Plângere contravenţională. Sentința nr. 816/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 816/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 638/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 816/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier E. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator C. I. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile pe fond din prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 18.01.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.01.2013, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în data de 06.01.2012, sub nr._, petentul C. I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.12.2011 întocmit de I. P.J. G.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa. De asemenea, petentul a susținut și că a fost agresat fizic de către agentul constatator.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art.36 din O.G. nr.2/2001 și art.1, alin.2 din O.G. nr.32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în raport de contravenția săvârșită, agentul constatator a procedat, în mod legal, la încadrarea juridică a faptei contravenționale și la aplicarea sancțiunii contravenționale. De asemenea, intimatul a mai arătat și că, procesul verbal contestat, a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16 și 17, nefiind incident niciun caz de nulitate al acestuia.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 61/1991, pe dispozițiile O.G. 2/2001 și pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială constând în audierea martorului G. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.12.2012, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Poliției Municipiului G., procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 Legea 61/1991, întrucât la data menționată, ora 15.20, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a provocat scandal la secția de nou născuți a Spitalului Județean G., certându-se cu soția sa, infirmieră la această secție, precum și cu personalul medical, tulburând liniștea interioară în Spitalul Județean.
Procesul verbal a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni”, agentul constatator precizând că acesta recunoaște faptele comise și nu are obiecțiuni privind cele consemnate.
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța reține că fapta contravențională săvârșită de către petent a fost percepută în mod direct de către agentul constatator care a observat, la momentul sesizării, comportamentul antisocial al petentului. Astfel, instanța constată că procesul verbal contestat se bucură de prezumția menționată anterior.
Instanța reține și dispozițiile art. 129 alin. 1 C.proc.civ. care prevăd că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările și constată că petentul nu și-a probat susținerile din plângerea formulată.
Astfel, deși acestuia i-a fost încuviințată proba testimonială constând în audierea unui martor, declarația martorului G. A. nu a fost de natură a infirma situația de fapt reținută de agentul constatator, acesta precizând în fața instanței că nu a observat în mod direct săvârșirea faptelor și că se afla în fața instanței pentru a expune aspectele ce i-au fost relatate de către petent.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991, instanța apreciază prin raportare la situația de fapt existentă că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, procesul verbal de constatare a contravenției fiind temeinic, prezumția de veridicitate a acestuia nefiind răsturnată ca urmare a administrării probatoriului.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. .
De asemenea, instanța constată că agentul constatator a apreciat, în mod legal, că fapta săvârșită de petent se încadrează în dispozițiile art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991 și că aceasta se sancționează în baza dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea 61/1991.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 61/1991, pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991, se poate aplica o amendă de la 1000 de lei la 3000 lei.
Instanța constată că petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 1000 lei, cuantumul minim prevăzut de dispoziția legală menționată anterior, pentru fapta săvârșită de acesta.
Instanța reține și că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001, sancțiunea avertismentului se poate aplica doar atunci când fapta contravențională comisă are o gravitate redusă.
Având în vedere modalitatea concretă în care petentul a săvârșit fapta contravențională, persoana acestuia, precum și faptul că amenda a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege, instanța apreciază că agentul constatator a individualizat în mod legal sancțiunea aplicată.
Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent nu poate fi considerată ca fiind de gravitate redusă, astfel încât, nu se impune aplicarea sancțiunii avertismentului.
Prin raportare la toate considerentele analizate anterior, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. I., cu domiciliul în municipiul G., șos. București, .. 12, județ G. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., municipiul G., județul G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Președinte, R. M. N. | ||
Grefier, E. C. B. |
Red.jud.NRM.
Dact.E.B.
Ex.12.02. 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7770/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4996/2013.... → |
|---|
