Plângere contravenţională. Sentința nr. 8659/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8659/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 5631/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8659/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta OBÎRȘANU M. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/14.04.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.12.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.04.2013, înregistrată sub numărul_, petenta OBÎRȘANU M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G., anularea procesului verbal . nr._/14.04.2013, exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii sale, petenta a susținut că, la data de 14 aprilie 2013, circula cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe ruta G.-București. La ieșirea din localitatea D. a fost oprită de un echipaj al poliției, care i-a comunicat că ar fi fost depistată circulând în localitate cu viteza de 72 km/h, iar petenta a solicitat să i se precizeze locul amplasării aparatului radar, să i se prezinte certificatul de omologare al acestui aparat și buletinul de verificare metrologică. Întrucât agentul constatator nu s-a conformat acestor solicitări, petenta a solicitat să le înscrie în cuprinsul procesului verbal ca obiecțiuni, și, deoarece, agentul de poliție a refuzat acest lucru, petenta nu a semnat procesul-verbal. În circumstanțiere, petenta a precizat că este „un șofer model în trafic și care respectă regulile de circulație.”
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În susținerea cererii sale, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale și a depus în copie, procesul-verbal contestat (f.7), actul de identitate (f.8) și permisul de conducere (f.9).
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.15-16), în termen legal, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și a precizat că au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05, astfel că fapta contravențională este pe deplin probată, iar procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, intimatul a susținut că planșa fotografică permite identificarea autoturismului a cărui viteză a fost măsurată.
Întâmpinarea a fost întemeiată, în drept, pe prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, ale Hotărârii Guvernului nr.1391/2006 și ale Noului Cod de procedură civilă.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, depunând în copie, planșa fotografică (f.16), buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar (f.17). Intimatul a mai depus, la solicitarea instanței, lista sancțiunilor la regimul rutier, aplicate petentei, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică, lista sancțiunilor aplicate la acea dată de către agenții constatatori, precum și buletinul posturilor agenților constatatori.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare (f.22), prin care a precizat că „nu există niciun element de legătură între fotografia depusă și buletinul de verificare metrologică, din care ar trebui să reiasă că este vorba de același aparat radar.”; nu există autorizație de operator radar pentru agentul constatator; nu este depus ordinul de serviciu din care să reiasă că aparatul radar era amplasat la locul și ora stabilită. De asemenea, petenta a solicitat ca, în subsidiar, sancțiunea amenzii să fie înlocuită cu sancțiunea avertismentului.
La termenul de judecată din data de 14 august 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța constată următoarele:
I.Situația de fapt
Petenta Obîrșanu M. a circulat la data de 14 aprilie 2013, cu mașina marca Chevrolet Aveo, cu numărul de înmatriculare_, deplasându-se dinspre G. spre București, împreună cu „o persoană de sex masculin”.
În afara localității D. a fost oprită de un echipaj de poliție, iar agentul constatator, i-a comunicat că ar fi fost înregistrată cu aparatul radar, având viteza de 72km/h în localitatea D., motiv pentru care a încheiat procesul-verbal contestat prin prezenta plângere.
II. În drept
Potrivit art.121 alin.(1) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Art.100 alin.(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede: “Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”, iar potrivit art.108 alin.(1) lit.b) pct. 2 din același act normativ „depășirea cu 21–30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”. De asemenea, potrivit alin.(1) al art.100 din ordonanța de urgență „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:...”
Art.98 alin.(4) din actul normativ susmenționat prevede: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele:..b) clasa a II-a: 4 sau 5 puncte-amendă;”.
În temeiul art.109 din același act normativ „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Potrivit art.5.2.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor” „În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”.
Art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului,, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 „În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor...”.
Potrivit art.21.alin.(3) din același act normativ: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
În temeiul art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
a)În primul rând,instanța observă că petenta a criticat procesul-verbal contestat, sub aspectul refuzului agentului constatator de a-i consemna obiecțiunile („Nu am fost lăsată să-mi scriu în procesul-verbal obiecțiunile, fapt pentru care am refuzat ssemnarea procesului-verbal”).
Cu privire la aceste aspecte, instanța menționează, întâi, că în procesul-verbal, la rubrica „Alte mențiuni” s-au consemnat următoarele: „Conducătoarea auto declară că nu i-a fost prezentat certificatul de omologare.”.
Astfel, instanța menționează că susținerile petentei din plângerea contravențională, privind refuzul agentului constatator de a-i consemna obiecțiunile este neîntemeiată.
Pe de altă parte, instanța arată că posibilitatea formulării de obiecțiuni reprezintă un aspect deosebit de important al procesului-verbal, deoarece este strâns legată de dreptul la apărare al petentului. De asemenea, instanța precizează că, situația obiecțiunilor formulate de contravenient nu atrage, de plano, nulitatea procesului-verbal, ci aceasta se va aprecia, în funcție de criteriul producerii unei vătămări contravenientului, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal respectiv, în acest sens fiind și opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr.XXII/2007).
Astfel, în speță, chiar dacă petenta nu a putut formula obiecțiunile dorite în fața agentului constatator, dreptul la apărare al acesteia nu a fost vătămat, în condițiile în care s-a putut adresa instanței de judecată, propunând și administrând probe în dovedirea netemeiniciei faptei reținute în sarcina sa.
b)În al doilea rând, verificând legalitatea procesului-verbal, din oficiu, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța notează că deși petenta a refuzat semnarea procesului-verbal, acesta a fost încheiat în lipsa unui martor.
Cât privește lipsa martorului asistent la încheierea procesului-verbal, în condițiile în care petentul a refuzat semnarea procesului-verbal respectiv, instanța arată că încălcarea prevederilor referitoare la necesitatea martorului asistent în condițiile în care nu este semnat procesul verbal de presupusul contravenient (art.19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 - suscitat), nu atrage ipso facto nulitatea absolută a procesului-verbal, constatarea nulității fiind condiționată de producerea unei vătămări produse petentului.
În general, așa cum s-a arătat deja, vătămarea care poate fi invocată de presupusul contravenient este legată de încălcarea dreptului său la apărare. În speță, însă, instanța observă că dreptul la apărare al petentei nu este lezat, deoarece aceasta a putut uza de diverse mijloace de probă în fața instanței de judecată, pentru atestarea pretinsei situații de fapt, astfel că nu au fost încălcate garanțiile procesuale, motiv pentru care nu se impune anularea procesului-verbal pe motiv că nu a fost semnat de un martor.
c)De asemenea, în ceea ce privește susținerea petentei referitoare la refuzul agentului constatator de a-i prezenta certificatul de omologare al aparatului radar și buletinul de verificare metrologică, instanța notează că, întrucât acest aspect nu este avut în vedere de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 ca fiind un motiv de nulitate expresă a procesului-verbal contestat, nulitatea actului administrativ respectiv ar putea fi determinată de o asemenea împrejurare doar în ipoteza în care petentul ar proba o vătămare a drepturilor sale. Instanța constată, însă, că petenta nu a precizat și nici nu a probat care este vătămarea adusă drepturilor sale, prin refuzul agentului constatator de a-i prezenta documentele susmenționate, cu atât mai mult cu cât dreptul la apărare a petentei a fost garantat prin posibilitatea conferită de lege de a se adresa unei instanțe de judecată prin formularea unei plângeri împotriva procesului-verbal încheiat pe numele său, și de a dovedi prin probe realitatea susținerilor sale
d) Pe de altă parte, instanța notează că presupusa faptă contravențională a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate, ceea ce presupune un probatoriu suplimentar, care revine în sarcina intimatei, care trebuie să dovedească că mijloacele de înregistrare au fost într-adevăr omologate, altfel spus, că acestea îndeplinesc cerințele prevăzute în Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”.
Cu privire la buletinul de verificare metrologică depus la dosarul cauzei, nr._/21.08.2012, instanța arată că potrivit art.5.4. din norma susmenționată „Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare. ”.
Astfel, instanța consideră că documentul este legal întocmit, având valabilitate 1 an, atestând că aparatul radar a fost verificat din toate punctele de vedere, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate.
De asemenea, verificând mențiunile buletinului de verificare metrologică depus la dosar, prin raportare la cele consemnate în procesul-verbal contestat, instanța constată că buletinul de verificare metrologică a fost montat pe Dacia Solenza nr._, iar din procesul-verbal reiese că aparatul radar cu care a fost înregistrat petentul se afla montat pe un autoturism cu numărul de înmatriculare_ .
În aceste condiții, se poate constata că buletinul de verificare metrologică este corespunzător aparatului radar cu care a fost înregistrată presupusa faptă reținută în sarcina petentei, astfel că intimata a dovedit legalitatea cinemometrului indicat în procesul-verbal contestat, luând în considerare că „legalitatea cinemometrului este valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.”
În ceea ce privește atestatul operatorului radar, depus de intimată la dosarul cauzei, din care reiese că operatorul radar este domnul Bibiță D., iar fapta a fost constatată de un alt agent constatator, respectiv domnul S. I., astfel cum rezultă din procesul-verbal, fapt ce ar atrage nulitatea procesului-verbal, instanța precizează că acest aspect este legat de asemenea, de specificul modului în care se face constatarea presupusei fapte contravenționale. Astfel, mecanismul de constatare faptelor și aplicare a sancțiunilor contravenționale se desfășoară în felul următor: în mașina pe care este amplasat aparatul radar se află un agent constatator, care observă vitezele cu care se deplasează autovehiculele în trafic, în momentul în care ajung în dreptul său, iar atunci când aparatul radar înregistrează o viteză de deplasare peste limita legală, acest agent constatator comunică unui alt agent constatator, aflat la o oarecare distanță, să oprească mașina respectivă și să aplice amenda corespunzătoare faptei săvârșite. Așadar, se poate observa că, în mod obiectiv, același agent de poliție nu poate să constate fapta și să aplice sancțiunea încheind procesul-verbal, deoarece dacă agentul aflat în mașina pe care este amplasat aparatul radar ar fi cel care oprește autovehiculul în care se află presupusul contravenient pentru a-i încheia proces-verbal, atunci fapta reținută în sarcina acestuia nu ar mai exista.
Față de cele susmenționate, instanța precizează că este suficient să se dovedească faptul că agentul constatator care manevrează aparatul radar are atestat valabil de operator radar, acest atestat nefiind util agentului care aplică sancțiunea și care, prin ipoteză, astfel cum s-a arătat, nu operează cu cinemometrul. Astfel, în speță, intimata a dovedit faptul că operatorul radar Bibiță D. deținea atestat în acest sens, valabil.
Mai mult, instanța arată că în prezenta cauză intimata a depus buletinul posturilor, astfel că se poate observa că cei doi agenți de poliție nu au lucrat în echipaj la data de 14 aprilie 2013, între orele 16.00-24.00, pe itinerariul D.-DN41-P., întrucât de serviciu a fost numai domnul S. I., iar domnul Bibiță D., pentru care intimata a depus atestatul de operator radar, figurează ca fiind liber/învoit la acea dată (f.34).
În ceea ce privește planșa fotografică, potrivit art.3.5.1. din Norma de metrologie legală 021-05, instanța constată că aceasta nu este lizibilă sub aspectul numărului de înmatriculare, iar intimata a precizat că nu deține o altă planșă fotografică lizibilă, astfel că nu este îndeplinită una dintre cerințele de legalitate a cinemometrului.
În acest sens, având în vedere specificul modalității de constatare a presupusei fapte contravenționale, care se înregistrează prin mijloace tehnice omologate, instanța consideră că orice încălcare a cerințelor metrologice și tehnice prevăzute în norma de metrologie legală NML 021-05 afectează legalitatea cinemometrului, cu consecințe asupra legalității procesului-verbal de constatare a contravenției.
Pe de altă parte, referitor la erorile de măsurare a vitezei de către aparatele radar, tolerate potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor”, instanța arată că eroarea maximă tolerată este +/-3%, astfel cum prevede art.3.1.1. din această normă; în acest caz, viteza minimă pe care ar fi putut-o avea petenta la momentul înregistrării sale cu aparatul radar putea fi 69,84 km/h, iar viteza maximă putea fi 74,16 km/h.
Acordând prevalență principiului in dubio pro reo instanța se va raporta la viteza de deplasare de 69,84 km/h și va constata că aceasta nu depășește cu mai mult de 21 km/h (respectiv 19,84 km/h) viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (50km/h în localități) și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, astfel cum prevede art.100 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, raportat la art.108 alin.(2) lit.b) pct.2 din același act normativ.
Așadar, în primul rând trebuie precizat că instanța că nu este organ care aplică sancțiunea, ci doar verifică legalitatea și temeinicia sancțiunii aplicate, în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001. Totodată, instanța apreciază că aceste aspecte privind eroarea maximă tolerată ar fi trebuit să fie avute în vedere și de agentul constatator la încheierea procesului-verbal, deoarece procedând în sens contrar se încalcă fie prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient, luând în considerare că, în concret o posibilă viteză minimă de deplasare ar putea să nu constituie contravenția pretinsă, fie determină o altă încadrare și alte sancțiuni, deoarece o astfel de viteză se înscrie într-o altă clasă de sancțiuni, astfel că, în orice caz este afectată legalitatea și chiar temeinicia procesului-verbal încheiat în astfel de condiții.
În concluzie, instanța precizează că, aplicând principiul in dubio pro reo în prezenta cauză, se constată că petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și având în vedere că prin încheierea procesului-verbal în această manieră, petentei i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului respectiv, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să dispună anularea procesului-verbal . nr._/14.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta OBÎRȘANU M., cu domiciliul în municipiul București, ., ., sector 5, CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/14.04.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2013.
Președinte, A. S. | ||
Grefier, L. C. |
Red./Tehnored. Jud. SA/ 4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 464/2013.... → |
|---|
