de a formula obiectiuni ,in legatura cu care petentul spune ca i-a fost refuzat de agentul constatator,instanta apreciaza ca, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator i-a încalcat dreptul de a face obiectiuni, dar si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei. Or, în cauză, petentul nu a invocat nicio probă în acest sens. De altfel, toate obiectiunile pe care petentul le-ar fi avut au putut fi dezvoltate, pe larg, în cadrul plângerii formulate.
De asemenea in procesul verbal este mentionata instanta unde contravenientul poate formula plangerea:instanta pe raza careia a fost savarsita contraventia.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu a propus probe în apărare, în raport de situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.Desi a solictat proba cu martori,petentul nu a indicat numele si adresa acestora si nici nu i-a prezentat in fata instantei motiv pentru care a fost decazut din aceasta proba.
Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că:
-potrivit art. 2 lit c pct. 3 din HG nr. 948/2005,constituie contraventie nerespectarea masurilor impuse de autoritatile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor privind destinatia ,industrializarea sau distrugerea deseurilor de origine animala.
-potrivit art. 5 lit i pct 1 din HG nr. 948/2005,constituie contraventie nerespectarea normelor de igiena privind intretinerea adaposturilor pentru animale ,a incintelor a padocurilor,taberelor,stanelor,surselor de apa,depozitelor de furaje,platformelor de gunoi si a sistemelor de evacuare,si colectare a dejectiilor.
În cauza de față, instanța constată că petentul nu recunoaste ca deseurile gasite pe marginea baltii si pe islazul de langa curte au fost depozitate de el si ca dejectiile se scurg printr-ul canal si printr-o teava in balta si pe izlaz.
Instanta retine că petentul nu a propus probe în apărare care să poată fi administrate în raport de situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că amenda aplicată petentului 2800 lei(2400+400) este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
Față de dispozițiile legale amintite anterior instanța urmează să rețină că sancțiunea aplicată petentului este legală.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesele-verbale contestate sunt legale și temeinice, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul R. B. C. cu domiciliul în mun. București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G. cu sediul în mun. G., ., jud. G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Februarie 2013.
Președinte, Grefier,
D. M. M. N.
Tehnored. Jud. D.M./Nr. ex. 4 / 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4436/2013. Judecătoria GIURGIU | Cereri. Sentința nr. 7516/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
